Defective reasoning on legal capacity and res judicata scope in religious property restitution appeal

Şedinţa publică din data de 8 mai 2025

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2023, reclamanta Parohia Ortodoxă Ocna Sibiului a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Parohia Greco-Catolică Unită cu Roma Ocna Sibiului, din Protopopiatul Greco-Catolic Roman Unit cu Roma şi Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, în temeiul art. 186 C. proc. civ., să se dispună repunerea în termen a contestatoarei în formularea prezentei acţiuni în contencios administrativ; anularea Deciziei nr. 10283/30.06.2022, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase şi, ca urmare, respingerea cererii de retrocedare formulată de intimata Parohia Greco-Catolică Ocna Sibiului din Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco-Catolic Sibiu; obligarea intimatelor care se opun admiterii prezentei contestaţii la plata cheltuielilor de judecată.

II Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 138/2024 din 22 mai 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Parohia Greco-Catolică Unită cu Roma Ocna Sibiului, invocată de reclamantă.

A respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Ocna Sibiului II în contradictoriu cu pârâţii Parohia Greco-Catolică Unită cu Roma Ocna Sibiului şi Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare şi a obligat pe reclamanta Parohia Ortodoxă Ocna Sibiului II să plătească pârâtei Parohia Greco-Catolică Unită cu Roma Ocna Sibiului suma de 6200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

III Recursul formulat de reclamantă

Împotriva sentinţei nr. 138/2024 din 22 mai 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Ortodoxă Ocna Sibiului nr. II a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a arătat că deşi a respins ca neîntemeiata excepţia lipsei capacităţii de folosinţa a pârâtei Parohia Greco-Catolica Unita cu Roma Ocna Sibiului, instanţa practic nu a analizat pe fond aceasta excepţie, ci a reţinut doar ca " prin sentinţa 73/2020 in dosar nr. x/2019 ai Curţii de Apei Aibă Iulia, s-a pronunţat intre aceieasi parti o sentinţa pe fondui cauzei, definitiva prin decizia nr. 3532/2021 a ICO. Daca ia un moment anterior paratei Parohia Greco-Catolica Unita cu Roma Ocna Sibiului nu i s-a opus cu succes aceasta excepţie, nu se poate considera ulterior ca excepţia este admisibila...",

Ori, instanţa de fond a reţinut eronat faptul ca excepţia lipsei capacităţii de folosinţa" nu i s-a opus cu succes" cată vreme aceasta excepţia a fost invocată pentru prima dată în prezenta contestaţia, formulată împotriva deciziei nr. 10283/2022. Excepţia lipsei capacităţii de folosinţa a Parohiei Greco-Catolice Unite cu Roma Ocna Sibiului nu a fost invocata in dosarul nr. x/2019 şi ca urmare, aceasta excepţie nu a fost respinsa de instanţele care au soluţionat acel dosar, neputandu-se astfel retine, autoritatea de lucru judecat cu privire la aceasta.

Cată vreme, aceasta excepţie, nu a fost pusa in discuţie niciodată, până în prezenta contestaţie şi ca urmare, nici o instanţă nu s-a pronunţat asupra capacităţii de folosinţa nu există justificare, pentru ca aceasta excepţie sa nu fie analizată de instanţa de judecată.

Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că sunt ignorate dispoziţiile art. 1 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000. Tocmai acest articol ignorat este cel care stabileşte care anume imobile pot face obiectul cererilor de restituire. Acest cadru legal este completat de Decretul-Lege 126/1990. Instanţa de fond a încălcat aceste dispoziţii legale şi a concluzionat că Decizia nr. 10283/2022, prin care s-a dispus retrocedarea în natură a casei parohiale este legală.

Împotriva Deciziei nr. 8345/2018, prin care Comisia Speciala de retrocedare a respins cererea de retrocedare formulata de intimata parata, Parohia Greco-Catoiica Unita cu Roma Ocna Sibiului a formulat contestaţie prin care a solicitat în mod expres, doar restituirea în natura a terenului, din CF x Ocna Sibiului sau acordarea de masuri reparatorii.

Mai mult, ea însăşi susţine în mod corect faptul că: " Prin Decizia atacată, Comisia respinge în mod corect cererea noastră cu privire la imobilele construcţii -biserica si casa parohiala, reţinând ca acestea nu pot fi restituite in baza prevederilor O.U.G. nr. 94/2000. Subliniem faptul ca înţelegem sa atacam decizia Comisiei EXCLUSIV cu privire la soluţia pronunţata pentru imobilul teren".

Mai mult si in cuprinsul Deciziei nr. 3532/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie se retine la pagina 3 pct. 6: " recurenta -reclamanta a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea in parte a Deciziei nr. 8345/19.12.2018, emisa de parata si restituirea in natura a imobilului teren..."

Aşadar, după rejudecare, Comisia Speciala de Retrocedare, trebuia să ţină cont de acest aspect şi să dispună doar cu privire la teren. Iar, instanţa de fond trebuia sa aibă in vedere această situaţie. Construcţiile nu mai puteau face obiect al cererii din moment ce Decizia 8345/19.12.2018, a fost contestata doar cu privire la teren.

Sub acest aspect, înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin decizia nr. 3532/2021 nu a trasat o anume indicaţie pentru Comisia Speciala de Retrocedare, pentru ca aceasta sau instanţa de fond, sa fie ţinute de indicaţiile date după casare.

Deci, după ce înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin Decizia nr. 3532/09.06.2021, a anulat Decizia nr. 8345/2018 si a obligat Comisia sa procedeze la analiza pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, aceasta trebuia sa retina considerentele vechi, din Decizia nr. 8345/2018 cu privire la construcţii si sa se pronunţe, doar cu privire la retrocedarea sau la acordarea de masuri reparatorii,doar pentru teren.

Prin faptul că instanţa a reţinut selectiv dispoziţiile legale aplicabile în materie, că nu a analizat toate criticiie invocate cu privire la Decizia nr. 10283/2022, apreciază că practic nu s-a analizat fondul cauzei si ca urmare, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a prezentei cauze Curţii de Apel Alba Iulia.

IV Apărările formulate de intimatele pârâte

Intimata-pârâtă Parohia Greco-Catolică Unită cu Roma Ocna Sibiului a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat, solicitând menţinerea sentinţei recurate.

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în susbsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat, solicitând menţinerea sentinţei recurate.

V. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data 27 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

VI. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

1. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata -pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile Care au aparţinut Cultelor Religioase din România este nefondată. Criticile formulate pot fi încadrate în motivele de recurs reglementate de prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta invocând omisiunea instanţei de a motiva soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă precum şi greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente din O.U.G. nr. 94/2000 şi din Decretul-Lege 126/1990.

Prin primul motiv de recurs, recurenta a susţinut faptul că prima instanţa a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei pârâte Parohia Greco-Catolică Unită cu Roma Ocna Sibiului fără a motiva soluţia pronunţată.

Înalta Curte găseşte întemeiată această critică, observând că excepţia capacităţii de folosinţă a pârâtei nu a constituit o chestiune litigioasă care să fi fost pusă în discuţie şi tranşată în litigiul anterior, respectiv în dosarul nr. x/2019. Aşadar, prima instanţă era ţinută a realiza un examen propriu al susţinerilor formulate de părţi, în ceea ce priveşte capacitatea de folosinţă a pârâtei, în raport de probatoriul administrat.

Or, prima instanţa s-a limitat la a enunţa dispoziţiile legale pe care le-a considerat incidente şi la a reda susţinerile părţilor fără însă a le înlătura în mod argumentat. Totodată, s-a mărginit la a constata că dacă la un moment anterior pârâtei Parohia Greco-Catolică Unită cu Roma Ocna Sibiului nu i s-a opus cu succes această excepţie, nu se poate considera ulterior că excepţia este admisibilă în cadrul unui litigiu derivat din dosarul antemenţionat fără a aduce nici un argument în susţinerea acestei concluzii.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curtea apreciază că prima instanţa trebuia să analizeze în mod efectiv excepţia invocată şi să expună, în cuprinusl considerentelor, motivele ce au condus la soluţia adoptată.

De asemenea, în aceaşi manieră lacunară, instanţa de fond a răspuns şi susţinerilor formulate de reclamantă cu referire la întinderea dreptului de reparaţie, împrejurare în raport de care şi cel de-al doilea motiv de recurs este găsit întemeiat, exclusiv cu privire la această critică.

Întradevăr, prin decizia civilă nr. 3532/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmare a admiterii recursului, în rejudecare, a admis în parte cererea, a anulat Decizia nr. 8345 din data de 19.12.2018, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să procedeze la analiza pe fond a cererii de retrocedare nr. x/26.02.2003, formulată de reclamantă.

Pornind de la această soluţie, curtea de apel a reţinut, în mod corect, faptul că decizia este obligatorie pentru părţile litigante, şi a concluzionat, fără însă a duce alte argumente, că nu se poate susţine întemeiat că au fost depăşite, de către Comisie, limitele învestirii.

Cu privire la acest aspect Înalta Curte subliniază că puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde şi asupra considerentelor hotărârii, care constituie susţinerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta. Aşadar, dând eficienţă acestui principiu, prima instanţă era ţinută să analizeze efectele deciziei menţionate prin raportare atât la dispozitivul hotărârii cât şi la considerentele pe care acesta se sprijină, şi care relevă raţionamentul ce a condus la adoptarea soluţiei.

Observând modalitatea extrem de succintă şi lacunară în care curtea de apel a răspuns susţinerilor formulate de reclamantă cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa fondului, nu a realiazat un examen efectiv al chestiunii litigioase invocate în faţa sa, în condiţiile în care toate părţile au aduse mai multe argumente în susţinerea propriei poziţii procesuale.

Se impune a reaminti că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În adoptarea acestui text normativ, legiuitorul a avut în vedere atât interesul unei bune administrări a justiţiei, cât şi posibilitatea instanţelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv şi eficient asupra modului de desfăşurare a procesului civil în fazele procesuale anterioare.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudenţa CEDO s-a reţinut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa. Deşi obligaţia instanţelor naţionale de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (decizia de inadmisibilitate Jahnke şi Lenoble c. Franţei), în hotărârea pronunţată în cauza Albert c. României, Curtea Europeană a subliniat că noţiunea de proces echitabil impune ca jurisdicţiile interne să examineze în mod efectiv chestiunile esenţiale care au fost invocate.

Astfel, Înalta Curte reţine că, în cauză, instanţa de fond a răspuns susţinerilor reclamantei doar prin raportare la incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 fără a analiza temeinicia alegaţiilor din perspectiva efectelor deciziei civile nr. 3532/2021 în modalitatea expusă anterior, referitor la puterea de lucru judecat, înlăturând, astfel, posibilitatea instanţei superioare de control să cenzureze un eventual raţionament juridic. Analiza deficitară şi incompletă a anumitor aspecte relevante a fost privită în jurisprudenţa instanţelor naţionale ca fiind echivalentă necercetării fondului cauzei, situaţie care atrage după sine, sancţiunea prevăzută de prevederile art. 497 C. proc. civ.

Întrucât prima instanţă nu a oferit o fundamentare suficientă a raţionamentul său şi nu a clarificat asepctele de fapt relevante pentru a lăsa instanţei superioare de control posibilitatea să efectueze un control real al legalităţii soluţiei adoptate se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecarea contestaţiei, instanţa de trimitere va avea în vedere că, partea reclamantă a invocat efectele deciziei civile nr. 3532/2021, ce vor fi analizate inclusiv prin raportare la considerentele ce au stat la baza pronunţării soluţiei de anulare a primei decizii emise de Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România. Totodată, va proceda la efectuarea unei analize punctuale a susţinerilor părţilor atât asupra excepţiei cât şi asupra fondului, prin raportare la probele existente la dosarul cauzei şi eventual la cele care se vor mai administra, şi la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, răspunzând argumentat tuturoa chestiunilor litigioase supuse dezbaterii.

2. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 497 C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamanta Parohia Ortodoxă Ocna Sibiului nr. II, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Totodată, având în vedere soluţia pronunţată asupra recursului declarat de reclamantă, va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Arhiescopia Ortodoxă Română Sibiu, în favoarea recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

Admite recursul formulat de reclamanta Parohia Ortodoxă Ocna Sibiului nr. II împotriva sentinţei nr. 138/2024 din 22 mai 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Admite cererea de intervenţie formulată de Arhiescopia Ortodoxă Română Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.