Extraordinary review of a definitive conviction: admissibility of revision based on partial unconstitutionality of the fine-calculation provision

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 178/F din data de 13.10.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 459 C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind prevăzute expres şi limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 708/2021 Curtea Constituţională a constatat, între altele, că "pentru stabilirea cuantumului amenzii, ulterior stabilirii numărului zilelor-amendă, este necesar ca instanţa de judecată să determine suma corespunzătoare unei zile-amendă cu luarea în considerare a criteriilor reglementate la art. 137 alin. (3) teza a doua din C. pen., printre care şi "cifra de afaceri" în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ. Or, deşi norma penală reglementează, la art. 137 alin. (2) teza a doua, limita minimă şi cea maximă între care instanţa este liberă să fixeze suma corespunzătoare unei zile-amendă (suma corespunzătoare unei zile-amendă putând fi cuprinsă între 100 şl 5.000 RON), criteriul specific de individualizare a pedepsei reglementat la art. 137 alin. (3) teza doua din C. pen., cu referire la "cifra de afaceri", nu este reglementat cu suficientă claritate şl precizie".

Conform art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".

A precizat că în cauză se poate aprecia că sunt îndeplinite formal dispoziţiile art. 453 C. proc. pen., însă a fost declarat neconstituţional un articol din C. pen. în urma admiterii excepţiei de neconstituţionalitate care a fost invocată în dosarul din cauză, însă potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pentru a putea fi promovată o astfel de cale de atac extraordinară este necesar ca încălcarea dispoziţiei constituţionale să fie continuă şi să producă efecte, care nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Or, a apreciat că în speţă nu este îndeplinită această ultimă condiţie, respectiv premisa ca încălcarea dispoziţiei constituţionale să fie continuă şi să producă efecte, care nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Curtea nu a primit susţinerea revizuientei în sensul că cifra de afaceri era singurul criteriu legal pentru stabilirea cuantumului unei zile-amendă. Aceasta deoarece conform prevederilor art. 137 alin. (3) C. pen. "instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină ţinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum şi de celelalte obligaţii ale persoanei juridice".

Aşadar, cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină nu doar în raport de cifra de afaceri (dispoziţie declarată neconstituţională), ci şi în raport de celelalte obligaţii ale persoanei juridice.

Ca atare, fiind declarat neconstituţional doar în parte art. 137 alin. (3) C. pen., Curtea a constatat că şi în prezent instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar în ce priveşte cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă acesta se determină în funcţie de celelalte obligaţii ale persoanei juridice.

În consecinţă, Curtea a observat că nu există vid legislativ în ce priveşte operaţiunea de determinare a cuantumului sumei corespunzătoare unei zile amendă, astfel că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire raportat la exigenţele art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, revizuenta S.C. A. S.R.L. a formulat apel, solicitând în esenţă, admiterea apelului şi, în rejudecare, să se aplice o pedeapsă redusă la minimul prevăzut de lege, respectiv stabilirea cuantumului unei zile-amendă la suma de 100 de RON.

A arătat că motivul de revizuire îl constituie declararea ca neconstituţională, în parte, a unuia din textele de lege pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare. Astfel, prin Decizia nr. 708 din 28.10.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1160 din 7 decembrie 2021, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de către revizuientă şi a constata că dispoziţiile art. 137 alin. (3) teza a doua, cu referire la sintagma "cifra de afaceri", din C. pen. sunt neconstituţionale.

Pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina societăţii inculpate au fost pedepse cu amenda şi au fost stabilite prin aplicarea în cauză a prevederilor art. 137 alin. (3) fraza a doua C. pen. care dispune ca instanţele să stabilească cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă în raport cu cifra de afaceri.

Consecinţa constatării neconstituţionalităţii nu poate fi decât aceea că sancţiunea nu se mai poate raporta la cuantumul unei zile amendă stabilit pe baza unei cifre de afaceri, acesta fiind singurul criteriu legal pentru stabilirea cuantumului unei zile-amendă.

Examinând apelul formulat de revizuenta apelantă S.C. A. S.R.L., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a-l admite pentru considerente ce vor fi expuse:

Prealabil, Înalta Curte constată că revizuenta apelantă a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 40/6. III.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia nr. 293/A din 02.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2015, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Înalta Curte aminteşte că cererea de revizuire se soluţionează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanţa verifică cererea de revizuire sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Pentru promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., se impune întrunirea următoarelor condiţii:

- să existe o decizie a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală;

- decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii;

- excepţia de neconstituţionalitate să îndeplinească exigenţele de formă şi să fie supusă dezbaterii în dosarul penal;

- hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională;

- consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă şi să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În ceea ce priveşte primele două condiţii, Înalta Curte reţine că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 780 din data de 28.10.2021, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1160 din data de 07.12.2021 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de S.C. A. S.R.L. şi s-a constatat că dispoziţiile art. 137 alin. (3) teza a doua, cu referire la sintagma "cifra de afaceri" din C. pen. sunt neconstituţionale.

Cu privire la îndeplinirea celei de-a treia condiţii, respectiv ca norma legală să fi fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, Înalta Curte constată că revizuenta apelantă S.C. A. S.R.L. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. (3) din C. pen. în cauza a cărei revizuire o solicită, respectiv dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Invocarea excepţiei în cursul procesului penal în cauză presupune ideea intrinsecă că a fost evaluată de instanţă, indiferent de soluţia pronunţată. În acest sens relevantă este Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14.03.2016, care la paragraful 52 a statuat, în ceea ce priveşte hotărârile definitive, că decizia sa poate servi ca temei de revizuire, în baza art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în cauza pendinte în care a fost admisă, precum şi în cauzele în care au fost ridicate excepţii de neconstituţionalitate similare, înainte de data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 126 din 03 martie 2016, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curţii este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanşat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condiţiile prevăzute de lege. În acest sens, s-a făcut referire şi la jurisprudenţa Curţii, respectiv Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, potrivit căreia, "în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât şi-ar pierde caracterul concret". În aceste condiţii, având în vedere importanţa principiului autorităţii de lucru judecat, Curtea Constituţională a constatat că, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, este necesar ca ceea ce a stabilit instanţa de contencios constituţional, pe cale jurisprudenţială, cu privire la condiţiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, să se transpună în cuprinsul normelor procesual penale examinate în cauză. Aşadar, Curtea a reţinut că o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Întrucât principiul autorităţii de lucru judecat este de o importanţă fundamentală, atât în ordinea juridică naţională, cât şi în ordinea juridică comunitară, precum şi la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a reţinut că atingerea adusă acestuia prin legislaţia naţională trebuie să fie limitată, fiind necesar ca acestui principiu să i se aducă derogare doar dacă o impun motive substanţiale şi imperioase (Hotarârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca împotriva României, parag. 99, şi Hotarârea din 24 iulie 2003, pronunţată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, parag. 52). În speţă, Curtea Constituţională a constatat că motivul substanţial şi imperios care justifică derogarea de la principiul autorităţii de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de instanţa de contencios constituţional, însă nereglementarea condiţiei ca excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere atribuie efecte ex tunc actului jurisdicţional al Curţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, determină o încălcare nepermisă a autorităţii de lucru judecat, o atingere adusă principiului securităţii raporturilor juridice - element fundamental al supremaţiei dreptului, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării. (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumar împotriva României, parag. 61).

În ceea ce priveşte ultima condiţie, şi anume consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă şi să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate, Înalta Curte constată că şi această condiţie este îndeplinită având în vedere că atât instanţa de fond, prin sentinţa penală nr. 40/6. III.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din dosarul nr. x/2015, cât şi instanţa de apel, prin decizia nr. 293/A din 02.10.2019, au avut în vedere la momentul stabilirii cuantumului pedepsei amenzii şi dispoziţiile art. 137 alin. (3) C. pen., dispoziţii declarate parţial neconstituţionale.

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată, contrar instanţei de fond, că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, prevăzute de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Analiza instanţei de fond cu privire la operaţiunea de stabilire a cuantumului zilelor-amendă, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum şi a celorlalte obligaţii ale persoanei juridice, excedează etapei admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, circumscriindu-se analizei pe fond a acesteia.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite apelul formulat de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 178/F din data de 13.10.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi în rejudecare:

Va admite în principiu cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 06.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală rămasă definitivă prin decizia nr. 293/A din 02.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2015.

Va dispune trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în vederea judecării pe fond a cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 178/F din data de 13.10.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Desfiinţează sentinţa penală atacată şi în rejudecare:

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 06.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală rămasă definitivă prin decizia nr. 293/A din 02.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2015.

Dispune trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în vederea judecării pe fond a cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2022.