Customs tariff suspension exclusion for turbine housings: classification as composite assemblies and fraud bar to refund

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.12.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. (fostă B.-în continuare B.), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Regională Vamală, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. Anularea Deciziei de soluţionare nr. 38495/14.06.2018 prin care Autoritatea vamală a respins Plângerea prealabilă formulată de B. sub nr. x/17.05.2018 şi înregistrată la Vamă sub nr. x/17.05.2018;

2. Anularea Deciziei nr. 21960/02.04.2018, prin intermediul căreia Autoritatea vamală a respins Cererea de rambursare a taxelor vamale de import formulată de Societate sub nr. x/15.12.2015 şi înregistrată la Vamă sub nr. x/16.12.2015, precum şi Cererea de rambursare a taxelor vamale de import formulată de Societate sub nr. x/21.12.2017 şi înregistrată la Vamă sub nr. x/21.12.2017, prin care B. a solicitat (i) modificarea declaraţiilor vamale pentru importurile realizate în perioada 01.01.2015-01.07.2015 în sensul reîncadrării produselor importate sub codul NC/TARIC pentru carter turbină din 8414 9000 90 şi 8411 9900 99 în TARIC 8411 9900 70 şi respectiv în sensul reîncadrării produselor importate sub codul NC/TARIC pentru roată turbină din 8411 9000 90 în 8411 9900 60 şi, pe cale de consecinţă, (ii) rambursarea taxelor vamale de import aferente importurilor efectuate în perioada 01 ianuarie 2015-01 iulie 2015 având în vedere dispoziţiile Regulamentului (UE) 982/2015 de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole şi industriale.

3. Obligarea Autorităţii vamale la modificarea a 254 de declaraţii vamale aferente importurilor efectuate de Societate în perioada 01 ianuarie 2015-01 iulie 2015 în sensul reîncadrării produselor importate sub codul NC/TARIC pentru carter turbină din 8414 9000 90 şi 8411 9900 99 în TARIC 8411 9900 70 şi respectiv în sensul reîncadrării produselor importate sub codul NC/TARIC pentru roată turbină din 8411 9000 90 în 8411 9900 60, conform Regulamentului (UE) de punere în aplicare nr. 1035/2014 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată şi a Regulamentului nr. 1387/2013 al Consiliului din 17 decembrie 2013 de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole şi industriale şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1344/2011.

4. Obligarea Autorităţii vamale la rambursarea taxelor de import în valoare totală de 4.168.166 RON, achitate de B. pentru importurile de piese carter turbină şi roată turbină în perioada 01 ianuarie 2015-01 iulie 2015 şi care nu ar fi trebuit achitate intrând sub incidenţa suspendării de la plata taxelor vamale, potrivit Regulamentului (UE) 982/2015 de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole şi industriale.

5. Obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 245 din 20 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Regională Vamală, s-a anulat Decizia de soluţionare a plângerii nr. 38495/14.06.2018 şi decizia nr. 21960/02.04.2018, emise de către pârâtă, a fost obligată pârâta să ramburseze reclamantei taxele vamale achitate în valoare de 4.168.166 RON. În fine, a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 42.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert şi onorariu de avocat redus.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti criticând-o pentru motive de nelegalitate.

În susţinerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că prima instanţă a reţinut greşit că în cauză au fost importate numai produse de tip carter turbină şi roţi.

De asemenea, a apreciat că instanţa de judecată a reţinut în mod eronat că actul administrativ este nemotivat, raportându-se la un criteriu de analiză bazat pe cantitate şi nu calitatea actului criticat.

În continuare, referitor la argumentul instanţei de fond, în sensul că nu sunt incidente prevederile art. 116 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, recurenta a considerat că acesta este eronat, instanţa de fond raportându-se exclusiv la apărările formulate de autoritate prin întâmpinare, în condiţiile în care a depus numeroase concluzii şi note scrise raportat la evoluţia procesuală a cauzei care au avut rolul să clarifice poziţia organului vamal şi să răstoarne argumentele intimatei-reclamante şi a expertului tehnic judiciar desemnat în cauză.

Astfel, instanţa de fond nu a analizat şi chiar a ignorat, tocmai una dintre principalele problematici deduse judecăţii, respectiv faptul dacă societatea, în baza încadrării efectuate, putea beneficia de un regim de scutire a taxei vamale sau dacă avea obligaţia să achite această taxă vamală erga omnes de 4.1% pentru produsele importate.

De altfel, subliniază că problematica acestor produse a făcut obiectul numeroaselor adrese între societate şi organul vamal, însă instanţa s-a rezumat numai la analiza produselor de tip ansamblu carter turbină, cu toate că în cauză a criticat încadrarea a patru tipuri de produse importate de reclamantă, anume roată turbină, ansamblu roată turbină, carter turbină şi ansamblu carter turbină.

Or, instanţa a admis cererea reclamantei, pentru patru tipuri de produse, numai bazându-se pe argumentul privitor la unul dintre acestea.

Mergând pe aceleaşi criterii, instanţa de fond a ignorat şi aspectele semnalate de către Direcţia Generală a Vămilor prin adresa nr. x/29.12.2021 din care reiese că la momentul anului 2015 produsele de tip ansamblu carter turbină şi ansamblu roată turbină nu puteau fi încadrate la codurile TARIC 8411990060, respectiv 8411990070, astfel că prin extrapolare produsele de tip carter turbină şi roată turbină, care fac parte din ansamblu ca părţi componente ale acestora, nu puteau fi încadrate la codurile TARIC 8411990060, respectiv 8411990070.

Mai mult, instanţa a reţinut în considerente că au fost importate numai produse de tip carter şi roată turbină, dar în mod contradictoriu a analizat cauza numai prin prisma produsului de tip ansamblu carter turbină.

Critică acest raţionament contradictoriu şi care nu ţine seama de situaţia faptică a cauzei în condiţiile în care produsul ansamblu carter turbină (exemplu de produse importate de societate cu reper 782767-0007 sau 810535-0007) este format din carter turbină, distanţier, braţ, ansamblu manivelă, ansamblu valvă, bucşă, unele modele importate având dop metalic şi/sau pin.

Acest aspect denotă inconsistenţă şi contradictorialitate asupra motivării hotărârii judecătoreşti pe care o critică, deoarece art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1387/2013 modificat prin Regulamentul (UE) nr. 982/2015 indică în mod clar că taxele vamale autonome nu pot fi suspendate pentru bunurile ce sunt importate sub formă de amestec, preparat sau produs constituit din diverse componente.

Instanţa de fond a apreciat că organul vamal nu a argumentat concret incidenţa Regulamentului (UE)j nr. 982/2015, cu toate că la dosar s-au depus numeroase opinii exprimate de Biroul Vamal de Frontieră Otopeni Călători care demonstrează contrariul. Astfel, în adresa de răspuns nr. x/01.11.2022 B.V.F. Otopeni Călători a formulat un punct de vedere faţă de răspunsul la obiecţiuni întocmit de expertul tehnic judiciar din care reies informaţii importante cu privire la ceea ce s-a avut în vedere la momentul emiterii refuzului de a se dispune restituirea taxelor vamale.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu au fost indicate argumentele privitoare la aplicabilitatea Anexei 1 a Regulamentului (UE) nr. 982/2015, în condiţiile în care nici expertul tehnic judiciar desemnat nu a prezentat niciun motiv pertinent în acest sens, aspect pe care l-a învederat odată cu adresa de răspuns nr. x/01.11.2022, unde punctul 4 al opiniei exprimate de B.V.F. Otopeni Călători precizează faptul că problematica este una privită în mod general.

Instanţa de fond, practic, a identificat un motiv care este străin de cauză, anume că nu ar fi fost analizate componentele şi/sau piesele regăsite în cuprinsul Anexei 1 a Regulamentului (UE) nr. 982/2015 în condiţiile în care nu au fost respectate nici prevederile iniţiale de la art. 1 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 982/2015. În acest fel, restul analizei produselor devine irelevantă în condiţiile în care instanţa de fond nici nu a pus în discuţia părţilor, potrivit principiului contradictorialităţii, necesitatea clarificării pieselor şi/sau componentelor din anexă şi nici nu a trasat alte obiective în acest sens.

Chiar B.V.F. Otopeni Călători a făcut trimitere, la punctul 7 al opiniei din adresa nr. x/01.11.2022, asupra faptului că instanţa de judecată a apreciat că încadrarea produselor importate nu face obiectul Regulamentului (UE) 982/2015, astfel încât nu aveau de ce să fie analizate în cadrul procedurii expertizei tehnice judiciare, potrivit încheierii din 25.05.2021. Prin urmare, expertul tehnic judiciar desemnat şi-a depăşit limitele obiectivelor stabilite, iar instanţa de fond, în mod contradictoriu şi greşit, impută în sarcina autorităţii o critică fără temei.

Totodată, din analiza înscrisurilor reiese faptul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat problematica dedusă judecăţii, ignorând elementele tehnice, astfel că, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1035/2014, numai roata turbină (fără ax) se poate încadra La codul 84119900. Or, în cauză, şi expertul a evidenţiat procedeul de manufacturare pentru ansamblul roată turbină, unde a indicat că roata turbină este sudată cu plasmă alături de un ax, ceea ce nu poate, în opinia sa, însemna altceva decât formarea unui ansamblu.

Referitor la reţinerea de către instanţa de fond a celor două răspunsuri din raportul de expertiză, atrage atenţia asupra faptului că aceste considerente nu prezintă care este argumentul care a stat la baza preluării răspunsului expertului tehnic judiciar, instanţa de judecată nefiind obligată să îşi însuşească rezultatele, concluziile raportului de expertiză, dacă acestea sunt neclare, echivoce, contradictorii, raportul este incomplet sau modalităţile de efectuare a expertizei prezintă deficienţe relevate de părţi, acestea putând fi înlăturate cu totul din analiza probelor.

În cauză, instanţa de fond a preluat, fără să argumenteze, numai susţinerile expertului tehnic judiciar desemnat, fără să precizeze care au fost acele motive sau considerente care au determinat înlăturarea obiecţiunilor formulate de organul vamal.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare faţă de cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală, cu obligarea autorităţii vamale la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea căii de atac.

În susţinerea întâmpinării, intimata-reclamantă a susţinut în esenţă, raportat la motivele de recurs invocate de către recurentă, că instanţa de fond a reţinut în mod corect nulitatea Deciziei de soluţionare a contestaţiei având în vedere nemotivarea acesteia, din cuprinsul ei rezultând cât se poate de clar că aceasta nu respectă dispoziţiile art. 274 alin. (3) si 276 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Astfel, lipsa motivării în fapt şi în drept a Deciziei de soluţionare a plângerii prealabile constituie un veritabil motiv de nulitate a acesteia, abordarea autorităţii vamale sub acest aspect fiind una eminamente discreţionară, întrucât aceasta nu a făcut altceva decât să copieze decizia de respingere a cererii de rambursare, nefăcând, astfel, niciun control de legalitate a acestei decizii şi neanalizând sub niciun aspect argumentele legale şi factuale invocate de societate prin plângerea prealabilă, cu atât mai mult în contextul în care A. a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile stabilite de normativele europene pentru a beneficia de rambursarea sumelor achitate.

În sprijinul celor susţinute, a precizat că dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Codul vamal instituie obligaţia, iar nu facultatea, autorităţilor vamale naţionale de a motiva soluţiile pe care le emit. Aceeaşi cerinţă rezultă de altfel şi din cuprinsul prevederilor art. 31 alin. (2) din Constituţie sub forma obligaţiei de informare corectă prin intermediul actelor administrative emise de autorităţile publice.

Rezultă deci că orice act administrativ de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile reglementate de lege trebuie motivat prin actul respectiv însuşi, mai ales din perspectiva posibilităţii persoanei destinatare de a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii instituite, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreţionară şi arbitrariu, ceea ce nu a fost însă cazul în situaţia deciziei de soluţionare a plângerii prealabile atacate în prezenta.

În mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că în cauză nu a existat nicio fraudă din partea A. care să justifice incidenţa dispoziţiilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, îm realitate, încadrarea la alt cod tarifar decât cel corect reprezintând o simplă eroare materială.

Astfel, deşi prin recursul formulat AVR invocă incidenţa dispoziţiilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul 952/2013, pretinzând o fraudă a Societăţii în completarea DVI-urilor prin indicarea intenţionată a unui cod tarifar eronat, deşi A. ar fi avut cunoştinţă de modificarea la nivel european a încadrărilor tarifare pentru bunurile importate, o asemenea împrejurare este nu doar nedovedită, dar şi neîntemeiată şi chiar contrară cu poziţia exprimată de AVR.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi faptul că piesele de tip carter turbina şi roată turbină importate de societate în perioada 01.01.2015-01.07.2015 se încadrează la codul tarifar 8411 9900 60, respectiv 8411 9900 70.

Astfel, cu privire la carterul turbina - Piesele de tip carter turbină importate de Societate în perioada 01.01.2015-01.07.2015 se încadrează la codul tarifar 8411 9900 70, având în vedere dispoziţiile regulamentelor europene care le definesc şi caracterizează şi care stabilesc expres care sunt criteriile tehnice care trebuie îndeplinite pentru ca aceste piese să fie încadrate la acest cod.

În acest sens s-a pronunţat şi expertul judiciar prin intermediul raportului de expertiză şi al răspunsului la obiecţiuni. Menţionează că analiza efectuată de expert a fost una pur tehnică, în sensul în care acesta a analizat toată documentaţia tehnică anexată de Societate prin raportare la fiecare produs în parte şi prin prisma tuturor condiţiilor tehnice impuse de Regulamentul de suspendare. În urma acestei analize şi pe baza explicaţiilor furnizate de ambele părţi cu ocazia celor două convocări dispuse, acesta a concluzionat în mod concret care sunt caracteristicile pieselor importate de A. în perioada analizată, răspunzând punctual la fiecare dintre obiectivele încuviinţate de instanţă, reţinând faptul ca piesele importate îndeplinesc întocmai criteriile tehnice impuse de aceasta clasificare

În mod contrar celor susţinute de recurentă, din documentaţia tehnică deţinută de Societate rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că piesele tip carter turbină pentru care s-a solicitat rambursarea taxelor vamale îndeplinesc toate criteriile tehnice stabilite prin Regulamentul 1035/2014 şi Regulamentul 982/2015 pentru a fi încadrate la codul tarifar TARIC 84119900 70.

Cu privire la roata turbină - Piesele de tip roată turbină importate de Societate în perioada 01.01.2015-0l.07.2015 se încadrează la codul tarifar 8411 9900 60, relevante fiind şi de această dată dispoziţiile comunitare prevăzute de pct. 2 din Anexa la Regulamentul nr. 1035/2014 şi de cele din Anexa I la Regulamentul 082/2015, de unde rezultă faptul că o roată turbină reprezintă o piesă realizată dintr-un metal (conform Regulamentului 1035/2014) sau aliaj (conform Regulamentului 982/2015) cu o anumită rezistenţă la căldură, cu anumite dimensiuni, având o anumită formă şi anumite orificii destinate asamblării/alipirii altor piese.

Pentru a stabili dacă piesele importate de A. corespund sau nu cerinţelor menţionate anterior, Societatea a pus la dispoziţia recurentei (în etapa administrativă) şi la dosarul cauzei Fişele de producţie şi desenele tehnice (anexa 6 la acţiunea introductivă) aferente acestora şi din care rezultă că piesele importate în perioada 01.01.2015-01.07.2015 întrunesc cerinţele prevăzute de cele două regulamente.

De altfel, prin raportul de expertiza întocmit in cauză, expertul a reţinut faptul ca piesele importate îndeplinesc întocmai criteriile tehnice impuse de aceasta clasificare.

Sentinţa recurată este temeinică şi legală sub aspectul reţinerii dreptului Societăţii de a solicita modificarea declaraţiilor vamale de import, odată ce s-a stabilit că piesele importate în perioada analizată se încadrau la codul tarifar 8411 9900 70, respectiv 8411 9900 60.

Mai mult decât atât, contrar susţinerilor recurentei, Societatea avea dreptul de a modifica DVI indiferent de faptul că acestea fuseseră completate în numele său şi ulterior acceptate de Vamă, acest drept de corecţie fiind prevăzut de art. 173 alin. (1) şi (3) din Codul vamal UE potrivit căruia Societatea avea dreptul legal ca, în termen de cel mult 3 ani, să se adreseze autorităţii vamale cu o cerere pentru modificarea celor 254 DVI chiar după data la care AVR a aprobat aceste DVI şi s-a făcut şi plata taxelor vamale aferente (ulterior "liberului de vamă").

Sentinţa recurată este temeinică şi legală sub aspectul reţinerii faptului că Societatea era îndreptăţită să beneficieze de suspendarea de la plata taxelor vamale conform Regulamentului 982/2015 şi, respectiv, îndreptăţită la rambursarea taxelor vamale achitate deja, întrucât acest regulament dispunea aplicarea suspendării în mod retroactiv (i.e. adică exact pentru perioada 1 ianuarie 2015 - 1 iulie 2015) şi din moment ce A. achitase deja drepturile vamale aferente importurilor efectuate în trecut, a devenit îndreptăţită să solicite rambursarea acestora, din moment ce în urma modificării celor 254 DVI şi a încadrării corecte a pieselor tip carter şi roată turbină la codurile TARIC 8411 9900 70 şi 8411 9900 60 devenea aplicabilă suspendarea acestor taxe şi prin urmare ele nu ar mai fi fost datorate.

Societatea a pus la dispoziţia autorităţii vamale întreaga documentaţie care atestă trasabilitatca completă a fiecărei piese de tip carter turbină/roata turbină dintre cele importate în perioada analizată, pornind de la comanda dată producătorului extern şi până la documentele de import, de fabricare şi mai apoi de vânzare ulterioară către clienţii finali. În sensul celor precizate, a indicat cu titlu de exemplu documentaţia aferentă unuia dintre importurile realizate în perioada 01.01.2015-01.07.2015 (a se vedea anexele 22-30 la acţiunea introductivă) şi prin care a probat faptul că piesa dată cu titlu de exemplu a fost comandată de la furnizor/producător, a fost importată de Societate şi utilizată în procesul său de producţie, iar produsul finit (turbocomprcsorul) ce a rezultat şi care încorporează şi carterul turbină importat, a fost vândut apoi pe bază de factură către clientul final.

În mod nelegal AVR a susţinut că bunurile importate de Societate ar constitui ansambluri de piese ce cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015, în speţă nefiind vorba despre un ansamblu de piese în înţelesul legii europene.

Prin noţiunea de ansamblu carter turbină de tipul celor importate de A. în perioada analizată se înţelege un carter de turbină care are ataşat un şurub sau un pin sau o bucşă (şi nu componente precum cele menţionate de AVR, respectiv distanţier/braţ de metal/dop metalic), nefiind prin urmare vorba despre un ansamblu de piese în sensul vizat de regulamentul european.

Pentru acelaşi tip de piese având aceleaşi caracteristici (inclusiv pentru cele denumite de către Societate "ansamblu carter turbină/ansamblu roată turbină") Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat deja prin Decizia nr. 549/2021 reţinând faptul că piesele importate de A. corespund criteriilor tehnice impuse de Regulamentul de suspendare cu privire la încadrarea sub codul NC/TARIC pentru carter turbină TARIC 8411 9900 70 şi sub codul NC/TARIC pentru roată turbină TARIC 84119900 60, dispunând modificarea DVI-urilor în sensul solicitat de A. şi restituirea sumelor achitate drept taxe vamale de import fără a fi datorate, acestea intrând sub incidenţa Regulamentului de suspendare.

În mod nefondat şi nesusţinut a afirmat AVR şi faptul că Societatea nu ar avea dreptul la modificarea încadrării tarifare având în vedere că piesele ar fi inscripţionate.

Nu în ultimul rând, susţinerile AVR cu privire la opinia expertului tehnic judiciar C. sunt, de asemenea, nefondate. Pe lângă faptul că susţinerile expertului de la momentul la care a fost numit în prezenta cauză erau formulate într-un mod general, neaplicat la particularităţile cauzei, având în vedere că nu studiase încă nici dosarul şi nici documentaţia anexată, aceste susţineri s-au dovedit a fi eronate din moment ce într-un dosar similar având aceleaşi părţi şi obiect similar, acelaşi expert a precizat că documentaţia depusă de Societate este suficientă pentru a-şi expune opinia.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 aprilie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 18 septembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată a fost respinsă excepţia de nemotivare, pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

6.1. Circumstanţele cauzei

Cauza are ca obiect raportul juridic grefat pe refuzul recurentei-pârâte de a recunoaşte dreptul intimatei-reclamante la rambursarea unor taxe vamale de import.

În esenţă, refuzul recurentei-pârâte a avut la bază următoarele motive: lipsa dovezilor din care să rezulte că mărfurile în cauză sunt aceleaşi mărfuri introduse în libera circulaţie pentru care s-a solicitat rambursarea taxelor vamale; incidenţa dispoziţiilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul 952/2013, în condiţiile în care intimata-reclamanta a avut cunoştinţă de modificarea normelor europene privind clasificarea tarifară a bunurilor importate şi cu toate acestea a continuat să aplice o încadrare tarifară eronată, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 652 lit. i) din H.G. nr. 707/2006 constituie contravenţie; faptul că, oricum, reclamanta nu ar fi putut beneficia de rambursarea taxelor de vamale întrucât în conformitate cu punctul (6) şi art. 1 pct. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015 "toate bunurile denumite «ansamblu carter turbină» nu fac obiectul aplicării acestui Regulament, indiferent de clasificarea tarifară, deoarece aceste bunuri sunt constituite din mai multe componente asamblate, fiind astfel excluse de la aplicarea suspendărilor tarifare autonome.

Deciziile de respingere a cererii de rambursare, respectiv a plângerii prealabile au fost contestate de intimata-reclamantă, iar, prin sentinţa civilă nr. 245/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche a admis acţiunea, a anulat Decizia de soluţionare a plângerii nr. 38495/14.06.2018 şi decizia nr. 21960/02.04.2018, emise de către pârâtă şi a obligat pârâta să ramburseze reclamantei taxele vamale achitate în valoare de 4.168.166 RON.

Pentru a decide astfel, instanţa de fond, în esenţă, a reţinut că taxele vamale achitate de reclamantă pentru produsele cu codurile TARIC 841199 00 70 şi 841199 00 60, astfel cum au fost solicitate de aceasta prin cererea adresată autorităţii vamale, sunt nedatorate, conform art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 2015/982, aceasta fiind astfel îndrituită la restituirea lor potrivit art. 173 din Regulamentul 2447/2015.

6.2. Analiza Înaltei Curţi

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Un prim motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă a vizat pretinsa contradicţie între considerentele primei instanţe şi insuficienţa motivării, fiind întemeiat, aşadar, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 6 C. proc. civ.

Potrivit acestui din urmă text legal "casarea unor hotărâri se poate cere şi când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei,,.

În susţinerea acestui caz de casare, recurenta a susţinut că, deşi prima instanţă a reţinut că au fost importate doar produse de tip carter şi roată turbină, în mod contradictoriu a analizat cauza numai prin prisma produsului de tip ansamblu carter turbină. Din această perspectivă, recurenta a apreciat că sentinţa este contradictorie şi, în egală măsură, nemotivată, de vreme ce judecătorul fondului a analizat două tipuri de produse importate, roată şi carter turbină, prin prisma ansamblului carter turbină, în loc să analizeze cauza din perspectiva tuturor tipurilor de produse importate.

Critica recurentei este lipsită de justeţe.

Parcurgând considerentele sentinţei, se constată că judecătorul fondului a reţinut textual că incidenţa dispoziţiilor art. 1 pct. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015, care exclud de la aplicare suspendările tarifare pentru bunuri care sunt constituite din mai multe componente asamblate, au fost invocate de autoritatea pârâtă în cuprinsul actului administrativ primar dedus judecăţii exclusiv în raport de piesele denumite "ansamblu carter turbină", astfel încât a subliniat că analiza primei instanţei va privi exclusiv aceste piese.

Se constată aşadar că nu este vorba despre o motivare insuficientă sau contradictorie. Din contră, motivarea este prezentă şi este caracterizată de coerenţă. În concret, judecătorul fondului a prezentat limitele învestirii sale în ceea ce priveşte contestarea unuia dintre motivele pentru care fusese respinsă cererea de rambursare (anume incidenţa dispoziţiilor art. 1 pct. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015), rezumându-le la piesele pentru care recurenta-pârâtă invocase acest text legal cu ocazia refuzului de rambursare, anume la ansamblul carter turbină.

Tot în susţinerea acestui motiv de casare, recurenta a apreciat că prima instanţă a preluat, fără argumentaţie, doar susţinerile expertului judiciar, fără a preciza care sunt motivele pentru care au fost înlăturate obiecţiunile sale.

Înalta Curte constată că argumentul recurentei-pârâte nu poate fi primit.

În primul rând, se observă că respectiva critică a fost formulată de o manieră generică, de vreme ce recurenta nu a precizat, în concret, care au fost obiecţiunile care i-au fost înlăturate de prima instanţă. În al doilea rând, din analiza considerentelor primei instanţe, rezultă că aceasta nu şi-a însuşit de plano concluziile expertului, ci a arătat de ce a înlăturat apărările recurentei. În acest sens, a subliniat că, în mod greşit, punctul de vedere al autorităţii nu a fost argumentat prin raportare la caracteristicile tehnice concrete ale piesei în discuţie, ci exclusiv în raport de folosirea sintagmei "ansamblu carter turbină" şi că nu a conţinut prezentarea elementelor care ar contura identitatea dintre componentele ansamblului în discuţie şi unul sau mai multe produse enumerate în Anexa I la Regulamentul UE 2015/982 al Consiliului din 23.06.2015 de modificare A Regulamentului UE nr. 1387/2013 de suspendare a taxelor autonome prevăzute de Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole şi industriale.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă a avut în vedere greşita interpretare şi aplicare a legii, fiind întemeiat, aşadar, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.

În primul rând, recurenta a susţinut că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că actul contestat ar fi nemotivat, aplicând astfel greşit dispoziţiile art. 274 alin. (3) şi 276 alin. (1) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte observă că prima instanţă a reţinut că decizia de soluţionare a contestaţiei nu a cuprins vreo analiză a contestaţiei în raport de susţinerile contestatoarei şi de materialul probator depus de aceasta odată cu soluţionarea contestaţiei.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, cercetând cuprinsul deciziei de soluţionare a plângerii prealabile, se constată că recurenta a expus, printr-un raţionament sintetic, principalele argumente pentru care a decis să respingă plângerea prealabilă, respectiv: insuficienţa dovezilor cu privire la faptul că mărfurile în cauză sunt aceleaşi introduse în liberă circulaţie pentru care s-a solicitat rambursarea; lipsa documentelor referitoare la trasabilitatea bunurilor importare; incidenţa dispoziţiilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul (UE) 1035/2014, în condiţiile în care intimata-reclamanta a avut cunoştinţă de modificarea normelor europene privind clasificarea tarifară a bunurilor importate şi cu toate acestea a continuat să aplice o încadrare tarifară eronată, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 652 lit. i) din H.G. nr. 707/2006 constituie contravenţie; faptul că, oricum, reclamanta nu ar fi putut beneficia de rambursarea taxelor de vamale pentru piesa denumită "ansamblu carter turbină, întrucât în conformitate cu punctul (6) şi art. 1 pct. 1 alin. (2) din Regulamentul 982/2015, aceste bunuri sunt constituite din mai multe componente asamblate, fiind astfel excluse de la aplicarea suspendărilor tarifare autonome.

Se observă astfel că decizia atacată respectă dispoziţiile art. 274 alin. (3) şi 276 alin. (1) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de vreme ce a conţinut motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei. Faptul că nu au oferit răspunsuri particulare pentru fiecare argument expus în susţinerea contestaţiei este lipsit de relevanţă, câtă vreme acestea au fost apte să demonstreze analiza efectivă a raportului juridic vamal supus contestaţiei.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) şi 276 alin. (1) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de către prima instanţă nu poate conduce, doar prin ea însăşi, la reformarea sentinţei, câtă vreme, în speţă, anularea actelor contestate a fost dispusă nu doar din perspectiva nemotivării deciziei de soluţionare a contestaţiei, ci şi, în aplicarea art. 280 alin. (7) din Legea 207/2015, în urma analizei fondului raportului juridic vamal dedus judecăţii.

Trecând astfel la criticile recurentei-pârâte aduse modalităţii de aplicare a legii cu privire la fondul raportului juridic dedus judecăţii, se constată însă că acestea sunt nefondate.

Dintr-o primă perspectivă, recurenta-pârâtă a invocat o greşită aplicare a prevederilor art. 116 alin. (5) din Regulamentul (UE) 1035/2014.

Potrivit acestui din urmă text legal "nicio rambursare sau remitere nu este acordată în cazul în care situaţia care a condus la notificarea datoriei vamale rezultă dintr-o fraudă a debitorului".

Înalta Curte observă că judecătorul fondului a constatat că frauda nu poate fi reţinută, în contextul în care organele vamale nu au menţionat niciun indiciu care să susţină caracterul intenţionat al greşitei încadrări tarifare iniţiale.

Concluzia primei instanţe este justă, în condiţiile în care recurenta nu a exhibat nicio linie de argumentaţie care să evidenţieze modalitatea prin care intimata-reclamantă a urmărit să profite de pe urma încadrării eronate a produselor importate.

Mai mult, se constată că textul legal presupune o legătură de cauzalitate între frauda debitorului şi naşterea creanţei acestuia. Or, în cauză, creanţa are la bază o pretinsă scutire de la plata taxelor vamale de import, grefată pe o normă legală, iar nu pe conduita debitoarei, intimata-reclamantă din cauză.

În continuare, recurenta a pretins că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 173 alin. (1) din Codul vamal UE, în condiţiile în care intimata-reclamantă nu ar fi dovedit că mărfurile în cauză sunt aceleaşi cu cele pentru care s-a solicitat rambursarea.

Se constată că potrivit acestui text legal "(1) Declarantului i se permite, în baza unei cereri, să modifice una sau mai multe date din declaraţia vamală după acceptarea acesteia de către autorităţile vamale. Modificarea nu poate să facă declaraţia vamală aplicabilă altor mărfuri decât celor care au făcut iniţial obiectul acesteia,,.

Contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte reţine că prima instanţă nu a considerat că rambursarea în urma modificării declaraţiilor vamale intervine automat. Din contră, a reţinut că reclamanta a depus, încă din faza administrativă, note de consum/rapoarte de producţie, de mişcare a produselor importate din care reiese că produsele importate au fost introduse în procesul de producţie şi apoi vândute, în format electronic în sistemul SAP, evidenţa amintită conţinând inclusiv desenele tehnice ale fiecărei piese în parte, pe baza acestora expertul judiciar desemnat concluzionând că mărfurile importate de reclamantă în perioada 01.01.2015-01.07.2015 sunt aceleaşi cu cele utilizate în procesul de producţie şi ulterior vândute ca parte a produsului finit (răspunsul la obiectivul 7).

În fine, recurenta-pârâtă a pretins că judecătorul fondului a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1387/2003.

Critica este nefondată.

În acest sens, se constată că potrivit art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1387/2003, (1) Taxele vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru produsele agricole şi industriale enumerate în anexa I se suspendă. (2) Alineatul (1) nu se aplică niciunui amestec, preparat sau produs constituit din diverse componente care conţine produse enumerate în Anexa I,,.

În primul rând, după cum corect a reţinut judecătorului fondului, în cuprinsul actelor vamale contestate, recurenta-pârâtă nu a procedat, nici măcar în mod succint, la prezentarea elementelor care ar fi conturat identitatea dintre componentele ansamblului carter turbină şi unul sau mai multe produse enumerate în Anexa I din actul normativ amintit.

Cât despre faptul că recurenta însăşi a utilizat denumirea de ansamblu, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că acest aspect este lipsit de relevanţă. Aceasta deoarece, potrivit explicaţiilor furnizate de intimată şi confirmate de expertul judiciar, intimata a înţeles să denumească "ansamblu carter turbină", carterul turbină care are ataşat un pin sau o bucşă, care asigură etanşarea corespunzătoare a produsului şi în lipsa căruia acesta nu poate funcţiona. Prin urmare, ataşarea pinului/bucşei nu modifică caracterul piesei de carter turbină, acesta rămânând în continuare aceeaşi piesă cu aceeaşi funcţionalitate. În acelaşi context, se observă că niciun moment recurenta nu a contestat concluzia potrivit căreia în lipsa pinului sau a bucşei carterul turbină ar fi funcţional.

În concluzie, în mod corect, prima instanţă a reţinut că, în cazul concret al speţei, piesa carter turbină nu reprezintă un amestec, preparat sau produs constituit din diverse componente, astfel încât prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1387/2003 nu erau incidente.

În ceea ce priveşte ansamblul susţinerilor recurentei referitoare la ansamblul roată turbină, Înalta Curte constată că acestea sunt lipsite de pertinenţă, de vreme ce, după cum a observat şi judecătorul fondului, în cuprinsul actelor vamale contestate, doar pentru ansamblul carter turbină, nu şi pentru cel roată turbină, au fost reţinute prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1387/2003 drept refuz al rambursării taxelor vamale.

Prin urmare, toate criticile recurentei-pârâte referitoare la aplicarea normelor de drept material incidente fondului raportului juridic dedus judecăţii sunt nefondate. Astfel, nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ. nu poate fi primit.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 451-453 C. proc. civ. va obliga recurenta - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 41.678 de RON, în favoarea intimatei - reclamante A., reprezentate de contravaloarea onorariului avocaţial în faza recursului .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Vamală Română prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti împotriva sentinţei nr. 245 din 20 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 41.678 de RON, în favoarea intimatei - reclamante A..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.