Territorial jurisdiction for administrative litigation: Interpretation of "domicile" as actual residence under Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 17.09.2020 pe rolul Tribunalul Ilfov, secţia civilă, reclamantul A. prin Sindicatul Poliţiştilor Europeni Europol a solicitat obligarea pârâtei la stabilirea salariului de funcţie, fără includerea de sporuri şi alte adaosuri reprezentate de sumele compensatorii, începând cu data de 01.02.2017 şi pe viitor, conform H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017; obligarea pârâtei la recalcularea sumelor compensatorii, a sporurilor si majorărilor prin raportare la salariul de funcţie, care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut garantat în plată, începând cu data de 01.02.2017 şi pe viitor, prin raportare la prevederile art. 4 alin. (2) din Anexa VII, Capitolul II, Secţiunea a 2-a din Legea - cadru nr. 284/28.12.2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (în vigoare la data emiterii H.G. nr. 1/2017) şi de art. 4 alin. (2) din Anexa VI, Capitolul II, Secţiunea II, din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (în vigoare la data emiterii H.G. nr. 846/2017); obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate in urma recalcularii solicitate anterior, începând cu data de 01.02.2017 şi pe viitor; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalul Ilfov, secţia civilă

Prin sentinţa nr. 2861 din data de 21 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Ilfov şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Poliţiştilor Europeni Europol, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că se impune aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, din care reiese că reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul lui, conform modificării adoptate la data de 02.08.2018 prin Legea nr. 212/2018.

2.2. Hotărârea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 768/2020 din 10 decembrie 2020, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Poliţiştilor Europeni "EUROPOL", în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Ilfov, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, din punct de vedere procesual, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăieşte, astfel cum dispun şi prevederile art. 87 din C. civ.

Reţinând că reclamantul are reşedinţa în Bucureşti, strada x nr. 20 şi apreciind că Municipiul Bucureşti este în raza teritorială a Tribunalului Ilfov, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte interpretarea noţiunii de domiciliu, cu consecinţe asupra competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 17.09.2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.09.2020.

Cu toate acestea, noţiunea de domiciliu trebuie apreciată în sens larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci domiciliul unde reclamantul locuieşte efectiv, iar dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficienţă, întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ si fiscal.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul reclamantului fiind în judeţul Buzău, iar resedinţa în municipiul Bucureşti.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că Tribunalul Buzău a reţinut în mod corect faptul că reclamantul are reşedinţa în Municipiul Bucureşti, dar a apreciat în mod eronat că acesta este în raza teritorială a Tribunalului Ilfov.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, competenţă stabilită în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 17.09.2020.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Poliţiştilor Europeni Europol, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 21 ianuarie 2021.