Contestație în anulare: failure to establish omission of cassation grounds adjudicated in separate file, despite consolidated docketing

Şedinţa publică din data de 30 mai 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2022 în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, intimata - reclamantă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri a solicitat completarea sentinţei civile nr. 107/CA/07.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, asupra cărora instanţa de judecată a omis să se pronunţe.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 122 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 107/CA/07.06.2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020, formulată de intimata-reclamantă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa şi s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 107/CA/07.06.2021, în sensul că au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursurile exercitate împotriva hotărârii instanţei de fond

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, invocând motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codil de procedură civilă.

4. Decizia instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 6177 din 21 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă şi a constatat nul recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 122 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

5. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei civile menţionate în punctul I.4. supra, intimatul - pârât Ministerul Finanţelor a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, prin care contestatorul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate şi rejudecarea recursurilor promovate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor, în sensul admiterii acestora.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., contestatorul a considerat, în esenţă, că, prin decizia atacată, instanţa de recurs nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la toate aspectele invocate, uitând, în opinia contestatorului, a se pronunţa şi asupra recursului promovat în dosarul nr. x/2020.

În acest sens, contestatorul a arătat că soluţionarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 122 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost, iniţial, repartizată spre soluţionare Completului de judecată nr. 7 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin încheierea din data de 09.03.2023, a dispus trimiterea cauzei (dosar nr. x/2022) Completului de judecată nr. 9 al aceleiaşi secţii, învestit cu soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei nr. 107/2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020.

Învestit cu soluţionarea ambelor recursuri, Completul de judecată nr. 9 a pronunţat decizia nr. 6177/21.02.2023 doar cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei nr. 122/09.06.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022, fără a se pronunţa şi asupra recursului promovat în dosarul nr. x/2020 (cauză cu care a fost iniţial învestit).

Într-un atare context, contestatorul susţine teza unei omisiuni a analizării, de către instanţa de recurs, a motivelor de casare formulate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 107/CA/07.06.2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

Or, aceste motive vizau aplicarea eronată a normelor de drept material pe care instanţa de fond le-a avut în vedere la momentul anulării în parte a Deciziei nr. 40/P/16.11.2020 şi a Dispoziţiei de măsuri obligatorii nr. GLR-IEF 279/29.07.2020 (în ce priveşte măsurile 1-12). Altfel spus, motivele de recurs se refereau la aplicarea greşită a prevederilor art. 150 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a celor reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii precum şi a celor prevăzute de H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

De asemenea, calea de atac promovată împotriva sentinţei civile nr. 107/CA/07.06.2021 privea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare respectiv a celor cuprinse în Ordinul ministrului finanţelor publice şi al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 504/501/2005 pentru aprobarea Normelor privind fundamentarea, acordarea şi justificarea sumelor primite de la bugetul de stat pentru unele activităţi desfăşurate de unii agenţi economici, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, precum şi a transferurilor consolidabile acordate bugetelor locale pentru străzile care se vor amenaja în perimetrele destinate construcţiilor de cvartale de locuinţe noi în localităţile rurale şi urbane.

Or, recursul soluţionat de Înalta Curte prin decizia nr. 6177/21.12.2023 viza aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată.

Având în vedere cele mai sus arătate, contestatorul a apreciat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept incidente, motiv pentru care s-ar impune reformarea acesteia, în considerarea dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., ce privesc ipoteza în care instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de casare invocate de recurent în termen.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a declarat şi semnat contestaţia, apreciind, în raport de prevederile art. 151 alin. (1) şi art. 176 pct. 2 din C. proc. civ., că, în cauză, nu a fost depusă dovada mandatului juridic sau de altă natură acordat Directorului General al Direcţiei generale juridice din Ministerul Finanţelor de către ministrul finanţelor, în calitate de reprezentant legal al Ministerului Finanţelor.

Totodată, intimata a susţinut că cererea de contestaţie în anulare nu a fost semnată olograf de directorul general al Direcţiei generale juridice, ci de o altă persoană.

Pe fondul contestaţiei în anulare, intimatul a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., motiv pentru care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca nefondată.

7. Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 503-508 din C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 din acelaşi Cod, iar, prin rezoluţia din data de 16 februarie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 30 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a declarat şi semnat contestaţia în anulare

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a declarat şi semnat contestaţia în anulare, invocată, prin întâmpinare, de către intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Din aspectele învederate de contestator prin răspunsul la întâmpinare, rezultă că, în fapt, contestaţia în anulare a fost semnată de doamna A., în calitate de director general adjunct al Direcţiei generale juridice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) - (3) din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) Conducerea Ministerului Finanţelor Publice se exercită de către ministrul finanţelor publice.

(2) Ministrul finanţelor reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate. Prin ordin al ministrului finanţelor unele atribuţii pot fi delegate secretarilor de stat, subsecretarului de stat, secretarului general, secretarilor generali adjuncţi, persoanelor cu funcţii de conducere din compartimentele de specialitate şi altor persoane din aparatul propriu al ministerului.

(3) Ministrul finanţelor publice îndeplineşte, în domeniul de activitate al ministerului, atribuţiile generale prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completările ulterioare."

Totodată, conform art. 55 din O.U.G. nr. 57/2019, privind Codul administrativ, ministrul exercită conducerea ministerului şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie, iar art. 63 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ arată că ministerele au în structura organizatorică direcţii generale, direcţii, servicii şi alte compartimente funcţionale, iar atribuţiile compartimentelor funcţionale ale ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare al ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.

Din Anexa Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 418 din 31.02.2022 rezultă că, printre atribuţiile delegate de ministrul finanţelor Direcţiei generale juridice, se numără şi cele de:

- formulare a acţiunilor civile şi a actelor cu caracter juridic adresate organelor specializate ale statului care realizează activitatea judiciară, în condiţiile C. proc. civ. şi a C. proc. pen., respectând datele cuprinse în solicitările primite în acest scop (în cazul cererilor de constituire ca parte civilă adresate organelor judiciare/instanţelor penale, se va proceda la informarea ministrului finanţelor cu privire la acest demers). Aceste acţiuni şi acte se semnează de directorul general sau persoana desemnată de acesta prin notă internă, în numele şi pentru ministrul finanţelor. Dacă aceste acţiuni şi acte sunt adresate instanţelor internaţionale sau ale altor state, ele vor fi înaintate numai sub semnătura ministrului finanţelor sau a persoanei desemnate de acesta în scris (art. 1 alin. (3) pct. 2 din secţiunea 1 - Dispoziţii generale ale capitolului 4.35 Direcţia generală juridică);

- formularea, prin consilierii juridici, de acţiuni civile în justiţie în condiţiile C. proc. civ. şi a C. proc. pen., pentru apărarea intereselor patrimoniale sau nepatrimoniale ale statului şi ale ministerului. Aceste cereri de chemare în judecată vor fi semnate de directorul general al direcţiei sau persoana desemnată de acesta prin notă internă (art. 1 alin. (3) pct. 6 din secţiunea 1 - Dispoziţii generale ale capitolului 4.35 Direcţia generală juridică).

Totodată, prin art. 2 alin. (2) din Secţiunea a 2-a privind organizarea Direcţiei generale juridice, se arată că funcţiile de conducere existente la nivelul acesteia, includ şi un director general adjunct care coordonează serviciile contencioase, iar conform art. 5 alin. (2) pct. 3 al aceluiaşi Capitol 4.35 Direcţia generală juridică întocmeşte, prin consilierii juridici din aparatul propriu, toate actele cu caracter juridic necesare reprezentării Ministerului Finanţelor Publice sau statului în procesele aflate pe rolul instanţelor naţionale şi a altor jurisdicţii aflate pe teritoriul statului român.

Conform Ordinului Ministrului Finanţelor nr. 428/31.03.2022 începând cu data de 01.04.2022, doamna A. a fost numită director general adjunct la Direcţia generală juridică, prin art. 2 al ordinului arătându-se că parte integrantă a acestuia este şi fişa postului funcţiei publice de conducere de director general adjunct.

Din examinarea Fişei postului nr. 123, referitoare la postul de director general adiunct al Direcţiei generale juridice care coordonează activitatea desfăşurată de Serviciile Contencios nr. 1 şi nr. 2, rezultă că directorul general adjunct are, în categoria atribuţiilor de reprezentare a Ministerului Finanţelor, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Statului Român sau al altei instituţii, şi pe cea de coordonator al activităţii consilierilor juridici din cadrul Serviciului Contencios nr. 1 şi nr. 2 care îndeplinesc atribuţii de natură juridică în legătură cu activitatea de reprezentare juridică a Ministerului Finanţelor, conform reglementărilor legale în vigoare (pct. 1.1), iar în categoria atribuţiilor generale aplicabile activităţii de reprezentare şi pe aceea de a semna, în numele directorului general, actele cu caracter juridic necesare reprezentării Ministerului Finanţelor Publice sau statului, în procesele/litigiile aflate pe rolul instanţelor naţionale sau a altor organe cu activitate jurisdicţională (pct. 2.8).

Totodată, din cuprinsul Fişei postului nr. 121 referitoare la postul de director general al Direcţiei generale juridice, rezultă că directorul general are, printre atribuţii, şi pe aceea de a semna toate actele cu caracter juridic necesare reprezentării Ministerului Finanţelor (în nume propriu, ca reprezentant al statului sau reprezentant al unei alte autorităţi) în procesele aflate pe rolul instanţelor naţionale, inclusiv cele de constituire parte civilă (pct. 3).

În acest context, Înalta Curte reţine că, în fapt, contestaţia în anulare a fost declarată şi semnată de o persoană ce a acţionat în numele contestatorului Ministerul Finanţelor în calitate de reprezentant legal, fiind, astfel, respectate prevederile art. 80 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., câtă vreme, din cele arătate în precedent, rezultă că directorul general adjunct al Direcţiei generale juridice are atribuţii de a reprezenta contestatorul şi de a semna acte din categoria celor din care face parte şi contestaţia în anulare, iar, la data formulării căii extraordinare de atac din cauza pendinte, doamna A. exercita o atare funcţie.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a declarat şi semnat contestaţia în anulare, invocată prin întâmpinare de către intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca nefondată.

III. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată prin contestaţia în anulare, în raport de motivele invocate şi normele legale incidente, dar şi de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor este nefondată, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că dosarul nr. x/2020 a avut drept obiect cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.10.2020, prin care reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, anularea Dispoziţiei obligatorii nr. GLR-IEF 279/29.07.2020 şi, în consecinţă, a actelor care au stat la baza emiterii ei, respectiv raportul de Inspecţie economico-financiară nr. GLR-IEF 278/29.07.2020 şi procesul-verbal nr. GLR-IEF 280/29.07.202. Prin memoriul depus la data de 21.12.2020, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând instanţei şi anularea deciziei de soluţionare a plângerii prealabile nr. 40/P/16 11 2020, emisă de Ministerul Finanţelor Publice prin Serviciul de soluţionare a plângerilor şi contestaţiilor, iar prin memoriul depus la data de 20.01.2021, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată şi a solicitat introducerea în cauză şi soluţionarea cererii privind anularea deciziei de soluţionare a plângerii prealabile în contradictoriu Ministerul Finanţelor Publice.

Prin sentinţa nr. 107/CA din 7 iunie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Ministerul Finanţelor, astfel cum a fost modificată, a anulat în parte Decizia nr. 40/P/16.11.2020 de soluţionare a plângerii prealabile formulată de reclamantă în ceea ce priveşte Dispoziţia de măsuri obligatorii nr. GLR-IEF 279/29.07.2020, a anulat în parte Dispoziţia de măsuri obligatorii nr. GLR-IEF 279/29.07.2020 în ceea ce priveşte măsurile 1-12 din dispoziţie şi a respins cererea în rest.

Împotriva sentinţei nr. 107/CA din 7 iunie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi în nume propriu şi pentru pârâtul Ministerul Finanţelor, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 iunie 2022 şi repartizată spre soluţionare Completului de judecată nr. 9 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 5 mai 2022, intimata - reclamantă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri a solicitat completarea sentinţei civile nr. 107/CA/07.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020 cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, asupra cărora instanţa de judecată a omis să se pronunţe, fiind format, pentru soluţionarea acesteia, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, un nou dosar cu nr. x/2022

Prin sentinţa nr. 122 din 9 iunie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 107/CA/07.06.2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020, formulată de intimata-reclamantă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 107/CA/07.06.2021, în sensul că au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, invocând motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 iulie 2022 şi a fost repartizat spre soluţionare Completului de judecată nr. 7 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin încheierea din data de 09.03.2023, a dispus trimiterea cauzei către Completul de judecată nr. 9 al aceleiaşi secţii, învestit cu soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei nr. 107/2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2023, Completul de judecată nr. 9 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a dispus reunirea dosarului nr. x/2022 cu dosarul nr. x/2020, cele două cauze figurând, conform datelor furnizate de sistemul informatic Ecris, în mod separat pe lista de şedinţă a acestui complet, aferentă şedinţei de la data sus indicată, mai precis la poziţiile 16 (dosar nr. x/2020), respectiv 17 (dosar nr. x/2022).

Dosarul nr. x/2020 a fost soluţionat la data de 21.12.2023 prin decizia nr. 6176/2023 în următorul sens:

"Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă. Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi în nume propriu şi pentru pârâtul Ministerul Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 107/CA din 7 iunie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat."

La aceeaşi dată, Completul de judecată nr. 9 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat, în mod separat, în dosarul nr. x/2022, prin decizia civilă nr. 6177/2023, prin care a admis excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă şi a constatat nul recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 122 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În raport de aceste aspecte, în ceea ce priveşte motivul de contestaţie în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reaminteşte că, în practica sa judiciară, s-a conturat opinia unanimă potrivit căreia natura temeiurilor prevăzute de normele procedurale care reglementează contestaţia în anulare este de strictă interpretare, fiind interzisă utilizarea acestor dispoziţii pentru a declanşa un nou control pe fond al pretenţiilor deduse judecăţii, ori cenzurarea statuărilor instanţelor de control judiciar în ceea ce priveşte starea de fapt identificată sau modalităţile de valorificare a probatoriului administrat în cauză.

Ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocată de către contestator în cauza de faţă, se referă la situaţia în care se identifică o eroare a instanţei de recurs, constând în omisiunea de a cerceta un motiv de casare invocat de către recurent prin memoriul de recurs, încălcându-se, în această manieră, exigenţele unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt conturate de legislaţia procesuală civilă şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Pe cale de consecinţă, în raport de conţinutul normativ al art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, pentru reţinerea incidenţei acestui motiv de contestaţie în anulare, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

1. respingerea recursului părţii care formulează contestaţia în anularea sau admiterea, în parte, a acestuia;

2. omisiunea de a cerceta unul dintre motivele de casare invocate de recurent;

3. motivul de casare să fi fost invocat în termen.

Aplicând cauzei pendinte aspectele teoretice invocate anterior, Înalta Curtea constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei omisiuni de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate, întrucât aspectele evocate de contestator ca fiind neexaminate au făcut obiectul unui alt dosar (nr. x/2020), care a fost soluţionat în mod separat de dosarul nr. x/2022, printr-o hotărâre distinctă, mai precis prin decizia nr. 6176/2023 indicată supra. Criticile pe care contestatorul afirmă că instanţa de recurs ar fi omis să le examineze nici nu au făcut obiectul cadrului procesual obiectiv al dosarului nr. x/2022, decizia civilă nr. 6177 din 21 decembrie 2023 relevând o cercetare completă, diligentă şi judicioasă realizată de instanţa de recurs în privinţa tuturor motivelor de casare invocate de către contestatorul - recurent în această din urmă cauză menţionată.

Prevederile pct. 3 al alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. vizează exclusiv omisiunea cercetării motivelor de recurs, astfel cum au fost acestea formulate de parte prin cererea de recurs, or, în cauza pendinte, Înalta Curte observă că motivele contestaţiei în anulare formulate de contestatorul Ministerul Finanţelor nu se circumscriu noţiunii de omisiune a cercetării unui motiv de recurs, la care face trimitere conţinutul normativ al art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu poate fi reţinută incidenţa motivelor de contestaţie în anulare reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul Ministerul Finanţelor împotriva deciziei nr. 6177 din 21 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a declarat şi semnat contestaţia, invocată de intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul Ministerul Finanţelor împotriva deciziei nr. 6177 din 21 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.