Tax refund dispute over "vice tax" revision rejected as unfounded with costs; res judicata positive effect not cognizable under Art. 509(1)(8).

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire şi de suspendare a executării acesteia formulată la data de 7 iulie 2023, înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj şi declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş a solicitat anularea deciziei nr. 796 din 8 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2022, ca fiind contrară şi întrucât încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătăţii cu privire la sumele reprezentând taxa pe viciu aferente perioadei 2015 - 2018 cât şi în ceea ce priveşte obligarea ministerului de restituire a acestor sume, întrucât instanţele, prin soluţionarea definitivă a mai multe dosare, au stabilit că obligaţia de restituire a sumelor reprezentând taxă pe viciu aferente perioadei 2015 - 2018 cade în sarcina Ministerului Sănătăţii.

Revizuenta a invocat prevederile art. 430 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, art. 431 alin. (2) C. proc. civ., cu referire şi la cele statuate de Î.C.C.J. prin decizia nr. 2787/2018, susţinând că instanţa de recurs trebuia să dea eficienţă efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, reţinând că cele dezlegate în mod definitiv nu mai pot fi puse în discuţie, ci se impun a fi luate în considerare ca atare.

Cu referire la decizia nr. .796 din 8 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2022, a cărei anulare s-a solicitat a apreciat că aceasta vine în contradicţie cu autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021.

Apărările formulate în faţa instanţei de declinare

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire întrucât susţinerea revizuentei potrivit căreia hotărârile pronunţate asupra "aceluiaşi litigiu" conţin dispoziţii potrivnice, nu prezintă relevanţă faţă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia de declinare

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 1125/2023 pronunţată în 13 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, împotriva deciziei civile nr. 796 din 08.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În argumentele expuse, Curtea de Apel Cluj a reţinut că potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Într-o atare ipoteză, prevederile art. 510 alin. (2) C. proc. civ. statuează în mod expres că:

"În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă."

Ca atare, în temeiul art. 510 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei îi aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în competenţa căreia intră litigiile de contencios fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 noiembrie 2023, sub nr. x/2023.

Aspecte procedurale

Prin rezoluţia din data de 20 noiembrie 2023, completul învestit atât cu soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 796 din 8 iunie 2023, cât şi cu cererea de suspendare a executării aceleiaşi decizii, a fixat termen pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării deciziei mai sus menţionate, la data de 6 decembrie 2023, în camera de consiliu, cu citarea părţilor.

Asupra cererii de suspendare a executării deciziei nr. 796 din 8 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, formulată de revizuentă, din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat că, deşi aceasta solicită suspendarea executării deciziei contestate, prin cererea formulată nu a expus niciun motiv care să demonstreze existenţa unor împrejurări de fapt şi de drept, de natură a justifica temerea sa, în sensul că executarea deciziei nr. 796 din 8 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, este susceptibilă să cauzeze o vătămare grava intereselor legitime ale acestuia.

Ori, având în vedere caracterul excepţional al măsurii suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti definitive, instanţa constată că, în susţinerea cererii se impune o motivare corespunzătoare, distinctă de cea a căii extraordinare de atac, motivare de natură a justifica eventualele prejudicii pe care le-ar putea suferi contestatorul şi vătămările la care ar fi supus prin executarea silită a hotărârii pe care o atacă.

Prin urmare, având în vedere că partea nu a argumentat şi nici nu a probat îndeplinirea condiţiilor legale privind urgenţa sau iminenţa producerii unui prejudiciu care să impună motivat suspendarea executării, Înalta Curte a respins cererea formulată de revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş privind suspendarea executării deciziei nr. 796 din 8 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, prin încheierea de şedinţă din 6 decembrie 2023.

Hotărârea atacată

Împotriva deciziei civile nr. 796 din 8 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 acestei decizii, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş a formulat cerere de revizuire, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 796 din 8 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a respins recursul declarat de recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş împotriva sentinţei nr. 1062 din 19.10.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Maramureş.

Totodată, a fost obligată recurenta să plătească intimatei A. S.R.L., suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Apărările formulate în cauză

Intimata a depus note de şedinţă prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

S-a susţinut că, în cadrul dosarului nr. x/2022, societatea intimată a decis să se judece în contradictoriu, atât cu Ministerul Sănătăţii Publice, cât şi cu organele fiscale clasice. După cum se poate observa din sentinţa pronunţată de către Tribunalul Maramureş în cadrul dosarului nr. x/2022, menţinută prin decizia civilă pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, rezultă faptul că s-a respins cererea de chemare în judecată faţă de MSP şi s-a dispus admiterea cererii de chemare în judecată faţă de AJFP Maramureş.

Unul dintre motivele pentru care Tribunalul Maramureş a ajuns la această soluţie este faptul că în cadrul dosarului nr. x/2020, s-a decis cu titlu definitiv asupra faptului că obligaţia de restituire a taxei pe viciu revine organelor fiscale clasice.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu a putut fi reţinută susţinerea intimatei din notele de şedinţă şi concluziile orale cum că "nu ar fi îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru formularea unei cereri de revizuire pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., neexistând tripla identitate de obiect, cauza şi părţi între cele două cauze".

Astfel, dacă în vechea doctrină şi jurisprudenţă, dezvoltate în legătură cu revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, se accepta cvasiunanim că pentru a verifica motivul de revizuire era suficient a se constata contrarietatea între dispozitivele hotărârilor sau imposibilitatea executării acestora concomitent, nu tot astfel se poate susţine în prezent.

Separat de faptul că autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, trebuie observat şi subliniat că ea nu vizează doar considerentele decisive, adică acelea care susţin şi explicitează dispozitivul, ci şi considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecăţii în mod incidental, a cărei rezolvare nu se va regăsi aşadar, în dispozitivul hotărârii.

În acest context, a susţine că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri pe temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., respectiv pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat, ar presupune verificarea aceloraşi elemente ca în vechea reglementare şi că "doar aparent ar avea loc o extindere a domeniului de aplicare a revizuirii întemeiate pe acest motiv", nesocoteşte flagrant dispoziţiile art. 430- 431 C. proc. civ.

Or, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ.:

"autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Intenţia legiuitorului a fost, pe de o parte, de a interzice reluarea aceloraşi judecăţi, dar şi de a accelera cursul justiţiei, câtă vreme într-un proces ulterior partea se poate prevala de ceea ce a statuat o primă instanţă, chiar dacă a făcut-o pe cale incidentală, toate acestea prin conservarea autorităţii lucrului deja judecat, care nu mai poate fi contestat şi pus în discuţie în raporturile dintre aceleaşi părţi, indiferent de modalitatea în care, anterior, s-a făcut tranşarea diferitelor aspecte litigioase ale judecăţii.

În ce priveşte efectul extinctiv al autorităţii de lucru judecat, care a venit să preîntâmpine contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, reglementarea actuală a reluat termenii celei anterioare, făcând referire la tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

În privinţa efectului pozitiv, însă, adică a aceluia care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, fără să presupună identitatea de acţiune (obiect, cauză, părţi), acesta şi-a găsit pentru prima dată reglementare prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. pr .civ. ("oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Aceasta a însemnat că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdictional.

Aşadar, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a presupus existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond.

Or, din sentinţa pronunţată de către Tribunalul Maramureş în cadrul dosarului nr. x/2022, menţinută prin decizia civilă pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, rezultă faptul că s-a respins cererea de chemare în judecată faţă de MSP şi s-a dispus admiterea cererii de chemare în judecată faţă de AJFP Maramureş. Unul dintre motivele pentru care Tribunalul Maramureş a ajuns la această soluţie a fost tocmai faptul că în cadrul dosarului nr. x/2020, s-a decis cu titlu definitiv asupra faptului că obligaţia de restituire a taxei pe viciu revine organelor fiscale clasice.

Cererea de revizuire este nefondată şi va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Regimul de reglementare al fiecărei căi extraordinare de atac, indiferent că este vorba despre instituţia recursului, revizuirii sau contestaţiei în anulare, este unul particular, guvernat de norme speciale, care nu ar putea fi aplicat prin analogie, ca "dispoziţii legale ce reglementează situaţii asemănătoare".

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În doctrină şi în jurisprudenţă s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire, revizuenta a invocat motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la decizia civilă nr. 796/08.06.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2022, apreciind că aceasta vine în contradicţie cu autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2021, respectiv decizia nr. 496/2022 din 20 aprilie 2022, prin care a fost respins recursul declarat de recurentul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 2548 din 14 octombrie 2021, în cauza nr. 2402/117/2021 al Tribunalului Cluj.

În speţă, litigiul în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 796/2023 a Curţii de Apel Cluj, a avut ca obiect principal cererea de restituire a sumei de 381.283,18 RON, achitată de către A. S.R.L. în perioada 26.01.2015-22.10.2019, în temeiul prevederilor art. 367 şi următoarele din Legea nr. 95/2006, precum şi de plata dobânzii fiscale.

Prin sentinţa civilă nr. 1.733/16.12.2021, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Tribunalul a admis acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, fiind obligată această pârâtă la restituirea sumei de 381.283,18 RON, achitată de către reclamantă cu titlu de contribuţie stabilită conform art. 367 din Legea nr. 95/2006, la care se va adăuga dobânda fiscală calculată de la data efectuării fiecărei plăţi în parte şi până la data restituirii sumelor de către pârâtă.

Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş a formulat recurs împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Maramureş, iar prin decizia nr. 796/2023, a fost respins recursul.

În litigiul, în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 496/2022 din 20 aprilie 2022, prin sentinţa civilă nr. 2548 din 14 octombrie 2021, Tribunalul Cluj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare in judecată şi excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune.

Totodată, a admis cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii şi a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 191.829 RON si la plata dobânzii fiscale aferente acestei sume de la data plăţii si până la restituirea integral.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs Ministerul Sănătăţii, care a fost respins prin decizia nr. 496/2022 din 20 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a- III-a contencios administrativ şi fiscal.

Se reţine, sub un prim aspect, că în lipsa elementelor definitorii pentru o hotărâre judecătorească (părţi, obiect şi cauză) ale deciziei nr. 496/2022 din 20 aprilie 2022, în dosarul nr. x/2021, nu se poate realiza o analiză a încălcării autorităţii de lucru judecat, condiţie sine qua non pentru incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În prezenta cauză, revizuenta a invocat nesocotirea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, astfel că relevante sunt prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În cadrul cererii de revizuire, revizuenta AJFP Maramureş nu face nicio referire la cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020

În realitate, ceea ce invocă revizuenta este existenţa unei practici neunitare cu privire la aceeaşi chestiune de drept, respectiv cu privire la soluţiile din alte dosare prin care s-a dispus restituirea taxei pe viciu (care au valoare de jurisprudenţă), dosare în care nici revizuenta şi nici intimata nu au fost părţi în respectivele cauze.

Însă, soluţiile divergente pronunţate în cauze similare, chiar în procese purtate între aceleaşi părţi, nu pot fi înlăturate pe calea revizuirii, întrucât aceasta are caracter extraordinar, cazurile reglementate de art. 509 C. proc. civ. fiind de strictă interpretare şi aplicare.

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 CEDO, garantează părţilor discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în faţa unei instanţe de judecată, garanţie de care revizuenta a beneficiat, în toate gradele de jurisdicţie, şi nu deschide părţii nemulţumite, astfel cu pretinde revizuenta, căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, întrucât, într-o astfel de situaţie, procesele ar fi fără de sfârşit.

În concluzie, instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ. în care instanţa de revizuire trebuie chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (1) şi 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş împotriva Deciziei nr. 796 din 8 iunie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, la cererea acesteia, se va dispune obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, efectuate în cauză de către intimata A. S.R.L., constând în onorariu de avocat, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş împotriva Deciziei nr. 796 din 8 iunie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Obligă revizuenta la plata sumei de 5950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata A. S.R.L..

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 17 aprilie 2024.