Suspension of administrative act for hunting quotas: failure to demonstrate well-justified case and imminent damage under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 03.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanta Asociaţia "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, prin ministru, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a prevederilor art. 1-5 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023, privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior pentru perioada 01.05.2023-30.04.2024, precum şi a Anexei la Ordinul 1064/2023, intitulată "Centralizator privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 01.05.2022- 30.04.2023, la specia căprior" publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 357 bis/27.04.2023.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 8 septembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, excepţie invocată de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin întâmpinare.

S-a respins excepţia tardivităţii cererii de suspendare invocată de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin întâmpinare.

S-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Asociaţia "A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor privind suspendarea executării prevederilor ari. 1 -5 şi a Anexei din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023.

S-au admis cererile de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului, cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ, cereri formulate de către intervenienţii B., C., D., E., F., G. şi H..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, casarea în parte a încheierii din data de 08.09.2023 şi, rejudecând, menţinerea soluţiei primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei de interes şi a excepţiei tardivităţii acţiunii de suspendare, ridicate de intimatul- pârât şi susţinute de intimatele interveniente în sprijinul pârâtului şi admiterea cererii de chemare în judecată, dispunând:

- suspendarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, ale Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la specia căprior pentru perioada 1 mai 2022-30 aprilie 2023;

- suspendarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a prevederilor Anexei la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023;

- respingerea cererilor de intervenţie formulate de intervenienţi în sprijinul pârâtului M.M.A.P.

În susţinerea recursului au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Sub un prim aspect, s-a apreciat că încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanţa de fond constatând că argumentele invocate în susţinerea cazului bine justificat se suprapun în totalitate chiar motivelor de nelegalitate susţinute cu privire la cererea de anulare a ordinului în discuţie.

A arătat recurenta că prima instanţă a respins cererea de suspendare fără să analizeze efectiv şi fără să respingă pe fond argumentele de aparentă nelegalitate din cerere, această analiză necesară şi obligatorie fiind înlocuită cu o comparaţie strict formală (inexactă) şi extrinsecă între argumentele din cererea de anulare şi argumentele din cererea de suspendare.

Instanţa de fond a încălcat astfel atât litera cât şi spiritul art. 14 alin. (1), raportat la art. 2 lit. t) din Legea 554/2004 şi la textele art. 21 din Legea nr. 24/2000, art. 17 alin. (2), art. 56 alin. (1), art. 16 din Legea 407/2004, art. 37, alin. (1) si art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007.

Această teză încalcă în mod evident normele de drept material menţionate pentru că argumentele circumscrise condiţiei cazului bine justificat nu pot fi disociate total de argumentele de nelegalitate, ba chiar se pot regăsi printre argumentele valorificate în cererea de anulare a actului administrativ.

Totodată, curtea de apel a interpretat în mod greşit jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reprezentată de decizia nr. 1677/2019 şi deciziile citate în cuprinsul acesteia, invalidarea formală a argumentelor pe baza cărora reclamanta a solicitat suspendarea actului administrativ neputând fi astfel justificată de instanţa de fond.

A invocat recurenta - reclamantă decizii de speţă, respectiv hotărârea ICCJ nr. 1192/01.03.2022 pronunţată în dosarul cu nr. x/2021, având ca obiect, suspendarea Ordinul MMAP nr. 1460/2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la speciile de pasări, sentinţa nr. 29/2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul cu nr. x/2021 (menţinută de I.C.C.J. prin decizia nr. 2482/11.05.2023), având ca obiect anularea Ordinului MMAP nr. 1460/2021, hotărârea nr. 105/2019 pronunţată în dosarul cu nr. x/2019 (definitivă prin nerecurare) având ca obiect suspendarea parţială a O.M.M.A.P. nr. 673/2019, hotărârea nr. 37/25.06.2020 pronunţată în dosarul cu nr. x/2019 (definitivă prin nerecurare), având ca obiect anularea parţială a OMMAP nr. 673/2019.

O situaţie similară apare si în cazul sentinţelor de suspendare parţială si de anulare parţială a Ordinului MMAP nr. 1400/2020, privind aprobarea cotelor de recoltă la speciile de faună, instanţele care au soluţionat cererile de suspendare şi anulare invocând art. 19 din Legea nr. 407/2006 si încălcarea art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007, prin neefectuarea studiilor prevăzute de aceste dispoziţii legale. Semnificative sunt considerentele din hotărârea nr. 55/2020 pronunţată în dosarul cu nr. x/2020 (menţinută în ceea ce priveşte anularea cotelor de recoltă la speciile de pasări, prin hotărârea nr. 648/04.02.2021 pronunţată de ICCJ în dosarul cu nr. x/2020).

Contrar, reţinerilor primei instanţe, argumentele invocate în susţinerea cazului bine justificat nu se suprapun în totalitate chiar motivelor de nelegalitate susţinute cu privire la cererea de anulare a ordinului în discuţie, argumentul de la punctul IV din cererea de suspendare neregăsindu-se deloc la pct. VI-X din cererea de anulare.

Un alt argument care nu se regăseşte în conţintul cererii de anulare o reprezintă invocarea autorităţii de lucru judecat reprezentată de dezlegările date prin hotărârea nr. 150/2022 pronunţată la data de 10.11.2022, în dosarul cu nr. x/2022, prin care Curtea de Apel Braşov a suspendat executarea dispoziţiilor şi a anexei OMMAP nr. 2482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte, menţinută prin decizia Înaltei Curţi nr. 3149/2023 pronunţată data de 9 iunie 2023 în dosarul nr. x/2022.

S-a susţinut că o împrejurare de fapt şi de drept menită să arunce o îndoială serioasă asupra legalităţii aprobării cotelor de recoltă prevăzute la Anexa ordinului (sub aspectul fundamentării precare a acestuia), constă în imposibilitatea virtuală a gestionarilor fondurilor cinegetice şi a gărzilor forestiere de a desfăşura/coordona în perioada iunie 2022-16 ianuarie 2023 acţiuni specifice studiului de evaluare a efectivelor de căprior, în maniera descrisă aposteriori de MMAP prin referatul de aprobare, adică prin aplicarea trunchiată, fragmentară şi amestecată a Instrucţiunilor aprobate decizia nr. 10152/1995, şi a Instrucţiunilor aprobate prin Ordinul MMAP nr. 2847/02.11.2022 în acord cu îndrumările din Scrisoarea MMAP nr. 51.003/16.01.2023.

În contextul celor mai sus dezvoltate, s-a apreciat că hotărârea pronunţată este contrară normelor de drept material reprezentate de art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 raportat la art. 17 alin. (2), art. 16, art. 56, alin. (1) din Legea 407/2006 dar si la art. 37 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007, precum si la art. 21 din Legea 24/2000.

Indiciile solide de nelegalitate invocate în cererea de suspendare reies în urma administrării si verificării unui probatoriu constând în: primul referat de aprobare al Ordinului 1064/2023, cele doua referate de aprobare ale Ordinului MMAP nr. 2847/2022, punctul de vedere al MMAP (înregistrat la Direcţia Generală Biodiversitate Serviciul Administrare Fond Cinegetic cu nr. 178.206/25.05.2023) şi jurisprudenţa indicată.

Astfel, potrivit primului referat de aprobare al ordinului, evaluarea efectivelor de căprior care ar fi stat la baza calculării cotelor de recoltă s-ar fi făcut conform unui amestec/melanj alcătuit din nişte Instrucţiuni inaplicabile pentru că au fost aprobate în anul 1995 şi au ieşit din vigoare în anul 1998 (Instrucţiunile aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995) si nişte Instrucţiuni parţial inaplicabile (Instrucţiunile aprobate prin OMMAP nr. 2847/2022) pentru ca au intrat în vigoare la 14 noiembrie 2022, după perioada de desfăşurare a unei etape obligatorii de evaluare, pe care o reglementează şi după perioada de început a evaluărilor indicate în referatul de aprobare ca fiind iunie 2023.

Prin sentinţa nr. 150/2022, pronunţată de către Curtea de Apel Braşov la data de 10.11.2022, în dosarul cu nr. x/2022, s-a reţinut ca împrejurare de fapt şi de drept asimilabilă cazului bine justificat, stabilirea unor cote de recoltă la specii de interes cinegetic pe baza evaluărilor efectuate conform Deciziei MAPPM nr. 10.152/1995. Mai mult chiar si în acţiunea de anulare, în dosarul nr. x/2022, s-a reţinut nefundamentarea stabilirii unor cote de recoltă pe baza Deciziei MAPPM nr. 10.152/1995, care nu mai era în vigoare la momentul respectiv.

Neaplicarea Deciziei MAPPM nr. 10.152/1995 este recunoscută chiar de intimatul -pârât MMAP în Referatele de aprobare ale Ordinului MMAP nr. 2847/2022.

O altă împrejurare de fapt şi de drept invocată ca element al cazului bine justificat constă în menţiunea din Referatul de aprobare, potrivit căreia, cotele de recoltă ar fi fost stabilite de gărzile forestiere si nu de către pârâtul M.M.A.P., aşa cum prevede art. 6 alin. (1), lit. f) din Legea nr. 407/2006. Prin hotărârea nr. 4993/2022, pronunţată de către ICCJ în dosarul cu nr. x/2020 s-a reţinut că stabilirea şi aprobarea cotelor de recoltă potrivit art. 6, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 407/2006 este atributul exclusiv al autorităţii centrale responsabile cu vânătoarea şi cu silvicultura (adică al pârâtului MMAP) care nu poate delega aceasta atribuţie către gărzile forestiere.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a art. 4 si art. 5 din Ordinul 1064/2023, s-a arătat că aceste texte normative nu sunt deloc fundamentate în Referatul de aprobare, în condiţiile în care existenta lor este autonomă si nu are legătură cu obiectul Ordinului, reglementări identice din Ordinul MMAP nr. 1460/2021 fiind anulate definitiv prin decizia nr. 2482/11.05.2023

De asemenea, s-a mai invocat şi neîntocmirea studiilor de evaluare a efectivelor de căprior de către personalul cu pregătire silvică sau cinegetică, angajat al gestionarilor fondurilor cinegetice, (aşa cum prevede art. 17, alin. (2) din Legea nr. 407/2006) împrejurare recunoscută chiar de intimatul-pârât MMAP în Punctul de vedere al MMAP (înregistrat la Direcţia Generală Biodiversitate Serviciul Administrare Fonnd Cinegetic cu nr. 178.206/25.05.2023).

Pentru toate motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - intervenientă B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, respinsă în şedinţa publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul - pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat, de asemenea, admiterea excepţiei nulităţii recursului precum şi a lipsei de interes în promovarea cererii de recurs.

Referitor la excepţia lipsei de interes, excepţie respinsă, de asemenea, în şedinţă publică, a arătat că de la data intrării în vigoare, a avut loc executarea parţială a cotelor aprobate, în timp ce la specia căprior mascul perioada de vânătoare s-a finalizat din data de 15 octombrie 2023.

Pe fondul recursului, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate motivele vizând nemotivarea sentinţei, arătându-se că încheierea atacată respectă cerinţele prevăzute de art. 425 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivele întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că recurenta - reclamantă nu a atacat şi încheierea din data de 4.09.2023 prin care instanţa a admis în principiu cererile de intervenţie, motiv pentru care nu poate contesta admiterea cererilor.

Totodată, instanţa de fond a respins în mod corect cererea de suspendare a Ordinului nr. 1064/2023 argumentele prezentate nefiind apte să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Ordinul a fost elaborat după parcurgerea etapei de consultare şi dezbatere publică, în baza referatului de aprobare întocmit de Direcţia managementul resurselor cinegetice, în baza studiilor de evaluare, astfel că au fost remediate neajunsurile sancţionate prin hotărârile judecătoreşti anterioare, indicate ca indicii de nelegalitate, împrejurare care reiese şi din considerentele sentinţei civile nr. 14/30.01.2023 ale Curţii de Apel Braşov.

În ceea ce priveşte studiile de evaluare, s-a arătat că acestea sunt realizate de către gestionarii fondurilor cinegetice în baza contractelor de gestionare încheiate cu structurile teritoriale de specialitate ale Ministerului

5. Răspunsul la întâmpinări.

Recurenta -reclamantă Asociaţia "A." a depus răspunsuri la întâmpinările formulate, solicitând respingerea excepţiei nulităţii, motivele invocate încadrându-se în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., precum şi respingerea excepţiei lipsei de interes în susţinerea recursului, având în vedere că ordinul, aşa cum s-a arătat, a fost doar parţial executat.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Referitor la limitele învestirii, Înalta Curte constată că în şedinţa publică din data de 04.09.2023 curtea de apel a admis în principiu cererile de intervenţie accesorie formulate în cauză de către B., C., Federaţia Asociaţiilor Vânătorilor (FeAV), E., F., G. şi de numitul H., în raport de dispoziţiile art. 64 C. proc. civ., încheiere nerecurată.

Totodată, are în vedere instanţa de control judiciar şi dispoziţiile art. 64 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., potrivit cărora încheierea prin care s-a dispus asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei se atacă odată cu fondul, motiv pentru care, deşi s-a solicitat prin cererea de recurs şi respingerea cererilor de intervenţie, Înalta Curte constată că nu este învestită cu un recurs împotriva soluţiei instanţei de admitere în principiu a cererilor de intervenţie. De altfel, parcurgând cererea de recurs se constată că nu a fost formulată nicio referire cu privire la această soluţie, recurenta - reclamantă vizând respingerea motivelor intervenienţilor în ceea ce priveşte fondul cererii de suspendare.

Recurenta - reclamantă, organizaţie neguvernamentală constituită în condiţiile O.G. nr. 26/2000, având ca scop, conform statutului, între altele, prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător (proiecţia mediului) şi a animalelor (protecţia animalelor), desfăşurând activităţi şi acţiuni de combatere a abuzurilor în realizarea acestor scopuri declarate, a formulat în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 5543/2004 cerere de suspendare a dispoziţiilor Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1064/2023 prin care s-a dispus aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior (Capreolus capreolus) pentru perioada 1 mai 2023-30 aprilie 2024 şi a Anexei la acest ordin ce conţine Centralizatorul privind cotele de recoltă pentru specia căprior (Capreolus capreolus), pentru aceeaşi perioadă.

Ordinul nr. 1064/2023 a fost emis de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în baza referatelor de aprobare nr. DGB/121.400/2.03.2023 şi nr. DGB/121.601/25.04.2023 ale Direcţiei generale biodiversitate, a Avizului Consiliului Naţional de Vânătoare nr. 2/2023 şi în conformitate cu prevederile art. 34 şi 36 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, a prevederilor art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, precum şi ale art. 57 alin. (1), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Conform art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Analizând cauza raportat la cerinţele art. 14 la care fac trimitere art. 15 ale Legii nr. 554/2004, prima instantă a constatat că argumentele invocate în susţinerea cazului bine justificat se suprapun în totalitate chiar motivelor de nelegalitate susţinute cu privire la cererea de anulare a ordinului în discuţie, concluzionând curtea de apel că motivele prezentate nu pot fi subsumate condiţiei cazului bine justificat, deoarece acceptarea unui asemenea raţionament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului care priveşte examinarea legalităţii chiar a actului.

Raţionamentul instanţei de fond a fost criticat de recurenta - reclamantă sub aspectul motivelor încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apreciindu-se că modalitatea în care a fost abordată motivarea cererii de suspendare reprezintă, în fapt, o necercetare a fondului pretenţiei deduse judecăţii.

Aminteşte instanţa că în jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Din această perspectivă, se constată că cerinţa motivării adecvate a hotărârii judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, prima instanţă analizând cererea de suspendare raportat la împrejurările considerate apte să producă o îndoială serioasa asupra legalităţii actului administrativ din perspectiva art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat şi la reperele stabilite în jurisprudenţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se considerentele deciziei nr. 1677/2019.

Constată astfel Înalta Curte că nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., modalitatea concretă în care instanţa de fond a analizat cererea raportat la definiţia "cazului bine justificat" şi a aplicat normele de drept material incidente, înscriindu-se în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reţine Înalta Curte, conform celor stabilite şi de prima instanţă, că motivele cererii de suspendare au vizat, în esenţă, nerespectarea unor dispoziţii din Legea nr. 407/2006, O.U.G. nr. 57/2007 şi din Legea nr. 24/2000, respectiv nerealizarea studiilor de evaluare a efectivelor de căprior într-o manieră completă, neefectuarea acestora de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică angajat al gestionarului, netemeinica fundamentare a cotelor de recoltă aptă să garanteze exploatarea durabilă a populaţiei speciei căprior. Totodată, s-a invocat aplicarea trunchiată a unor acte normative, unele fiind abrogate implicit, sau ieşite din vigoare, precum şi împrejurarea că stabilirea cotelor s-a efectuat de către gărzile forestiere şi nu de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor.

În plus, s-a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat reprezentat de sentinţa civilă nr. 29/23.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2482/11.05.2023, respectiv de sentinţa civilă nr. 111/2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, menţinută de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 4993/2022.

Analizând acest din urmă argument, Înalta Curte constată că atât recurenta - reclamantă prin motivele de recurs şi prin jurisprudenţa depusă în cadrul concluziilor orale, cât şi intimatul - pârât se prevalează de numeroase hotărâri judecătoreşti, pronunţate în cereri de suspendare, respectiv de anulare a unor ordine anterioare prin care au fost stabilite cotele de recoltă ale unor specii de interes cinegetic.

Dincolo de împrejurarea că fiecare dintre părţi se prevalează de jurisprudenţa apreciată favorabilă, Înalta Curte reţine că această stare de fapt rezultă tocmai din împrejurarea inexistenţei identităţii de obiect, situaţiile juridice reglementate de fiecare dintre ordinele anterioare fiind diferită, astfel că nu se poate pune problema reţinerii unei practici judiciare contradictorii.

Astfel, doar din parcurgerea celor două hotărâri depuse de recurenta reclamantă la termenul la care s-a acordat cuvântul pe recurs, rezultă că în decizia nr. 4993/2022 s-a avut în vedere modificarea cotelor de recoltă direct de către structurile teritoriale ale administratorului faunei, iar în decizia nr. 3149/2023 care a avut ca obiect o cerere de suspendare admisă, s-a avut în vedere că specia pentru care au fost aprobate cotele de recoltă se află într-o stare de conservare nefavorabilă constatată printr-o Directivă la nivel european.

Din aceste considerente, hotărârile invocate au relevanţă doar ca jurisprudenţă, iar nu din perspectiva efectului pozitiv sau negativ al autorităţii de lucru judecat.

Verificând la nivel de aparenţă criticile de nelegalitate invocate de recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată, referitor la aspectele privind nefundamentarea ordinului, că acesta a fost supus consultării publice, la data de 6.03.2023, proiectul de ordin stabilind un termen de 10 zile pentru formularea, în scris, de propuneri, sugestii sau opinii cu privire la prevederile proiectului de act normativ supus consultării publice. Acesta a avut la bază Referatul de aprobare de aprobare nr. DGB/121.400/02.03.2023 în care s-a precizat că gestionarii fondurilor cinegetice au desfăşurat acţiuni specifice studiului de evaluare a speciilor sedentare de interes cinegetic, în perioada iunie 2022 - februarie 2023, în coordonarea gărzilor forestiere, precum şi Referatul de aprobare de aprobare nr. DGB/121.601/25.04.2023 privind două propuneri de majorare a cotelor de recoltă.

Constată Înalta Curte că, cel puţin din perspectiva "cazului bine justificat" prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, neajunsurile identificate în hotărârile judecătoreşti prin care au fost suspendate sau anulate ordine anterioare, referitor la lipsa unei fundamentări temeinice a actelor normative, nu se mai poate identifica şi în cuprinsul noului act normativ.

În ceea ce priveşte critica referitoare la fundamentarea referatelor de aprobare şi implicit a ordinului nr. 1064/2022 pe acte normative precum Instrucţiunile aprobate prin Decizia nr. 10152/1995 sau Ordinul 512/2004, care erau abrogate implicit, Înalta Curte constată că un astfel de demers nu se poate realiza în procedura unei cereri de suspendare, câtă vreme abrogarea acestora nu rezultă cu evidenţă, iar instanţa nu poate constata eventuala caducitate, fără a prejudeca fondul dedus judecăţii.

În plus, nu se poate reţine nici încălcarea normelor de competenţă prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, întrucât stabilirea cotelor a fost efectuată de către ministerul pârât, gărzile forestiere formulând doar propuneri în acest sens.

Nu în ultimul rând, se impune a se menţiona noua situaţie juridică decurgând din soluţionarea acţiunii în anularea actului administrativ prin sentinţa nr. 158 din 31 octombrie 2023 prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia "A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Această sentinţă constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudenţa sa constată, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă şi o confirmare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 şi 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaimpuându-se analiza motivelor de recurs privind condiţia prevenirii pagubei iminente. De altfel, suspendarea actelor administrative reprezintă, aşa cum s-a arătat, o situaţie de excepţie, acestea bucurându-se de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, care determină principiul executării lor din oficiu.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Asociaţia "A." împotriva încheierii din data de 8 septembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.