Judicial disciplinary liability for case delay: attribution of imputable causes under prosecutor caseload and state of emergency

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfiinţarea rezoluţiei C20-1462 din 16.11.2020, emisă de inspectorul sef al Inspecţiei Judiciare - B. şi să dispună trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1323 din 28 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond a exercitat calea de atac a recursului în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., reclamantul A..

Invocând generic dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei civile recurate.

În dezvoltarea criticilor sale, recurentul a arătat că, în fapt, prin sentinţa civilă recurată Curtea de Apel a examinat în mod unilateral şi nu imparţial contestatia sa, excluzând în mod vădit faptele grave în activitatea procurorilor invocate în contestaţia sa, fapte pe care nici inspectorii judiciari nu au vrut sa le ia in considerare, deşi, din punctul său de vedere şi legal, acestea ar fi condus la aflarea adevarului şi, în consecintţă la o pedepsire a celor care au încălcat legea.

Menţionează că se referă la inventarea unei plângeri de către procurorul de caz, datată cu 06.07.2020 şi care nu a depus-o niciodată şi, prin urmare este un fals invocat de către procurorul de caz, fapta prevazută de C. pen.

Totodată, mai susţine că invocarea "volumului mare de lucru" al procurorilor nu este un motiv pentru încalcarea dreptului la un proces echitabil şi "acel volum mare de lucru" invocat atât de inspectorii judiciari şi preluat de Curte se referă doar la numărul de dosare, or numărul de dosare atribuite unui procuror nu este relevant pentru stabilirea "volumului mare de lucru", acest fapt nefiind cercetat de inspectorii judiciari.

Cu atat mai mult, arată că în Încheierea Judecătorului de Drepturi si Libertati din data de 23.01.2020 s-a constatat fără echivoc faptul că toate acţiunile de ancheta efectuate în dosarul x/2018 ar fi putut fi făcute într-o singură zi, şi nu in doi ani.

Prin urmare, consideră că nu exista nicio justificare în motivarea Curtii despre "volumul mare de lucru" al procurorilor.

Apreciază că este vădit depăşit termenul rezonabil de examinare a dosarelor din motive imputabile procurorilor de caz, fapt confirmat şi printr-o încheiere a unui Judecător de Drepturi si Libertati.

Deci, nicidecum nu se poate admite că această tergiversare intenţionată a dosarelor invocate în contestatie ar fi "motive neimputabile" procurorilor de caz.

Consideră ca în contestaţia depusă a invocat probe clare si incontestabile privitor la neglijenta şi chiar abuzul procurorilor în solutionarea dosarelor, iar instanţa de fond a trecut cu vederea aceste fapte pentru a putea respinge contestaţia sa.

Apreciază ca fiind inadmisibilă atitudinea judecătorului fondului, care, din punctul său de vedere a certificat cu parafa instanţei un clar abuz demonstrat de probele expuse in contestatie.

Referitor la starea de urgenţă instituită prin decret prezidential, consideră că atât inspectorii judiciari cât şi ulterior Curtea de Apel, au invocat-o în mod bizar şi chiar în bătaie de joc ca motiv al încălcarii dreptului la un proces echitabil, deoarece în mod clar dosarele mentionate aveau o vechime mult mai mare anterior decretării stării de urgenţă.

Apărările formulate în cauză

Intimata – pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.. Simpla solicitare de admitere a recursului şi casarea sentinţei de fond nu dispensează recurentul de obligaţia indicării şi argumentării motivelor de casare eventual incidente, asupra cărora să poată aprecia instanţa de control judiciar, invocând astfel dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Apărările intimatei Inspecţia Judiciară, din cadrul întâmpinării au fost combătute de recurentul – reclamant A. în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, acesta considerând argumentele aduse de Inspecţia Judiciară, ca nefondate, pe motiv că recursul formulat corespunde cu prevederile punctelor 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ.

Susţine că în sentinţa recurată sunt invocate motive contradictorii privitor la neimputabilitatea faptelor procurorilor, deşi, în Încheierea Judecătorului de Drepturi şi Libertăţi din 23.01.2020, care a constatat fără echivoc lipsa celerităţii procurorului şi indică în mod expres faptul că " toate acţiunile de anchetă efectuate în dosarul nr. x/2018 ar fi putut fi făcute într-o singură zi", dosarul având o vechime de aproape doi ani, iar Curtea de Apel invocă volumul mare de lucru al procurorilor, cu atât mai mult cu cât consideră că " volumul mare de lucru" nu justifică şi nu permite încălcarea legii şi a dreptului la un proces echitabil.

Instanţa în mod greşit a aplicat legea, deoarece această faptă este o infracţiune care printr-o cercetare minutioasa putea demonstra grave abateri disciplinare a procurorului de caz, iar instanţa a considerat în mod gresit ca cercetarea acestor fapte este nerelevanta pentru aflarea adevarului.

Privitor la al doilea dosar nr. x/2019, de asemenea arată că a sesizat lipsa de celeritate şi a demonstrat-o cu înscrisurile depuse la dosar şi anume că pe parcursul a un an de zile procurorul de caz nu a efectuatat nicio actiune de urmărire penală, clasand dosarul numai dupa ce a depus o cerere pentru studierea dosarului.

Şi in acest caz ca motiv este invocat doar volumul mare de lucru al procurorilor or, aceste motive nu sunt prevazute de nici un articol din legislatia natională.

Susţine că recursul este fondat, motivat şi întruneşte condiţiile art. 488 (pct. 6 si 8) şi art. 489 noul C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelului completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat şi, luând act de solicitarea ambelor părţi de judecare a cauzei în lipsă, Înalta Curte a declarat dezbaterile închise reţinând cauza în pronunţare, în principal, având în vedere dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare şi, în subsidiar, eventual, condiţionat de modul de soluţionare a excepţiei nulităţii, cu privire la fondul recursului.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din cuprinsul întâmpinării şi cu actele existente la dosar, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A., este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

În prealabil, în ceea ce priveste excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata –pârâtă Inspecţia Judiciară în cadrul întâmpinării depusă la dosar, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant, în cadrul cererii de recurs a indicat generic prevederile art. 488 din C. proc. civ., această omisiune procedurală nu este de natură să atragă automat nulitatea cererii de recurs pentru neîncadrarea sa în motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât timp, din dezvoltarea criticilor, se poate realiza, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., o asemenea încadrare de către instanţa de recurs.

Or, lecturând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde critici privind greşita interpretare a dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 de către prima instanţă, ce pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin urmare, excepţia nulităţii recursului va fi respinsă, fiind nefondată.

Înalta Curte nu poate avea în vedere însă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în cadrul Răspunsului la întâmpinare, în considerarea faptului că, în cadrul recursului nu sunt indentificate critici care să vizeze nemotivarea hotărârii, ori existenţa unor motive contradictorii sau " numai motive străine de natura cauzei", susţinerea recurentului din cadrul răspunsului la întâmpinare, în sensul că, în sentinţa recurată "sunt invocate motive contradictorii privitor la neimputabilitatea faptelor procurorilor, deşi, în Încheierea Judecătorului de Drepturi şi Libertăţi din 23.01.2020, care a constatat fără echivoc lipsa celerităţii procurorului şi indică în mod expres faptul că " toate acţiunile de anchetă efectuate în dosarul nr. x/2018 ar fi putut fi făcute într-o singură zi", neputând fi reţinută ca şi critică a sentinţei de fond, raportat la dispoziţiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs…." şi la dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal…..".

Ori, în condiţiile în care ultima zi legală pentru motivarea recursului a fost la data de 22.11.2021 (sentinţa recurată fiindu-i comunicată recurentului la data de 05.11.2021), criticile recurentului din cadrul Răspunsului la întâmpinare depus la data de 20.01.2022, deci, ulterior împlinirii termenului de motivare a recursului, critici ce vizează existenţa unor motive contradictorii în cadrul hotărârii, ce s-ar putea încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu vor fi reţinute, instanţa analizând doar criticile din cadrul recursului, ce pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţinerile recurentului din cuprinsul Răspunsului la întâmpinare vor fi luate în considerare doar în măsura în care se întemeiază în drept recursul şi reprezintă o întărire a argumentelor aduse prin motivele de recurs, respectiv în măsura în care sunt combătute apărările intimatului din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte neputând reţine invocarea unor motive suplimentare, ce nu au fost invocate prin cererea de recurs, în interiorul termenului legal.

Analizând, aşadar, hotărârea recurată prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, prin cererea de recurs formulată se aduc critici hotărârii atacate sub aspectul interpretării şi aplicării eronate a dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

În atare situaţie analiza acestor critici se va efectua prin raportare la acest text de lege invocat ca fiind în mod eronat interpretat şi aplicat, dar şi prin raportare la dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Hotărârea nr. 1027/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară în conformitate cu care: "(1) În situaţia în care se constată, ca urmare a efectuării verificărilor prealabile, că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, inspectorii judiciari dispun, prin rezoluţie, clasarea sesizării", precum şi la dispoziţiile art. 14 alin. (2) din acelaşi act normativ în conformitate cu care: "(2) Verificările prealabile efectuate de inspectorii judiciari, ca urmare a unei sesizări, sunt, de regulă, limitate la aspectele semnalate. Inspectorii judiciari pot însă constata, cu ocazia efectuării verificărilor, orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare, situaţie în care întocmesc un proces-verbal de sesizare din oficiu în condiţiile art. 10 alin. (6)."

Înalta Curte va reţine, de asemenea, şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 în conformitate cu care: "(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. Rezoluţia de clasare este supusă confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor".

Înalta Curte constată, în raport cu dispoziţiile art. 18 din Hotărârea nr. 1027/2012 precum şi cu dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 că obiectul inspecţiei judiciare îl constituie verificarea sesizărilor sub aspectul identificării indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare.

În cauză, rezoluţia de clasare şi rezoluţia Inspectorului-Şef au respectat aceste dispoziţii legale, fiind efectuată verificarea sesizării recurentului-reclamant, nefiind identificat niciun indiciu privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare.

Conform dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004:

"Constituie abateri disciplinare:

h) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

Norma art. 99 din Legea nr. 303/2004 enumeră, în mod limitativ, care sunt abaterile disciplinare, pe de o parte, iar pe de altă parte stabileşte conţinutul juridic al fiecărei abateri disciplinare în parte.

Abaterea disciplinară reprezintă acea încălcare, cu vinovăţie, a obligaţiilor de serviciu constând într-o acţiune sau omisiune, săvârşită de către o persoană subiect al unui raport de muncă.

Şi angajarea răspunderii disciplinare, fiind o formă a angajării răspunderii civile, este supusă cerinţei îndeplinirii cumulative a condiţiilor generale referitoare la faptă, vinovăţie, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul produs. În ce priveşte vinovăţia aceasta trebuie constată în mod cert pe baza probatoriului administrat în cauză.

În raport de conţinutul normei sus enunţate, se reţine că există abatere disciplinară în sensul art. 99 lit. h) nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor sau întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, fapte care însă constituie abatere disciplinară în situaţia în care sunt săvârşite în mod repetat şi din motive imputabile.

Corelativ dreptului persoanelor de a le fi soluţionată cauza într-un termen rezonabil există pentru judecători şi procurori obligaţia legală, stabilită în mod expres de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, de a rezolva lucrările în termenele stabilite şi, respectiv, de a soluţiona cauzele în termen rezonabil.

Dar, pentru a se stabili dacă s-a depăşit o durată rezonabilă a procedurii sunt avute în vedere drept criterii: verificarea existenţei unor termene speciale; frecvenţa şi durata cu care au fost depăşite termenele de recomandare; complexitatea cauzei (circumstanţă prevăzută expres chiar de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004); comportamentul părţilor, comportamentul altor autorităţi; miza dosarului pentru părţile în litigiu; ponderea întârzierii cauzate de activitatea instanţei în durata efectivă a procesului; termenul total al procedurii judiciare; cauzele de inactivitate; volumul de activitate sau alte împrejurări asemănătoare, măsurile luate de către judecător pentru impulsionarea procedurilor şi modul de gestionare a dosarului etc. Aceste criterii de apreciere nu sunt privite în mod unilateral, ci cumulativ şi interdependent, ansamblul acestora determinând un eventual grad de vinovăţie sau de imputabilitate.

În cauză, prin sesizarea formulată şi adresată Direcţiei de Inspecţie pentru Procurori, reclamantul A. şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la lipsa celerităţii în efectuarea urmăririi penale în dosarele nr. x/2018 al Parchetuli de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi nr. 1087/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, aspectele sesizate de petent punând în discuţie abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată şi modificată, constând în " nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor".

Având în vedere interpretarea ce trebuie dată dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, enunţate anterior, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală, instanţa de fond interpretând şi aplicând în mod corect aceste dispoziţii în raport cu situaţia de fapt reţinută în cauză.

Reţine astfel instanţa de control judiciar că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, trebuie identificate acele acţiuni sau inacţiuni ale procurorului, neconforme cu îndatoririle profesionale, din care să rezulte dezinteresul repetat şi culpabil al acestuia în soluţionarea cu celeritate a cauzelor repartizate.

Or, în ceea ce priveşte dosarul nr. x/2018, potrivit informării din 6.08.2020, comunicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a fost înregistrat la data de 7.05.2018 la această unitate de parchet, iar procurorii desemnaţi să supravegheze urmărirea penală în acest dosar au fost C., în perioada mai- decembrie 2018, respectiv D., începând cu ianuarie 2019, până în luna februarie 2020, apoi, din februarie 2020 până la data întocmirii adresei, 6.08.2020, din nou domnul procuror C..

Procurorului C. i-au fost repartizate spre soluţionare, în perioada 4.05.2018-18.12.2018 un număr de 1561 de dosare penale, iar în perioada 1.02.0202-3.08.2020 un număr de 257 dosare, situaţia dosarelor soluţionate fiind următoarea: în perioada 4.05.2018-31.12.2018, 13 soluţii de renunţare la urmărirea penală, 14 rechizitorii şi 1048 de clasări; în perioada 1.02.2020 până la emiterea adresei, 7 soluţii de renunţare la urmărirea penală, 11 rechizitorii şi 149 de clasări.

Procurorului D. i-au fost repartizate spre soluţionare, în anul 2019, un număr de 597 dosare penale, situaţia dosarelor soluţionate fiind următoarea: 18 soluţii de renunţare la urmărirea penală, 21 de rechizitorii şi 476 de clasări.

În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2019, potrivit Adresei nr. x/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, acesta a fost repartizat, la data de 18.03.2019, procurorului E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti – secţia de urmărire penală.

Prin ordonanţa nr. 1087/P/2019 din data de 19.03.2019, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză, cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. şi trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., iar prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din data de 5.08.2020 s-a dispus clasarea cauzei, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel cum s-a precizat, în perioada martie 2019- august 2020, procurorului E. i-au fost repartizate 45 dosare penale (urmărire penală proprie) şi a soluţionat 41 de dosare, din care 34 prin clasare, 5 rechizitorii, 1 acord de recunoaştere a vinovăţiei, 1 declinare. Totodată, i-au fost repartizate 36 alte lucrări şi a soluţionat 29.

Ori, raportat la aceste date, astfel cum s-a reţinut prin rezoluţia de clasare, durata finalizării urmăririi penale nu a fost determinată de motive imputabile procurorilor cărora le-au fost repartizate lucrările, ci, în special, de volumul de activitate şi, în ceea ce priveşte intervalul 16.03.2020-17.05.2020, de instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, starea de urgenţă nefiind reţinută ca unic motiv, ci ca un element suplimentar ce a influenţat durata efectuării urmăriri penale, pe lângă volumul de activitate al procurorilor.

Astfel cum rezultă din situaţiile comunicate de unităţile de parchet, în perioada relevantă procurorii cu privire la care s-a formulat sesizarea au soluţionat un număr mare de sesizări, astfel că, în acord cu instanţa de fond, şi instanţa de control judiciar constată că, în mod just s-a reţinut inexistenţa unor motive imputabile, astfel că nu poate fi avut în vedere caracterul nemotivat al rezoluţiilor contestate, invocat de recurentul – reclamant.

Soluţionarea cu celeritate a cauzelor presupune finalizarea cercetărilor/urmăririi penale şi adoptarea soluţiei în cazul dosarelor în care urmărirea penală se efectuează de către procuror sau adoptarea soluţiei în cazul în care cercetarea penală a fost efectuată de organele de poliţie judiciară sau organele de cercetare specială sub supravegherea procurorului.

Dispoziţia legală cere ca nesoluţionarea dosarului cu celeritate sau întârzierea în mod repetat în efectuarea lucrărilor să fie imputabilă procurorului, ori, în cele două dosare invocate de recurentul - reclamant, întârzierea în soluţionarea cauzei s-a datorat unor motive obiective legate de volumul de activitate al procurorilor ce au instrumentat cele două dosare şi instituirea stării de urgenţă care, în intervalul 16.03-17.05.2020 a limitat semnificativ activitatea organelor de urmărire penală.

În concluzie, inspectorul judiciar a analizat sesizarea reclamantului şi a răspuns în mod corespunzător şi cu respectarea limitelor de competenţă, aspectelor sesizate, prin prisma incidenţei abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, criticile formulate fiind nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Astfel, judecătorul fondului în mod justificat a reţinut că nu au fost identificate indicii ale săvârşirii unei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004, hotărârea recurată nefiind susceptibilă de reformare din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară şi, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1323 din 28 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.