Supreme Court annuls civil appeal for failure to articulate specific grounds of illegality in challenge to land register rectification

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în data de 28.10.2022, sub nr. x/2022, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea deciziei nr. 693/27.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017, arătând că este potrivnică deciziei nr. 483/19.09.2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2003 (irevocabilă prin decizia nr. 1176/24.05.2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În data de 08.02.2023, revizuenta a depus o cerere completatoare a cererii de revizuire.

În data de 28.04.2023, revizuenta a depus precizări cu privire la hotărârile invocate ca fiind contradictorii.

La termenul de judecată din 05.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire, formulată prin întâmpinare, constatându-se că termenul de o lună, pentru formularea cererii, s-a împlinit în data de 27.10.2022, iar cererea de revizuire a fost formulată în data de 26.10.2022.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 402R din 05.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 693/27.09.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimata B..

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 402R din 05.05.2023 a declarat recurs revizuenta A..

Prin memoriul de recurs, sub un prim aspect, recurenta a arătat că înţelege să invoce "excepţia necompetenţei materiale", având în vedere că recursurile au fost soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti, iar, în opinia sa, cererea de revizuire trebuia să se judece de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Printr-o altă critică, recurenta a invocat încălcarea "excepţiei autorităţii de lucru judecat", făcând trimitere la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţine recurenta că instanţa de revizuire a încălcat cele două hotărâri anterioare, respectiv decizia nr. 483/19.09.2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi decizia nr. 1176/24.05.2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că actul de adjudecare emis pe numele său este pe deplin valabil.

Evocând situaţia de fapt, arată că în anul 2009 a intrat în posesia ordonanţei nr. 302/P/2008, respectiv că intimata, deşi a săvârşit infracţiunea de fals intelectual, potrivit ordonanţei referite, a promovat, cu acte false, în anul 2017, o acţiune în rectificarea cărţii funciare.

Precizează că pentru a putea formula o astfel de acţiune, în primul rând, reclamantul trebuie să aibă calitatea de proprietar, în baza unor acte autentice.

Or, susţine revizuenta, intimata s-a prevalat de acte false, fară să anuleze actul de adjudecare emis pe numele revizuentei, fiind ilegală solicitarea de rectificare a cărţii funciare, în aceste condiţii.

Menţionează şi că a depus, în data de 05.05.2023, în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, actul de adjudecare şi procesul-verbal de punere în posesie referite.

De asemenea, susţine că a depus şi precizări cu privire la hotărârile contradictorii, în raport de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv că legea prevede că cea mai veche hotărâre o anulează pe ultima.

Mai arată că, în speţă, decizia nr. 483/19.09.2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi decizia nr. 1176/24.05.2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie trebuie să anuleze decizia nr. 4580/16.10.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2011.

Menţionează că această hotărâre, decizia nr. 693/27.09.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia recurată sunt ilegale, având în vedere că se sprijină pe acte false.

4. Apărările formulate în cauză

În data de 7.12.2023, în termen legal, a formulat întâmpinare intimata, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat intimata că susţinerile recurentei evocate la cel dintâi punct al memoriului de recurs, deşi încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., sunt, însă, nefondate, în timp ce criticile dezvoltate în cea de-a doua secţiune a memoriului de recurs reprezintă doar aspecte de netemeinicie, care nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi care exced chiar motivele invocate prin cererea de revizuire.

Precizează că hotărârea supusă revizuirii este decizia nr. 693/27.09.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2017, motivul de revizuire invocat fiind cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Mai arată şi că recurenta-revizuentă a susţinut contradictorialitatea între decizia menţionată şi decizia nr. 483/2005 a Tribunalului Bucureşti.

Văzând dispoziţiile art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., competentă a soluţiona revizuirea este instanţa superioară în grad celei care a pronunţat prima hotărâre.

Cum prima hotărâre (decizia nr. 483/2005) a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti, soluţionarea cererii de revizuire revine Curţii de Apel Bucureşti, sens în care concluzionează că decizia recurată a fost pronunţată de o instanţă competentă material.

În termen legal, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a menţionat că îşi menţine susţinerile formulate prin cererea de recurs, respectiv că intimata are obligaţia de a se prezenta personal la proces, cu actele în original.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la 16.09.2024, respectiv la 17.09.2024 .

La 26.09.2024, recurenta a transmis la dosar punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care a expus considerente privind situaţia de fapt şi a arătat ca va formula cerere de înscriere în fals.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 11 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, iar autorul acestuia trebuie să invoce motivele în tiparele prestabilite de lege.

În cauză, se constată, însă, că recurenta nu a expus veritabile critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, susţinerile formulate având fie un caracter formal şi, din această perspectivă, plasându-se în afara limitelor în care instanţa de recurs poate proceda la examinarea legalităţii actului jurisdicţional atacat, fie neopunând critici în raport cu raţionamentul judiciar al curţii de apel, fiind străine, practic, de acesta.

Astfel, deşi, printr-o primă critică, recurenta invocă o pretinsă necompetenţă materială a curţii de apel în soluţionarea cererii de revizuire, susţinerea nu este, însă, una aptă a învesti legal prezenta instanţă de recurs, tocmai ca efect al manierii deficitare în care a fost formulată.

În acest sens, fără a dezvolta o argumentaţie juridică propriu-zisă, prin care să arate, în concret, în raport cu unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în ce constă eventuala neobservare a dispoziţiilor procedurale din materia competenţei instanţei de revizuire (corelativ cazului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, cu care a fost învestită aceasta), recurenta se limitează doar la a invoca, în mod formal, că, "având în vedere că recursurile au fost soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti, cererea de revizuire trebuia să se judece la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Or, dat fiind nivelul de generalitate al susţinerilor recurentei, care nu permite identificarea unor critici concrete care să reflecte nesocotirea dispoziţiilor procedurale din materia competenţei de soluţionare a unei cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, respectiv neconturându-se în ce ar fi constat încălcarea dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc competenţa în această ipoteză, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt elementele de nelegalitate ale deciziei recurate în raport cu aspectul evocat.

Dimpotrivă, exigenţele de motivare a recursului, astfel cum sunt stabilite de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., presupuneau, astfel cum s-a arătat, construirea unei minime argumentaţii juridice, subsumabile motivului de casare aplicabil ipotezei referite, prin raportare atât la cadrul procesual (astfel cum a fost fixat acesta prin cererea de revizuire, în conformitate cu prevederile art. 511 alin. (4) C. proc. civ.), cât mai ales la elementul definitoriu al dezbaterii, în faţa instanţei de revizuire (sau, după caz, a unei eventuale imposibilităţi a realizării acesteia), a aspectului invocat în faţa instanţei de recurs.

Toate aceste elemente erau, aşadar, indispensabile analizei legalităţii deciziei atacate, prim prisma prevederilor relative la competenţa de soluţionare a unei cereri de revizuire întemeiate pe pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., din moment ce instanţa de recurs nu se poate substitui recurentei în ceea ce priveşte dezvoltarea criticilor formulate.

Drept urmare, nu orice simple alegaţii ale titularului căii extraordinare de atac a recursului sunt apte a declanşa controlul judiciar de legalitate specific prezentei faze procesuale, în lipsa formulării unor argumente juridice pertinente, efective, care să tindă la anularea hotărârii atacate.

Nici susţinerile expuse în continuare în cuprinsul memoriului de recurs, referitoare la încălcarea deciziei nr. 483/19.09.2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a deciziei nr. 1176/24.05.2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu opun veritabile critici de nelegalitate hotărârii recurate.

Astfel, se constată că, în dezvoltarea susţinerilor formulate, recurenta se limitează la a expune situaţia de fapt, pentru ca ulterior să invoce nelegalitatea hotărârii a cărei revizuire o solicită (alături de cea a hotărârii recurate şi a deciziei nr. 4580/16.10.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2011), pentru motivul că "se sprijină pe acte false".

Or, ignorând dezlegările judiciare date, de către curtea de apel, aspectelor de drept deduse judecăţii prin cererea sa de revizuire, din moment ce nu formulează critici concrete în legătură cu cele două condiţii reţinute ca nefiind îndeplinite (referitoare la existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză juridică între litigiile în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice şi cea ca, în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, chiar dacă s-a ridicat, să nu se fi discutat), pentru a se putea da curs ipotezei normative invocate, recurenta s-a limitat doar la a antama chestiuni de temeinicie şi aspecte străine de considerentele deciziei recurate, context în care considerentele curţii de apel referitoare la neîndeplinirea celor două cerinţe apar, practic, ca nefiind necontestate în prezenta cale de atac.

Astfel, în acord cu cele arătate anterior, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implica tocmai determinarea, în concret, a greşelilor anume imputate instanţei de revizuire şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., cerinţă neîndeplinită, însă, de către recurentă.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 402 R din 5 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 402 R din 5 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2024.