Unconstitutionality exception inadmissibility due to lack of concrete link between disputed anti-corruption prosecutor seniority requirement and pending bribery prosecution.

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 14 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată de inculpatul A. privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că prin rechizitoriul emis la data de 30.05.2024, în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus în temeiul art. 328 alin. (3) şi art. 327 lit. a) din C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului A. pentru săvârşirea unei infracţiuni de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, iar în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) şi art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, la data de 07.06.2024, sub numărul de dosar x/2024, ca şi instanţă competentă să soluţioneze cauza în fond, potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Prin încheierea penală nr. 69/28.03.2025 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. şi s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din 30.05.2024, dat în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Împotriva încheierii penale nr. 69/28.03.2025 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud a formulat contestaţie inculpatul A., pentru soluţionarea căreia a fost fixat termen de judecată la data de 14.05.2025. În cadrul motivelor de contestaţie, inculpatul a formulat o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară aşa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 92 din 15 octombrie 2018.

În motivarea cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional s-a făcut trimitere la Decizia nr. 514/2021 a Curţii Constituţionale şi s-a apreciat că au fost încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 131 din Constituţie privind rolul şi organizarea Ministerului Public prin reglementarea unei condiţii de vechime de 10 ani în funcţia de procuror sau judecător pentru numirea în funcţia de procuror al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), în condiţiile în care la stabilirea acestei vechimi se iau în considerare şi cei 2 ani cât procurorul/judecătorul a fost auditor de justiţie, fără a exista o dispoziţie de trimitere la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sau o altă dispoziţie cu un conţinut similar, în cazul numirii în cadrul structurilor DNA.

Astfel, după adoptarea Legii nr. 242/2018, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 stabileşte că la calcularea condiţiei minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare în funcţiile de execuţie nu se ia în considerare perioada în care judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie. Nu există o asemenea reglementare pentru numirea în funcţia de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), astfel că la calcularea condiţiei minime de vechime pentru a fi numit în funcţia de procuror la DNA se ia în considerare perioada în care judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie, iar prin aceasta se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul exigenţelor privind calitatea legii, referitoare la sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, nefiind corelată cu prevederile actului normativ de acelaşi nivel cu care se află în conexiune - Legea nr. 303/2004 - şi determinând apariţia unor situaţii de incoerenţă legislativă.

Astfel, stabilirea condiţiilor minime de vechime în funcţia de judecător sau procuror prevăzute de lege pentru numirea procurorilor în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), în sensul stabilirii vechimii minime de la 10 ani, conduce la concluzia că vechimea minimă efectivă în funcţia de judecător sau procuror necesară pentru numirea în cadrul structurii specializate a DNA este de 8 ani, având în vedere că, potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în calculul noii condiţii minime de vechime se include perioada în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie. Or, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, nu se include perioada în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie.

Inexistenţa unei dispoziţii de trimitere la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sau a unei dispoziţii cu un conţinut similar, în cazul numirii în cadrul structurii specializate menţionate, determină o încălcare a principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât are ca efect instituirea unui tratament diferenţiat pentru dobândirea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din punctul de vedere al calculului condiţiei de vechime minimă, iar această diferenţiere nu se bazează pe un criteriu obiectiv şi raţional. Modul de calcul al condiţiei minime de vechime are la bază ideea de experienţă profesională efectivă pentru accesul procurorilor la un anumit grad profesional şi trebuie să îşi menţină caracterul unitar, indiferent dacă accesul la gradul profesional se realizează prin promovare sau prin numirea în cadrul unei structuri specializate de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, neexistând o motivare obiectivă şi rezonabilă pentru instituirea unui mod de calcul diferenţiat al condiţiei minime de vechime în cazul promovării şi numirii procurorului în cadrul unei structuri specializate. Încălcarea principiului egalităţii în drepturi are ca efect neconstituţionalitatea privilegiului acordat, privilegiu constând în includerea perioadei în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie în calculul condiţiei minime.

Sub aspectul admisibilităţii, inculpatul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv: excepţia de neconstitutionalitate a fost ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti; priveşte neconstituţionalitatea unei legi ori a unei dispoziţii dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia (se face trimitere la Decizia nr. 766/2011, prin care Curtea Constituţională a constatat că sintagma "în vigoare" este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare); a fost invocată de partea din dosar; Curtea Constituţională nu a declarat anterior neconstituţionale prevederile atacate.

Judecătorii de cameră preliminară din cadrul curţii au reţinut că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că legătura cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului" (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014).

Referitor la această problematică, Curtea Constituţională a arătat că, în esenţă, "condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă părţilor care au invocat-o pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată" (a se vedea Decizia nr. 360 din 08 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017 din 19 octombrie 2022).

Practic, "decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi" (a se vedea Decizia nr. 39 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 345 din 06 mai 2019).

Aşadar, condiţia privind existenţa unei legături între norma a cărei constituţionalitate se doreşte a fi verificată şi soluţionarea cauzei, presupune în mod necesar ca sesizarea să aibă aptitudinea de a fi utilă, în sensul că, eventuala constatare a neconstituţionalităţii să fie de natură a produce un efect concret în situaţia juridică a părţii, în cauza în care a fost invocată, deoarece, ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Or, din acest punct de vedere excepţia invocată de inculpatul contestator A. cu privire la dispoziţiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară aşa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 92 din 15 octombrie 2018 nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, urmând a fi respinsă.

Astfel, dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

"Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, cel puţin 10 ani vechime în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop", nemulţumirea inculpatului contestator privind vechimea necesară pentru a se putea obţine calitatea de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Or, chiar în eventualitatea în care o atare critică ar fi supusă controlului de constituţionalitate şi cenzurată, ea ar produce efecte doar pentru viitor, respectiv doar situaţiilor viitoare - cu privire la condiţiile de vechime pe care ar trebui să le îndeplinească candidaţii înscrişi la concursurile organizate ulterior pronunţării deciziei în vederea ocupării funcţiilor de procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie -, neavând niciun efect cu privire la modalitatea de obţinere a funcţiei de către procurorul responsabil de caz în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, în acord cu principiul activităţii legii în vigoare la momentul numirii lui în funcţie. Altfel spus, o eventuală decizie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate nu poate afecta funcţia deja obţinută, de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Cluj.

Prin urmare, o eventuală decizie a Curţii Constituţionale nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra modului de soluţionare a contestaţiei inculpatului A. la încheierea de cameră preliminară nr. 69/2025 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud prin care au fost formulate cereri şi excepţii.

În acest context, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj au constatat că sesizarea cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale invocate de inculpatul-contestator A. nu are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, având în vedere cadrul procesual şi stadiul concret în care se află litigiul, o eventuală decizie a Curţii Constituţionale asupra excepţiei invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate la data susţinerii şi promovării concursului de către procurorul responsabil de caz pentru funcţia de procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Faţă de aceste aspecte invocate, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii au respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, aşa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 92 din 15 octombrie 2018, formulată de inculpatul - contestator A..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024/a1.2.

Prin motivele de recurs formulate, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, aşa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 92 din 15 octombrie 2018, în condiţiile inexistenţei unei dispoziţii de trimitere la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sau a unei dispoziţii cu un conţinut similar, în cazul numirii în cadrul structurilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care determină o încălcare a principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât are ca efect instituirea unui tratament diferenţiat pentru dobândirea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din punctul de vedere al calculului condiţiei de vechime minimă.

Recurentul inculpat a considerat că nu există o motivare obiectivă şi rezonabilă pentru instituirea unui mod de calcul diferenţiat al condiţiei minime de vechime în cazul promovării procurorului si în cazul numirii procurorului în cadrul unei structuri specializate, criticând modalitatea de obţinere a funcţiei de către procurorul responsabil de caz raportat la competenţa procurorului dobândită printr-o vechime efectivă şi nu ordinul de numire al procurorului responsabil de caz în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj. Soluţia solicitată de recurent fiind aceea ca prin decizia Curţii Constituţionale să se modifice condiţiile de vechime şi modul de valorizare a vechimii ca auditor de justiţie, în considerarea faptului că dispoziţiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu au fost corelate cu art. 44 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Examinând recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii penale din data de 14 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că în mod judicios prima instanţă, examinând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare invocată în cauză de recurentul inculpat A., a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, aşa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 92 din 15 octombrie 2018, nu respectă condiţiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret prin excepţia invocată autorul acesteia contestă vechimea necesară pentru a se putea obţine calitatea de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Înalta Curte reţine că, reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, rezultă că instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, întrucât instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Înalta Curte subliniază că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză. Legătura dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, prin urmare, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Mai exact, această condiţie presupune că norma invocată să orienteze soluţia din cauză.

Înalta Curte, examinând cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 necesare a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare, constată că, în speţă, sunt îndeplinite primele trei condiţii prevăzute de lege, respectiv: excepţia a fost invocată în faţa unei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea contestaţiei la încheierea de cameră preliminară nr. 69/CP/27.03.2025 (Curtea de Apel Cluj), de către o persoană având calitatea de contestator-inculpat în speţă şi vizează texte de lege aflate în vigoare (art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară aşa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 92 din 15 octombrie 2018), care nu au fost anterior declarate neconstituţionale în raport cu criticile formulate, însă nu îndeplineşte cerinţa legăturii cu cauza.

În acest sens, Înalta Curte reaminteşte că, însăşi Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 385 din 04 iunie 2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 25 octombrie 2019), a stabilit că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă, art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară aşa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanţa de Urgentă nr. 92 din 15 octombrie 2018:, Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, cel puţin 10 ani vechime în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop".

În opinia recurentului inculpat A., dispoziţiile legale criticate, anterior menţionate, nu sunt compatibile cu dispoziţiile constituţionale prevăzute de art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi, argumentele invocate în susţinerea excepţiei vizând în concret nemulţumirea inculpatului relativ la vechimea necesară pentru a se putea obţine calitatea de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Astfel, Înalta Curte constată că prin excepţia invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituţionalitate şi, indiferent de soluţia ce ar fi pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale va produce efecte numai pentru viitor şi nu va produce niciun efect asupra dispoziţiilor de lege criticate raportat la momentul promovării concursului pentru funcţia de procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie de către procurorul de caz.

Concluzionând, în acord cu cele reţinute prin încheierea recurată, Înalta Curte constată, prin prisma exigenţelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a motivelor invocate de către recurentul A., faptul că în cauză nu este îndeplinită condiţia referitoare la "legătura" normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea atacată este legală şi temeinică şi că remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de către recurent în scopul şi finalitatea sa, respectiv pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale din data de 14 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

Faţă de soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 377 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale din data de 14 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 377 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2025.