Revision inadmissible for lack of triple identity and prior adjudication of res judicata exception in public procurement disputes

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire şi hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 25 aprilie 2023, Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu A. S.A. şi B. S.A., în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 82 din data de 22 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul x/2023

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 82 din data de 22.03.2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023 şi a dispus formarea unui nou dosar, înregistrat cu nr. x/2023.

În cuprinsul cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul, după o expunere succintă a situaţiei de fapt şi a raportului juridic litigios, a susţinut că hotărârea atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 2753/2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022,raportat la considerentele acesteia care evocă ideea potrivit căreia legalitatea măsurilor de remediere adoptate de către autoritatea contractantă spre informarea potenţialilor ofertanţi presupune verificarea îndeplinirii condiţiei prealabile a delegării activităţii de tratare, sortare şi depozitare.

Prin decizia nr. 2753/2022, instanţa de judecată a reţinut obligaţia autorităţii contractante de a remedia procedura de atribuire astfel încât ofertanţii să poată să-şi stabilească modalitatea concretă de executare a contractului şi să poată elabora oferta tehnică şi cea financiară. Astfel, prin decizia rămasă definitivă, Curtea de Apel Bucureşti a tranşat chestiunea litigioasă privind obligaţiile autorităţii contractante în condiţiile inexistenţei contractelor de delegare încheiate cu operatorii depozitelor de deşeuri, a instalaţiilor de tratare şi de sortare a deşeurilor.

Prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, instanţa, raportându-se la decizia nr. 2753/2022 şi la decizia C.N.S.C. iniţială, a concluzionat că, în litigiul anterior, instanţa de judecată a condiţionat procedura de atribuire de încheierea unor contracte de delegare a activităţilor de tratare, valorificare, sortare a deşeurilor şi că măsurile de remediere propuse ar fi trebuit să asigure existenţa unor astfel de contracte, în caz contrar, acestea nefiind suficiente pentru a informa în mod complet şi corect, potenţialii ofertanţi.

În realitate, în cuprinsul deciziei nr. 2753/2022, instanţa de judecată a analizat legalitatea procedurii de atribuire prin verificarea încălcării obligaţiei de informare reglementate de art. 71 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, iar competenţa autorităţii contractante de a încheia contracte de delegare pentru activităţile de depozitare deşeuri, tratare şi sortare a fost reţinută pentru a evidenţia nelegalitatea procedurii din perspectiva transferului acestei competenţe către ofertanţii care erau obligaţi la încheierea unor acorduri de principiu cu operatorii instalaţiilor de tratare/eliminare prin depozitare a deşeurilor. Aşadar, Curtea de Apel Bucureşti nu a condiţionat informarea potenţialilor ofertanţi de delegarea prealabilă a activităţilor de tratare, sortare şi eliminare prin depozitare a deşeurilor, cum în mod greşit a reţinut ulterior instanţa de judecată care a pronuţat hotărârea atacată.

Referitor la legalitatea procedurii de atribuire, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod explicit că autorităţii contractante îi revine doar obligaţia de a prezenta informaţiile pe care le are la dispoziţie în prezent, adică să prezintele depozitele de deşeuri, instalaţiile de tratare, valorificare, sortare la care se realizează în prezent respectivele activităţi, traseul până la care aceste depozite/instalaţii/staţii, respectiv preţurile practicate de operatorii acestora. În baza acestor informaţii, ofertanţii puteau să-şi stabilească modalitatea concretă de executare a contractului şi să elaboreze atât oferta tehnică, cât şi oferta financiară.

Scopul obligaţiei de informare aflate în sarcina autorităţii contractante nu a fost avut în vedere de către instanţa de judecată în litigiul ulterior, deşi constituia un aspect determinant în stabilirea conţinutului obligaţiei autorităţii contractante şi în observarea limitelor judecăţii, în mod implicit.

Astfel, fiind sesizată cu verificarea legalităţii documentaţiei de atribuire remediate, Curtea de Apel Bucureşti a reanalizat legalitatea Procedurii de atribuire din perspectiva obligaţiei autorităţii contractante de a informa corect şi complet operatorii economici, concluzionând, contrar Deciziei nr. 2753/2022, că autoritatea contractantă trebuia să asigure încheierea unor contracte de delegare, în caz contrar, măsurile de remediere a procedurii de atribuire nefiind suficiente pentru a informa, în mod complet şi corect, potenţialii ofertanţi.

Având în vedere că revizuirea constituie o cale de atac de retractare, revizuenta a susţinu că aceste critici referitoare la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat sunt limitate la considerentele hotărârii atacate privind reţinerea existenţei contractelor de delegare ca o condiţie a legalităţii procedurii de atribuire, fără a solicita cenzurarea considerentelor prin care Curtea de Apel Bucureşti a reţinut inexistenţa autorităţii de lucru în ceea ce priveşte caracterul remediabil al procedurii de atribuire şi caracterul nefondat al excepţiei autorităţii de lucru judecat faţă de criticile A., raportate la dispoziţiile O.U.G. nr. 133/2022.

1.2. Prin decizia nr. 216 din data de 9 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat această competenţă de soluţionare a cauzei privind pe revizuentul Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu initmaţii A. S.A. şi B. S.A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, sub nr. x/2023.

2. Apărările formulate în cauză

2.1. Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare faţă de cererea de revizuire formulată de revizuentul Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, solicitând respingerea acesteia, ca inadmisibilă, precum şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

2.2. Intimata A. S.A., de asemenea, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată, precum şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuentul Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din textul de lege anterior indicat rezultă că, pentru a opera acest caz de revizuire, trebuie îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în litigii distincte, precum şi existenţa triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini, respectiv părţi, obiect şi cauză juridică.

Totodată, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă constatarea cu întârziere a autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte reţine existenţa unei condiţii implicite şi anume ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, ori, dacă a fost invocată, să nu fi fost soluţionată de instanţa de judecată. O interpretare contrară ar conduce la repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate definitiv de instanţa competentă şi la crearea unei căi de atac suplimentare, respectiv un "recurs la recurs".

În ceea ce priveşte obiectul cauzelor înregistrate sub nr. x/2022 şi nr. y/2023, Înalta Curte reţine următoarele:

- în primul dosar, reclamantul Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii A. S.A. şi B. S.A., a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 1827/C1/1879, 1885/31.08.2022 pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în soluţionarea contestaţiilor formulate de A. şi B., solicitând modificarea în parte a acestei decizii, în sensul respingerii acestor contestaţii formulate împotriva procedurii de atribuire a contractului de delegare având ca obiect "Delegarea prin concesiune a gestiunii serviciului de salubrizare în Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti", anunţ de concesionare nr. x/23.07.2022 şi a documentaţiei de atribuire aferente, ca neîntemeiate;

- în cel de-al doilea dosar, reclamantul Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii A. S.A. şi B. S.A. a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 330/C1/3220, 27/10.02.2023 pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în soluţionarea contestaţiilor formulate de A. şi B., solicitând, în principal, admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiilor formulate şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2753/07.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2022, cu consecinţa respingerii contestaţiei privind neîndeplinirea obligaţiei de informare cu privire la indicarea instalaţiilor de tratare/eliminare prin depozitare cu care să fi fost încheiat contractul de delegare, tarifele aferente şi traseele până la acestea, subsumate pct. (i) şi (iv) din contestaţia formulată de A. şi pct. 1 din contestaţia formulată de B., raportat la dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) şi art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea în integralitate a contestaţiilor formulate de pârâte împotriva procedurii de atribuire a contractului de delegare având ca obiect "Delegarea prin concesiune a gestiunii serviciului de salubrizare în Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti", anunţ de concesionare nr. x/23.07.2022 şi a documentaţiei de atribuire remediate, ca fiind neîntemeiate. În subsidiar, a solicitat respingerea în parte a contestaţiei formulate de A. privind anularea procedurii de atribuire, cu consecinţa obligării autorităţii contractante la adoptarea unor măsuri de remediere a documentaţiei de atribuire aferente acestei proceduri, raportat la dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 101/2016.

La o analiză amănunţită, Înalta Curte constată că, deşi cele două litigii au avut aceleaşi părţi, obiectul acestora este diferit. Prin obiectul cererii se înţelege pretenţia concretă dedusă judecăţii, iar în speţă, pretenţiile depuse judecăţii în cele două pricini au fost diferite, astfel încât nu se poate reţine existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, cerinţă obligatorie pentru admisibilitatea cererii de revizuire. În concret, obiectul dosarului nr. x/2022 l-au constituit plângerile formulate împotriva Deciziei C.N.S.C. nr. 1827/C1/1879.1885 şi a încheierii CNSC nr. 2535/C1/1879.1885, prin care s-a soluţionat contestaţia iniţială împotriva procedurii de atribuire, în timp ce dosarul nr. x/2023 a avut ca obiect plângerea promovată împotriva Deciziei C.N.S.C. 330/C1/3220.27 din data de 10.02.2023, prin care s-au soluţionat contestaţiile împotriva procedurii de atribuire, respectiv a documentaţiei de atribuire, ca urmare a implementării măsurilor de remediere dispuse prin decizia CNSC nr. 1827/C1/1879.1885 şi menţinute prin decizia civilă nr. 2753/07.11.2022.

Înalta Curte reţine că, în cauză, nu este îndeplinită nici condiţia ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată/soluţionată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire.

Se observă că, în cadrul dosarului nr. x/2023, în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, revizuentul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 2753/2022, cu privire la obligaţia de indicare a instalaţiilor de tratare şi de depozitare a deşeurilor cu care autoritatea publică locală ar fi încheiat contracte de delegare, iar această excepţie a fost analizată de către instanţă, fiind prezentate pe larg argumentele pentru care a apreciat-o ca fiind nefondată.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, prin prezenta cerere de revizuire, revizuentul a urmărit să repună în discuţie un aspect definitiv tranşat de instanţa de judecată, scop ce nu concordă cu voinţa legiuitorului, care, prin reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a intenţionat să creeze o cale de atac suplimentară în favoarea părţilor, ci să reglementeze un mijloc procedural de îndreptare a situaţiei excepţionale în care instanţa de judecată nu a analizat incidenţa autorităţii de lucru judecat, ceea ce a dus la existenţa a două hotărâri pronunţate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi cauză, dar cuprinzând soluţii distincte, ce nu pot fi conciliate.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, va respinge cererea de revizuire formulată de Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Sectorul 2 al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 82 din 22 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.