Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order suspending proceedings in pending appellate case
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) dismissed the appeal as inadmissible, ruling in favor of the appellate court’s procedural ruling and leaving the 2020 decision of the Timişoara Court of Appeal in force. The dispute centered on a procedural challenge where the appellant, a party to a pending appeal against a district court judgment, attempted to file a further appeal against an interlocutory order suspending the proceedings due to the parties' non-appearance and failure to request trial in absentia. The court held that the appeal was legally barred because Article 244¹ of the Civil Procedure Code explicitly excludes from separate appeal any orders issued within a case already subject to the appellate phase; consequently, the court applied the principles of legality and the mandatory nature of procedural norms to deny the extraordinary judicial review, citing Article 312(1) of the Civil Procedure Code as the basis for the final rejection.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 2441 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order suspending proceedings in pending appellate case: Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021
Asupra cererii de recurs, reţine următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 8 iulie 2020, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei întrucât la apelul nominal părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat, iar, din verificarea actelor dosarului, a rezultat că nu a fost formulată cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs revizuenta A..
Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
În speţă, calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva încheierii din 8 iulie 2020, pronunţată în dosarul având ca obiect recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 3 din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2018.
Din interpretarea textului procedural mai sus menţionat, rezultă că încheierea atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, fiind pronunţată într-un dosar ce vizează calea de atac a recursului.
Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea de şedinţă din 8 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
În consecinţă, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 8 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2021.