Inadmissibility of cassation appeal against trade registry resolution corrected via revizuire under Article 513(5) and Article 483(2) C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată data de 09 iulie 2021 pe rolul Tribunalului Neamţ – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi B. S.R.L., a solicitat anularea rezoluţiei nr. 6178 din 28.06.2021 şi admiterea cererii formulate în temeiul art. 25 din Legea nr. 26/1990, respectiv radiere, rectificare şi completare a menţiunilor făcute cu privire la cuantumul capitalului social al societăţii B. S.R.L., care în mod eronat a fost trecut ca fiind de 200 RON în loc de 3.320.000 RON, precum şi referitor la cota de participare la capitalul social, menţionată în mod eronat ca fiind de 20%, în realitate fiind de 41%, precum şi obligarea Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ la înscrierea menţiunilor conform solicitării.

Prin sentinţa nr. 3 din 05.01.2022, Tribunalul Neamţ a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, în sensul că a admis plângerea formulată de A. împotriva rezoluţiei nr. 6178 din 28.06.2021 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi a dispus anularea acesteia.

De asemenea, a fost admisă cererea de îndreptare erorii materiale nr. x din 06.06.2021 potrivit Hotărârii Adunării Generale nr. 2 din 27.08.2014 şi a actului constitutiv actualizat nr. 2 din 31.07.2014, în sensul îndreptării menţiunilor privind capitalul social în valoare de 3.320.000 RON şi a structurii capitalului social: C. cu 169.320 părţi sociale reprezentând 51% din capitalul social, A. cu 136.120 părţi sociale reprezentând 41% din capitalul social, D. cu 16.600 părţi sociale reprezentând 5% din capitalul social şi E. cu 9.960 părţi sociale reprezentând 3% din capitalul social.

A fost respinsă cererea de radiere a menţiunii formulată de A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. ca rămasă fără obiect.

2. Împotriva acestei sentinţe pârâta B. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia nr. 165 din 10.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, a fost respins apelul ca nefondat.

3. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ – secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul E. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul A., să se dispună anularea Hotărârii AGA nr. 2 din 27.08.2014, a contractului de cesiune nr. x din 27.08.2014 şi Actului Constitutiv actualizat nr. 2 din 31.07.2014 al societăţii B. S.R.L., anularea sentinţei civile nr. 3 din 05.01.2022 pronunţate în dosarul nr. x/2021, definitive prin decizia civilă nr. 165 din 10.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, să se dispună ca structura părţilor sociale ale societăţii menţionate să revină la starea de dinaintea datei de 10.06.2022 şi să se dispună condamnarea pârâtului pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

La termenul din data de 24.05.2023 instanţa a calificat cel de-al doilea capăt de cerere ca fiind revizuire, cererea fiind înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentinţa nr. 990/C din 08.11.2023, Tribunalul Neamţ a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul E. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

4. Împotriva acestei sentinţe revizuentul E. a formulat cale de atac intitulată recurs.

La termenul din 06 februarie 2024 instanţa a calificat calea de atac formulată în cauză ca fiind apel.

Prin decizia nr. 25/2024 din 6 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău –Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, a fost respins ca nefondat apelul.

5. Împotriva acestei decizii revizuentul E. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 23 aprilie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr, iar prin rezoluţia din 11 septembrie 2024 s-a fixat termen pentru judecata recursului la 21 noiembrie 2024.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunţate în apelul declarat împotriva unei hotărârii date în revizuire, într-un litigiu având ca obiect plângere împotriva rezoluţiei emise de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi radiere menţiuni.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunţată în apelul împotriva hotărârii date în revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs, urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru decizia a cărei revizuire a fost solicitată.

În cauză, se constată că litigiul are ca obiect plângere împotriva rezoluţiei emise de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi radiere menţiuni, fiind incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în Registrul Comerţului.

Având în vedere data înregistrării plângerii, respectiv 9 iulie 2021, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, astfel cum rezultă din art. 131 alin. (1) din Legea nr. 265/2022, intrată în vigoare la 26 noiembrie 2022.

Prin urmare, potrivit art. 6 alin. (3)-(7) din O.U.G. nr. 116/2009, în forma în vigoare la data înregistrării plângerii, "(3) împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată […].

(4) plângerea se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerţului înaintează instanţei plângerea.

(5) plângerea formulată împotriva rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, în condiţiile dreptului comun.

(6) instanţa soluţionează plângerea în complet alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare. Instanţa poate să solicite orice lămuriri şi dovezi părţii sau informaţii scrise autorităţilor competente.

(7) Hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii este executorie şi este supusă numai recursului".

Totodată, în cauză sunt incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrate în vigoare ulterior O.U.G. nr. 116/2009, potrivit cărora "(1)Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară".

În consecinţă, din prevederile legale evocate rezultă că dacă o lege specială prevede că o hotărâre judecătorească este atacată numai cu recurs, ulterior intrării în vigoare a C. proc. civ. aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. Având în vedere că în O.U.G. nr. 116/2009 sunt prevederi privind calea de atac, dispoziţiile art. 6 alin. (7) din acest act normativ se vor interpreta în sensul că hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate este supusă numai apelului.

Aşadar, hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o plângere împotriva rezoluţiei emise de Oficiul Registrului Comerţului este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. că " [...] De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Este de menţionat că instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie şi o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv soluţionarea unei plângeri împotriva rezoluţiei emise de Oficiul Registrului Comerţului, hotărârea pronunţată în apel are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod.

Prin urmare, hotărârea dată asupra apelului declarat împotriva sentinţei pronunţate în soluţionarea cererii de revizuire, are caracter definitiv, astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 483 alin. (2) teza a II-a din acelaşi cod.

Pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul E. împotriva deciziei nr. 25/2024 din 6 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău –Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul E. împotriva deciziei nr. 25/2024 din 6 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău –Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2024.