Appeal against denial of Securitate collaborator status dismissed

Şedinţa publică din data de 4 iulie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea pârâtului de colaborator al fostei Securităţi.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1808 din 14 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat

În motivarea recursului, a arătat că prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

I. cu privire la raportarea primei instanţe la existenţa Adeverinţei nr. x/27.09.2018 şi la dispoziţiile art. 121 din O.U.G. nr. 24/2008 (în forma introdusă de Legea 161/2019 - act normativ declarat neconstituţional), se arată că instanţa de fond, interpretând şi aplicând în mod eronat prevederile legale menţionate, a reţinut o presupusă inexistenţă a unui temei legal pentru declanşarea componentei litigioase a activităţii specifice de deconspirare, fără a ţine cont că:

- acţiunea a fost în mod legal introdusă în baza art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere calitatea intimatului-pârât de ales în urma alegerilor locale din anul 2020, funcţie verificabilă din oficiu şi distinctă de cea deţinută la momentul verificării anterioare, anume calitatea în urma alegerilor locale din anul 2016;

- în speţă, contrar celor reţinute de instanţă, exista oricum o normă ce reglementează posibilitatea reverificării persoanelor ce candidează sau deţin funcţii verificabile din oficiu, în speţă art. 32, care a reintrat în fondul activ al legislaţiei ca urmare a încetării efectelor dispoziţiilor ce l-au abrogat, din Legea nr. 161/2019, declarată neconstituţională în ansamblul său.

Se arată că cererea de chemare în judecată formulată de către CNSAS împotriva intimatului-pârât nu s-a întemeiat pe prevederile art. 121 din O.U.G. nr. 24/2008, din a căror încetare a efectelor (în urma declarării neconstituţionalităţii) instanţa deduce lipsa unei fundamentări în drept pentru uzitarea de prezenta formă procedurală.

Cererea introductivă de instanţă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 2 O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare - temei legal indicat expres în acţiune. Exercitarea dreptului la acţiune în constatarea calităţii de colaborator nu nu este îngrădită ca urmare a încetării efectelor art. 121 din O.U.G. nr. 24/2008.

2. în ceea ce priveşte verificările efectuate de CNSAS în privinţa intimatului-pârât, se arată că având în vedere ciclul electoral local din anul 2016, intimatul a mai făcut obiectul unei verificări din oficiu.

Prin adresa nr. x/21.08.2017, Primăria comunei Drăguşeni a transmis CNSAS (în scopul efectuării verificărilor obligatorii prevăzute de art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, lista persoanelor care ocupă funcţiile de primar, viceprimar şi consilieri locali (intimatul figurând la poz. 4), însoţite de declaraţiile pe proprie răspundere privind colaborarea cu fosta Securitate. Verificarea declanşată iniţial a fost finalizată prin întocmirea notei de constatare nr. x în care au fost identificate dosarele nr. x 361833 (titular A.), nr. R 366014, nr. R 364515 şi nr. R1987 în baza căreia a fost emisă Adeverinţa nr. x/27.09.2018.

Ulterior, având în vedere ciclul electoral din anul 2020, intimatul-pârât a făcut obiectul unei verificări din oficiu distincte.

Prin adresa nr. x/15.06.2021 Primăria comunei Drăguşeni a transmis CNSAS, în scopul efectuării verificărilor obligatorii prevăzute de art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, lista persoanelor care ocupă funcţiile de primar, viceprimar şi consilieri locali (intimatul figurând la poz. 12), însoţite de declaraţiile pe proprie răspundere privind colaborarea cu fosta Securitate. Verificarea declanşată ulterior a fost finalizată prin întocmirea notei de constatare nr. x/06.12.2022 fiind identificate suplimentar dosarele nr. x.

Prezenta cerere a fost introdusă ca urmare a circumscrierii situaţiei intimatului-pârât în ipoteza textului de lege al art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind vorba de procedura desfăşurată în vederea realizării dezideratului deconspirării publice şi de satisfacere a dreptului de acces la informaţii de interes public a persoanelor îndreptăţite, prin verificarea calităţii de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi a persoanelor care deţin funcţii ce implică exercitarea unei forme a autorităţii publice.

Verificarea anterioară nu limitează şi nu se opune prezentei verificări, în baza prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008. Raportat la aceste din urmă prevederi şi având în vedere existenţa unei noi calităţi, ce a antrenat conform legii parcurgerea procedurii de verificare (în urma căreia s-a identificat material arhivistic relevant), în cazul de faţă se putea formula oricând o acţiune în constatarea calităţii de colaborator.

3. Motivarea instanţei cuprinsă la pag. 4-5 demonstrează interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008. Conform motivării primei instanţe:

• urmare unei adeverinţe prin care CNSAS a constatat anterior necolaborarea reclamantului, CNSAS nu mai are temei legal pentru a se adresa instanţei cu o acţiune în constatarea calităţii reclamantului de colaborator al fostei Securităţi;

• chiar dacă s-ar considera că acţiunea ar fi pornită direct în baza art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, iar nu în baza art. 121 din O.U.G. nr. 24/2008, acţiunea reclamantului este neîntemeiată.

Legea nr. 161/2019 a abrogat dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevedea în cazul în care, urmare a preluării prevăzute la art. 31, rezultă documente şi informaţii noi şi neprocesate cu privire la calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia a unei persoane pentru care a fost emisă anterior prezentei ordonanţe de urgenţă o decizie de neapartenenţă sau de necolaborare cu Securitatea, dacă persoana face parte din categoriile persoanelor verificate din oficiu, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii iniţiază şi aplică, în mod corespunzător, procedura cuprinsă în prezenta ordonanţă de urgenţă".

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 724/2021 este înlăturată în integralitate din ordinea juridică Legea nr. 161/2019, fiind înlăturat implicit şi art. 121 introdus prin aceasta în O.U.G. nr. 24/2008, precum şi norma care a abrogat prevederile art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce priveşte efectele constatării neconstituţionalităţii unor norme Curtea Constituţională s-a pronunţat deja, prin Deciziile nr. 20/2000, nr. 62/2007, nr. 788/2009 nr. 24/2010 nr. 414/2010 sau nr. 1039/2012, reţinând, de principiu, că în cazul constatării neconstitutionalităţii unor dispoziţii de abrogare, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte".

Astfel, potrivit jurisprudenţei obligatorii a instanţei de contencios constituţional, declararea neconstitutionalităţii în ansamblu a Legii nr. 161/2019, aşadar inclusiv a textului care a abrogat art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, conduce la reintrarea în vigoare a articolului abrogat (art. 32) prin legea declarată neconstituţională.

În concluzie, art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, a fost reactivat ca urmare a declarării neconstitutionalităţii legii prin care a fost abrogat. Prin urmare, chiar prin raportare la propria optică a instanţei, în fundamentarea căreia aceasta susţine necesitatea unei norme speciale care să reglementeze expres posibilitatea reverificării, o asemenea normă există în speţă (art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008), iar instanţa nu a ţinut cont de ea în motivarea pretinsei lipse de temei legal al reverificării, nefăcând aşadar aplicarea corectă a cadrului consacrat normativ

II. în combaterea motivării instanţei de fond conform căreia furnizarea unor informaţii de acea natură nu se referă la activităţi îndreptate împotriva regimului comunist, se arată următoarele:

Contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind de notorietate faptul că, anii '80 au fost guvernaţi de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România "sfârşitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic.

Informaţiile furnizate Securităţii de către intimatul-pârât se circumscriu-prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Este evident excesul de zel al informatorului, fapt ce a generat imixtiunea organelor Securităţii în viaţa privată a persoanei urmărite. Pe cale de consecinţă, furnizarea unor informaţii de această natură, se referă la activităţi îndreptate împotriva regimului comunist.

Interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b), duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securităţii, persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi, deşi puteau, şi, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice.

Astfel, delimitând sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist, legiuitorul a urmărit ca, pe de o parte, să excludă denunţurile care, de obicei, rămâneau fără urmări asupra celui denunţat, şi, pe de altă parte, să excludă şi denunţurile care ar fi putut avea urmări, dar care sunt compatibile cu principiile moralei publice într-o societate democratică.

Contrar celor reţinute de prima instanţă în sentinţa recurată, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu condiţionează existenţa calităţii de colaborator al Securităţii de modul în care fosta Securitate aprecia relevanţa informaţiilor furnizate. Prima instanţă, prin Sentinţa recurată, practic, adaugă la lege. Legiuitorul nu face distincţie între informaţii, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare, sau dacă fosta Securitate le aprecia relevante sau nu. În caz contrar s-ar ajunge la situaţia absurdă ca fosta Securitate (ar cărei activitate de sprijinire a regimului comunist ar trebui devoalată) prin aprecierea sau nu a relevanţei informaţiilor furnizate, să condiţioneze constatarea calităţii de colaborator în privinţa persoanelor chemate în judecată în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008. Acest fapt nu poate fi acceptat şi demonstrează o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008. Din punct de vedere al analizei teleologica textului în nicio situaţie denunţătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securităţii ofiţerul nu îi raporta informatorului, se întâmpla exact invers.

Informaţiile furnizate de către intimat nu erau "neutre" aşa cum reţine prima instanţă, ci au produs efecte asupra persoanelor denunţate, dovadă fiind măsurile dispuse de lucrătorul Securităţii pe notele informative (redate pe larg în cererea de chemare în judecată). Prin măsurile dispuse şi dirijarea intimatului în intimitatea persoanei denunţate se ajungea în mod evident la încălcarea dreptului la viaţă privată şi/sau la înăsprirea urmăririi informative.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, care, printr-o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008 adaugă nepermis la lege, condiţionează existenţa calităţii de colaborator de executarea sau nu a sarcinilor trasate de către Securitate.

Dincolo de faptul că nu există o asemenea condiţionare legală, intimatul nu avea calitatea de lucrător al fostei securităţi şi nu executa sarcini/ordine, ci era o persoană civilă recrutată pentru a furniza informaţii.

Prin motivarea instanţei s-ar ajunge, din nou, la situaţia absurdă ca fosta Securitate (ar cărei activitate de sprijinire a regimului comunist ar trebui devoalată) de această dată indirect, să condiţioneze constatarea calităţii de colaborator, prin luarea în considerare a executării/nu a sarcinilor trasate prin ofiţerul de legătură.

Toate comentariile referitoare la nivelul de trai al românilor în perioada 1964-1989 reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Notele informative furnizate de către intimatul-pârât, coroborate cu angajamentul olograf demonstrează, contrar celor reţinute de prima instanţă în sentinţa recurată, îndeplinirea condiţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări, privind constatarea calităţii intimatului-pârât de colaborator al Securităţii.

Contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, şi a doua condiţie legală prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită deoarece, nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Pârâtul nu putea să cunoască în momentul furnizării informaţiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoştinţă de situaţiile pe care acesta urma să le denunţe.

Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul şi ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situaţiile denunţate, rezultă că acesta nu a menajat interesele persoanelor denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi nici de protejare a celor denunţaţi.

Prin urmare, nesocotind interesele celor denunţaţi, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viaţa privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunţate puteau să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al denunţurilor sale.

Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (încălcarea dreptului la viaţă privată) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.

Este îndeplinită a doua condiţie, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi în sensul că intimatul ar fi trebuit să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate. Este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea în denunţurile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigaţii suplimentare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cei urmăriţi, fără acordul lor.

Aşa cum a arătat Decizia nr. 1780 din 24.03.2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, "pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat".

Legiuitorul nu face distincţie între informaţii, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare. Din punct de vedere al analizei teleologice a textului, în nicio situaţie denunţătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securităţii, ofiţerul nu îi raporta informatorului, se întâmpla exact invers. Ar fi trebuit, astfel, adoptată o atitudine diligentă, precaută de protejare a intereselor celorlalţi cetăţeni şi să nu denunţe Securităţii informaţii care făceau referire la atitudini potrivnice regimului comunist, ştiind că asemenea informaţii prejudiciau persoanele denunţate.

Intimatul ar fi trebuit să aibă o atitudine prudentă şi să ia în calcul şi ipoteza în care Securitatea nu cunoştea atitudinile/opiniile persoanei denunţate. Atât timp cât nu a procedat în această manieră, intimatul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informaţiilor sale şi, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată al celor denunţaţi, conştientizând că există riscul ca informaţia pe care o furnizase să ducă cel puţin la verificări şi investigaţii efectuate de Securitate asupra celor denunţaţi şi, astfel, la încălcarea dreptului acestora la viaţă privată.

În speţă, îngrădirea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care informaţiile referitoare la preocupările şi opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau aduse la cunoştinţa fostei Securităţi, indiferent dacă pârâtul a avut per ansamblu o atitudine mai mult sau mai puţin cooperantă, precum şi indiferent dacă ofiţerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informaţii şi indiferent de efectele concrete ale acestor informaţii asuăpra celor denunţaţi.

În concluzie, contrar celor reţinute de prima instanţă, este suficientă condiţia vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar şi deconspirarea fostei securităţi pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunţătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunţurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securităţii au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii şi moralităţii persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunţurilor formulate de cei verificaţi.

Beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toţi cetăţenii care au dreptul de a fi informaţi cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, relevantă este activitatea concretă desfăşurată de persoana verificată în relaţia cu Securitatea, iar nu activitatea desfăşurată de ofiţerii de Securitate, ulterior primirii informaţiilor de la persoana verificată.

Pentru aceste argumente, apreciază că este suficientă reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii pentru persoanele care au furnizat informaţii apte să producă repercusiuni împotriva celui denunţat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret. Deci, sintagma actuală, anume "vizarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului" satisface pe deplin principiile care au stat la baza emiterii acestui act normativ, prevederile şi principiile Constituţiei, precum şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existenţa unor presiuni exercitate pentru furnizarea notei informative.

În plus, art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008 reglementează o situaţie de excepţie şi sunt în consecinţă, de strictă interpretare şi aplicare. Pentru a nu i se reţine calitatea de colaborator al Securităţii unei persoane care a furnizat informaţii în sensul primei teze a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ar trebui să fie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ.

• informaţiile să fie "cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare" şi să fie date "în timpul anchetei şi procesului', indiferent dacă sunt date în stare de libertate, de reţinere sau de arest;

• ancheta sau procesul să fi fost motivate politic (aşa cum rezultă din sintagma folosită de legiuitor:

"pentru motive politice");

• informaţiile să nu se îndepărteze de motivul anchetei, ci să fie informaţii "privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată".

În speţă, nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile cumulative prevăzute de situaţia de exonerare mai sus amintită. Informaţiile nu au fost date într-o anchetă şi se referă la cu totul alte persoane decât pârâtul. De asemenea, informaţiile sunt date pe baza unui angajament de colaborare, în virtutea unei relaţii conspirate cu Securitate şi sub acoperirea unui nume conspirativ, situaţie care exclude o anchetă/eventuale presiuni.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a analizat îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru stabilirea calităţii de colaborator al fostei securităţi:

- persoana a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă-condiţie apreciată ca fiind îndeplinită, fiind analizate fiecare notă de informaţii dată de intimat;

- informaţiile să denunţe activităţi potrivnice regimului comunist-nu s-a putut reţine din probatoriul administrat îndeplinirea acestei condiţii;

- informaţiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului-nu trebuie neapărat să încalce drepturi şi libertăţi, ci să vizeze astfel de încălcări;

S-a reţinut că notele informative depuse sunt irelevante chiar din perspectiva organelor de securitate ale epocii, prin ele nu s-a reţinut că includ informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului comunist;

Prin recursul declarat de recurentul reclamant CNSAS, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt readuse în discuţie aceleaşi note informative care au fost calificate de prima instanţă în interpretarea probatoriului;

Trecând peste aspectele de netemeinicie şi de reinterpretare a probatoriului, care nu pot fi supuse analizei în cadrul recursului, Inalta Curte va reţine doar criticile care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., temei legal indicat de recurentul reclamant.

Astfel, s-a susţinut că instanţa şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 121din O.U.G. nr. 24/2008, text de lege introdus prin Legea nr. 161/2019, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, potrivit căruia:" În condiţiile în care, ulterior emiterii unei decizii de neapartenenţă sau de necolaborare cu Securitatea, în temeiul Legii nr. 187/1999, cu modificările şi completările ulterioare, sau ulterior emiterii unei adeverinţe, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, direcţia de specialitate identifică informaţii care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se va aplica în mod corespunzător procedura de verificare prevăzută în prezenta ordonanţă de urgenţă, atât din oficiu, pentru persoanele care candidează la alegerile prezidenţiale, generale, locale, pentru Parlamentul European, pentru persoanele care sunt prevăzute la art. 3 lit. b)-h1), art. 4, cât şi la cerere, pentru oricare dintre persoanele care ocupă demnităţile sau funcţiile menţionate la art. 3, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă."

Prin Decizia nr. 794/2021 a Curţii Constituţionale, Legea nr. 161/2019 a fost declarată neconstituţională în ansamblul său, astfel încât dispoziţiile art. 121 din O.U.G. nr. 24/2008 şi-au încetat aplicarea după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei menţionate, fiind iniţial suspendate o perioadă de 45 de zile în care organul legislativ ar fi trebuit să pună în acord textul declarat neconstituţional cu decizia Curţii Constituţionale.

Totodată, având în vedere că Legea nr. 161/2019, care a modificat şi completat O.U.G. nr. 24/2008, abroga art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, a fost declarată în ansamblul ei neconstituţională, acest text de lege a reintrat în fondul activ legislativ.

Art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008 prevedea că " În cazul în care, urmare a preluării prevăzute la art. 31, rezultă documente şi informaţii noi şi neprocesate cu privire la calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia a unei persoane pentru care a fost emisă anterior prezentei ordonanţe de urgenţă o decizie de neapartenenţă sau de necolaborare cu Securitatea, dacă persoana face parte din categoriile persoanelor verificate din oficiu, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii iniţiază şi aplică, în mod corespunzător, procedura cuprinsă în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Prin urmare, efectele paralizante ale deciziei CCR vor conduce la renaşterea textului din ordonanţa de urgenţă care îşi încetase existenţa anterior şi vor opera numai pentru viitor, fără să retroactiveze cu privire la perioada în care textul a produs efecte juridice.

Prin urmare, declanşarea unei noi cercetări, pe baza unor informaţii suplimentare celor iniţiale, finalizată cu nota de constatare din data de 06.12.2022 nu se putea realiza în baza art. 121 din O.U.G. nr. 24/2008, textul fiind declarat neconstituţional.

Cu toate acestea, recurentul reclamant a criticat această sentinţă prin prisma celor menţionate, arătând că nu şi-a întemeiat acţiunea pe art. 121 din O.U.G. nr. 24/2008, ci pe art. 2 lit. b) şi art. 3 lit. g) din actul normativ, având în vedere calitatea pârâtului de ales în cadrul alegerilor legislative locale din anul 2020, funcţie verificabilă din oficiu şi distinctă de cea deţinută la momentul verificărilor anterioare, pentru alegerile locale din 2016, precum şi pe dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, reintrate în fondul legislativ ca efect al deciziei nr. 794/2021 a CCR.

Cu toate că susţinerile recurentului reclamant sunt corecte din punct de vedere teoretic, se constată însă că prima instanţă nu şi-a întemeiat sentinţa pe temeiul legal declarat neconstituţional, ci a procedat la analizarea cauzei şi prin prisma dispoziţiilor legale invocate de reclamant, adică art. art. 2 lit. b) şi art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a ţine cont în mod deosebit de adeverinţa din anul 2018 din care rezulta calitatea de necolaborator al securităţii.

Astfel, instanţa a realizat o analiză a întregului material probator, respectiv a fiecărei note de informare depusă, din care a concluzionat că nu se poate reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât nu s-a putut reţine cel puţin că informaţiile oferite ar fi denunţat activităţi potrivnice regimului comunist, or aceasta este una din condiţiile cerute a fi îndeplinite în mod cumulativ de textul articolului incident în cauză.

Prin urmare, instanţa a făcut o analiză a materialului probator căruia i-a conferit o interpretare ce nu poate face obiectul verificărilor în calea de atac a recursului, care vizează doar critici de nelegalitate.

Relevant din perspectiva art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. îl reprezintă reţinerea neîndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pe baza unui probatoriu din care s-a constatat că nici organele de securitate nu au apreciat ca relevante din punctul de vedere urmărit, notele de informare oferite de către pârât, întrucât nu s-a putut reţine că informaţiile oferite de intimat denunţau activităţi potrivnice regimului comunist, astfel încât în mod corect prima instanţă a reţinut că nu este îndeplinită ipoteza normei juridice pentru a constata calitatea de colaborator a intimatului.

Aşadar, nici din probatoriul administrat suplimentar faţă de cel ce a făcut obiectul cercetărilor din ciclul electoral 2016 nu au rezultat aspecte care să conducă la o altă concluzie decât cea iniţială.

Se indică de către recurent o decizie a ICCJ prin care se reţine că denunţul este suficient să creeze o stare de pericol:or, pe lângă faptul că practica judiciară nu constituie izvor de drept, în speţa de faţă nu s-a putut aprecia că aspectele relevate în notele informative ar constitui denunţuri, cu atât mai mult nu erau apte să creeze o stare de pericol, astfel încât, decizia menţionată nu prezintă relevanţa pe care doreşte să i-o acorde recurentul reclamant, prin aceasta fiind sancţionate aspecte circumstanţiale specifice cauzei respective, fără a putea fi aplicabilă speţei de faţă.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte reţine că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., prima instanţă interpretând şi aplicând corect dispoziţiile art. 2 lit. b) şi art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1808 din 14 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1808 din 14 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 iulie 2024.