Conflict of jurisdiction over competence to hear execution challenge: unity of execution court vs. debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la data de 5 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Săcele (U.A.T. Săcele), a solicitat, în procedura contestaţiei la executarea silită, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: anularea executării silite şi a tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 557/2021 aflat pe rolul B.E.J. C., din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Braşov; anularea somaţiei din data de 13 aprilie 2023 efectuate în dosarul de executare nr. 557/2021 aflat pe rolul B.E.J. C.; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 580 din data de 12 aprilie 2024, Judecătoria Costeşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată, prin întâmpinare, de intimatul Municipiul Săcele prin Primar şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Costeşti a reţinut dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cele dezlegate prin decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Totodată, a constatat că, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, reiese că, în speţă, cererea de executare silită a fost formulată de Municipiul Săcele prin Primar şi a fot înregistrată pe rolul B.E.J. C. sub nr. x/2021. Ulterior, executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Braşov să încuviinţeze executarea silită, iar, prin încheierea din data de 9 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea sa.

Prin urmare, având în vedere că instanţa de executare pentru dosarul de executare nr. 557/2021, cel puţin până la momentul desfiinţării încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 9 noiembrie 2021, este Judecătoria Braşov, a apreciat că acesteia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 7044 din data de 11 iulie 2024, Judecătoria Braşov, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acestei judecătorii, ca instanţă de executare, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

Astfel, Judecătoria Braşov, secţia civilă a reţinut că, prin încheierea din data de 9 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Braşov a încuviinţat executarea silită a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 298/2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov la data de 1 iulie 2021, prin toate formele de executare, cu toate că ambii debitorii aveau domiciliul în Costeşti, sat Broşteni nr. 23A, jud. Argeş.

A reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar, instanţa de executare este, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Totodată, a avut în vedere că, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, iar, în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

A arătat că, prin decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Ca atare, a reţinut că situaţia premisă a art. 112 C. proc. civ. şi a deciziei în interesul legii nr. 20/2021 este existenţa unei pluralităţi de debitori, care să aibă domiciliul în raza de competenţă a unor instanţe diferite, pentru că numai într-o atare situaţie se poate ridica problema în sine a unei pluralităţi de instanţe de executare în raport cu domiciliul fiecărui debitor.

În concluzie, a apreciat că instanţa de executare nu este însă instanţa care a încuviinţat executarea silită, ci cea prevăzută de art. 651 C. proc. civ., iar competenţa acesteia se determină în funcţie de domiciliul, respectiv sediul debitorului, astfel cum prevede în mod expres textul legal.

În plus, a reţinut că, din dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., rezultă condiţia suplimentară ca instanţa care a încuviinţat executarea silită să fi fost competentă.

A constatat că, în prezenta cauză, niciunul dintre debitorii dosarului de executare silită nr. x/2021 aflat pe rolul B.E.J. C. nu avea domiciliul în Braşov la data formulării cererii de executare silită, debitorii având domiciliul în Costeşti, sat Broşteni nr. 23A, jud. Argeş, aspect care reiese din chiar înştiinţările comunicate de executorul judecătoresc odată cu încuviinţarea executării silite.

Prin urmare, în raport cu cele de mai sus, cu aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi ale art. 651 C. proc. civ., a observat că, încă de la debutul procedurii execuţionale, debitorii au avut domiciliul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Costeşti, unde de altfel a fost şi la data introducerii cererii de contestaţie la executare, împrejurare pe care a apreciat-o a fi de natură a atrage competenţa teritorială exclusivă a acestei instanţe, competenţă ce nu poate fi înlăturată nici prin pronunţarea de către o altă instanţă (în speţă, Judecătoria Braşov) a unei încheieri de încuviinţare a executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţa de faţă, Judecătoria Costeşti şi Judecătoria Braşov, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la modalitatea de stabilire a instanţei de executare la care se referă art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Costeşti a făcut aplicarea dezlegărilor obligatorii date prin decizia pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2021, în timp ce Judecătoria Braşov, secţia civilă a reţinut inaplicabilitatea în speţă a acestei decizii şi a stabilit instanţa competentă a soluţiona pricina în temeiul art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., în raport cu domiciliul debitorilor de la momentul demarării procedurii execuţionale.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu (contestaţie executare), competenţa de soluţionare a acestuia, astfel cum au reţinut şi judecătoriile aflate în conflict, aparţine instanţei de executare, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă soluţionând, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, prin încheierea de şedinţă din data de 9 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 (dosar executare nr. x/2021), Judecătoria Braşov a admis cererea formulată de petentul B.E.J. C., privind pe creditorul Municipiul Săcele prin Primar şi pe debitorii B. şi A. şi a încuviinţat executarea silită a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 298/2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov la data de 1 iulie 2021, prin toate formele de executare, până la realizarea creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul obiect al contractului de concesiune nr. x din data de 25 mai 2021, situat în municipiul Săcele, str. x, f.n., în suprafaţă de 332 m.p., înscris în C.F. vechi nr. x A+90, Baciu (C.F. actual nr. 113545 Săcele) nr. top. x, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin prezentul demers judiciar, debitorii B. şi A. au formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornite la cererea creditorului Municipiul Săcele prin Primar, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 289/2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 9 noiembrie 2021 a Judecătoriei Braşov, secţia civilă, ca efect al principiului unicităţii instanţei de executare, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Braşov, secţia civilă.

Principiului unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, această dezlegare fiind dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ.

Astfel, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.