Constitutional exception inadmissibility where challenge targets judicial interpretation of nullity nature rather than statutory text

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 15 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 29 alin. (5) coroborat cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)1) din C. proc. pen., invocată de inculpatul A..

Pentru a dispune această soluţie, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul susţine că sunt neconstituţionale dispoziţiile normative invocate având în vedere că, actuala reglementare, care nu dă posibilitatea inculpatului de a invoca încălcarea competenţei materiale şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală ulterior momentului închiderii procedurii camerei preliminare, în măsura în care încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la legalitatea procesului penal - art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), alin. (2) Constituţie, la egalitatea în faţa legii - art. 16 alin. (1) şi la dreptul la un proces echitabil - art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 6. din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând condiţiile de admisibilitate, Curtea de Apel Timişoara a constatat că nu este îndeplinită condiţia care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei, subliniind că, în practica constantă a instanţelor naţionale, s-a apreciat că norma pretins neconstituţională trebuie să aibă un impact decisiv asupra soluţiei pe care o va lua instanţa cu privire la fondul cauzei dedus judecăţii. Totodată, a constatat că o eventuală declarare ca neconstituţionale a prevederilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)1) din C. proc. pen. nu duce la o soluţionare diferită a cauzei, aspect în raport de care aplicabilitatea acestor dispoziţii legale nu are legătură cu cauza.

Sub acest aspect, în primul rând, s-a reţinut că inculpatul, în calea de atac a apelului, în susţinerea excepţiei nulităţii absolute a măsurilor de supraveghere tehnică constând în înregistrările efectuate de martorul denunţător, în lipsa unei autorizări speciale de a purta tehnică, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (3) din C. proc. pen., având în vedere hotărârea de dezlegare a unor chestiuni de drept nr. 64/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv dispoziţiile art. 282 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 101 alin. (1) teza finală, nu a invocat încălcarea competenţei funcţionale, respectiv a competenţei materiale a organului de urmărire penală, ci a competenţei funcţionale a judecătorului de drepturi şi libertăţi, fundamentându-şi această excepţie pe dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi nicidecum asupra prevederilor legale a căror neconstituţionalitate o invocă.

În al doilea rând, s-a subliniat că, pronunţându-se cu privire la excepţia referitoare la încălcarea competenţei materiale a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a analizat şi incidenţa cazului de nulitate prevăzut de art. 2811 din C. proc. pen., însă a constatat că nerespectarea dispoziţiilor art. 148 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (5) din C. proc. pen., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 64/2023, ce vizează necesitatea obţinerii unui mandat de supraveghere tehnică în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeaşi natură emis anterior, aceste dispoziţii legale instituind o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 139 din C. proc. pen., atrage intervenirea unui caz de nulitate relativă, reglementat de dispoziţiile art. 282 din C. proc. pen., şi nu unul de nulitate absolută, care să se circumscrie prevederilor art. 281 alin. (1) lit. b) sau lit. b)1) din C. proc. pen.

Prin urmare, a considerat că, statuând cu privire la natura juridică a cazului de nulitate incident ca urmare a nerespectării art. 148 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (5) din C. proc. pen., o eventuală declarare ca neconstituţională a prevederilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)1) din C. proc. pen., în raport cu criticile inculpatului, nu ar duce la o soluţionare diferită a cauzei. Astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, şi în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate în sensul solicitat de inculpat, soluţia în cauză ar fi aceeaşi.

În plus, s-a menţionat că, în realitate, critica de neconstituţionalitatea nu vizează textul propriu-zis al art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)1) din C. proc. pen., ci modalitatea de interpretare şi aplicare a acestui articol cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 64/2023.

Cu alte cuvinte, cele învederate de către autorul excepţiei reprezintă, de fapt, o chestiune de interpretare a normelor legale de către instanţele judecătoreşti cu referire, în esenţă, la natura juridică a cazului de nulitate care intervine în cazul încălcării dispoziţiilor art. 148 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (5) din C. proc. pen.. Or, instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa numai asupra conformităţii unui text de lege cu prevederile şi principiile Constituţiei, iar nu asupra interpretării şi aplicării legii (Decizia nr. 62 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 10 iunie 2020, Decizia nr. 887/2021 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 211 din 3 martie 2022), astfel că, şi sub acest aspect, s-a constatat că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, din cuprinsul încheierii din data de 15 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs, recurentul inculpat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 21 februarie 2024, sub nr. x/2024.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se precizează că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de recurentul A., în calitate de apelant inculpat, într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)1) din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)1) din C. proc. pen., referitoare la momentul procesual până la care poate fi invocată excepţia necompetenţei materiale şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, nu are vreun efect asupra soluţionării apelurilor declarate de inculpatul A. şi DNA - Serviciul teritorial Timişoara. Aceasta întrucât, în susţinerea motivelor de apel, recurentul inculpat nu face nicio referire la faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara nu ar fi fost organul de urmărire penală competent material sau după calitatea persoanei să efectueze ancheta în cauză, criticile sale vizând nelegalitatea înregistrărilor efectuate de către martorul denunţător în timpul urmăririi penale, în lipsa autorizării date de judecătorul de drepturi şi libertăţi pentru a purta tehnică.

În acord cu instanţa de apel, se constată că, în realitate, recurentul inculpat critică modalitatea de interpretare şi aplicare a art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)1) din C. proc. pen. cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 64/2023, urmărind obţinerea unei anumite interpretări a normelor legale din perspectiva cazurilor de nulitate în situaţia încălcării dispoziţiilor art. 148 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (5) din C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte notând că scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională, constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2022 cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţională este legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, din cuprinsul încheierii din data de 15 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)1) din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, din cuprinsul încheierii din data de 15 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2024.