IT specialists' entitlement to magistrate-based seniority salary increments under Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.06.2019, reclamanţii A. şi B., în calitate de specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în calitate de angajator şi ordonator secundar de credite, plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 4/09.05.2019, solicitând anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 33/27.03.2019 privind stabilirea drepturilor lor salariale cu începere de la 01.03.2019, precum şi obligarea la emiterea unei noi decizii, prin care să li se stabilească salariile de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoaşterea vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului, şi, de asemenea, obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 535 din data de 4 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 535 din 4 octombrie 2019, pronunţatăede Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat casarea sentinţie recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa anulării deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 33/27.03.2019 şi obligării pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să stabilească salariul de baza conform indemnizaţiilor de încadrare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului, precum şi a obligării pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanţii au arătat că vechimea în funcţie le-a fost recunoscută prin deciziile emise până în prezent (2007 şi până în prezent), chiar şi prin deciziile de reîncadrare nr. 78 din 31.07.2017 respectiv nr. 31/08.03.2019, emise de Parchetul lângă Curtea de Apel Braşov, decizii care au fost emise având în vedere prevederile art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Având în vedere faptul că prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 fac trimitere la cap. I, lit. B) nr. crt. 4 fără a face o altă distincţie, consideră că se impunea să fie aplicată în întregime modalitatea de stabilire a drepturilor salariale pentru procurorul cu grad de judecătorie, atât în raport cu gradaţia aferentă vechimii în muncă dar şi în raport de vechimea în funcţie. Este adevărat că prevederile notei de subsol de la pct. 1 stabilesc faptul că "prin vechime în funcţie se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie", însă aceste prevederi legale privesc situaţia judecătorilor şi procurorilor. În condiţiile în care, prin intermediul dispoziţiilor art. 22 alin. (2) se face trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4, nu se poate considera că trebuie avută în vedere definiţia noţiunii de vechime în funcţie, astfel cum aceasta se regăseşte la pct. 1 al notei de subsol ci trebuie aplicată în raport de situaţia particulară a reclamanţilor, vechimea în funcţie în acest caz fiind asimilată vechimii specialistului IT în funcţie.

Astfel, având în vedere modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale specialiştilor IT prin decizia sus amintită, consideră că în cazul specialiştilor IT nu ar putea fi aplicat nici măcar nivelul de bază al vechimii 0-3 ani, întrucât acesta nu are niciuna dintre calităţile menţionate în cuprinsul definiţiei din pct. 1 al notei de subsol. Or, din moment ce s-a considerat că specialiştilor IT li se aplică nivelul de vechime în funcţie 0-3 ani, este evident ca pârâtul a realizat o asimilare a vechimii în funcţia de specialist IT cu vechimea în funcţie din cuprinsul cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deşi norma de trimitere nu stabilea o astfel de diferenţiere.

Mai mult, printr-o interpretare contrara s-ar ajunge la situaţia în care reclamanţilor nu le-ar putea fi stabilit un salariu superior pe măsura acumulării vechimii în funcţie şi trecerii într-o altă tranşă de vechime deşi, pentru întreg personalul bugetar concepţia Legii nr. 153/2017 este în acest sens.

Din înscrisurile depuse, şi anume adresa nr. x/12.09.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, reiese ca un astfel de mod de stabilire a drepturilor salariate ale specialiştilor IT a fost adoptat de această instanţă.

Prin decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soljuţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că:

"în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute cu titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011". În motivarea acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că principiul reparării integrale a prejudiciului impune atât actualizarea sumelor datorate şi neachitate la termen cu indicele preţurilor de consum cât şi acordarea dobânzii legale, acest din urmă element având scopul de a acoperi beneficiul nerealizat (lucrum cessans) prin lipsirea părţii de sume e de bani la care era îndreptăţită.

Modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale specialiştilor IT din cadrul parchetelor a creat discriminare în cadrul aceleaşi familii ocupaţionale, lipsind orice justificare reală privind reglementarea unei grile de salarizare distincte pentru specialiştii IT din cadrul parchetelor şi cei din cadrul instanţelor pentru care au fost emise decizii de salarizare luându- se în considerare şi vechimea în specialitate.

Au enumerat o serie de dosare şi au precizat că în cazul în care soluţiile pronunţate în acestea vor rămâne diferite, se vor regăsi în situaţia în care specialiştii IT de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov vor fi salarizaţi avându-se în vedere vechimea în funcţie, iar specialiştii IT de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov (unitate de parchet ierarhic superioară) şi de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna nu vor beneficia de aceasta, în condiţiile în care angajatorul este acelaşi şi prin aceeaşi decizie se stabilesc drepturile salariale cuvenite pentru toţi specialiştii IT din raza de competenţă a Parchetului de pe lângă" Curtea de Apel Braşov. De asemenea, pe lângă această aplicare diferenţiată între instanţe şi parchete, întrucât majoritatea specialiştilor IT din cadrul parchetelor au promovat acţiuni având acest obiect, se prefigurează un caracter neunitar al soluţiilor pronunţate la acest moment de instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte consideră necesar a reda dispoziţiile legale incidente cauzei, raportat la calitatea reclamanţilor de specialişti IT în cadrul parchetelor.

Potrivit art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"(6)Specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege".

Prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare începând cu data 20.02.2019, textele de lege anterior menţionate au fost abrogate.

Prin O.U.G. nr. 12/2019, în vigoare începând cu data de 01.03.2019, s-au prevăzut următoarele modificări ale Legii 304/2004:

"2. La articolul 120, după alin. (5) se introduc două noi alineate, alin. (5^1) şi (5^2), cu următorul cuprins:

(5^1) Începând cu luna martie 2019, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(5^2) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5)."

Drepturile salariale ale specialiştilor din cadrul PICCJ sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, potrivit căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Este de reţinut că dispoziţiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 se referă la indemnizaţia de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, "personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT".

Aşadar, specialiştii IT fac parte din personalul auxiliar de specialitate, alături de grefieri, fiind diferiţi de specialiştii din cadrul parchetelor la care se referă art. 22 alin. (1) din cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017 şi care sunt prevăzuţi de art. 116 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 304/2004.

Înalta Curte reţine că O.U.G. nr. 7/2019 a fost supusă controlului de constituţionalitate, iar prin decizia nr. 756/2021, Curtea Constituţională a constatat caracterul constituţional al actului normativ, reţinând, în ceea ce priveşte salarizarea specialiştilor IT, că:

"18. Reglementarea abrogată stabilea că specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare se asimilează, sub aspect salarial, cu cei din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest context, pentru a elimina această normă de asimilare, legiuitorul delegat a considerat necesară aşezarea sistemului de salarizare a acestora în funcţie de poziţia instituţională a structurilor în cadrul cărora funcţionează. Este o situaţie obiectivă şi cuantificabilă, care intră în sfera de cuprindere a situaţiei extraordinare prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Urgenţa reglementării este dată tocmai de necesitatea asigurării unui sistem de salarizare bazat pe poziţia instituţională a respectivelor entităţi publice, reafirmând, astfel, principiul potrivit căruia sistemul de salarizare se reglementează în funcţie de trepte/niveluri/poziţie instituţională. Toate aceste aspecte sunt motivate în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, ceea ce înseamnă că sunt respectate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Faptul că, ulterior, acelaşi legiuitor delegat, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 12/2019, a revenit asupra soluţiei normative promovate nu reflectă decât o opţiune legislativă ulterioară derogatorie de la situaţia obiectivă dată de nivelul instituţional în care funcţionează."

Recurenţii-reclamanţi au susţinut a fi nelegală stabilirea salariului lor de încadrare în raport de procurorul cu grad de judecătorie, fără a se avea în vedere şi vechimea în funcţie de care se bucură acesta.

Or, cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, prin vechime în funcţie, în sensul Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa la Legea nr. 153/2017, pct. 1 al Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază statuează că se înţelege "vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie". Aşadar, majorarea salarială pentru vechimea în funcţie presupune ca această vechime să fie îndeplinită în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justitie, iar specialiştii IT nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei.

Prin urmare, chiar dacă legiuitorul a intenţionat să situeze specialiştii IT pe o treaptă de salarizare superioară personalului auxiliar de specialitate, această modalitate de legiferare priveşte doar salariul de bază, iar specialiştii IT nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

În acest sens este relevantă Decizia nr. 31/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei chestiuni de drept, care, deşi se referă la ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, priveşte interpretarea dispoziţiilor legale incidente şi în cauza de faţă, respectiv dispoziţiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi stabileşte că:

"În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din acelaşi act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Nu se poate reţine că prin sintagma "personal asimilat acestora" din cadrul Notei amintite legiuitorul a înţeles să se refere şi la specialiştii IT asimilaţi din punct de vedere salarial procurorilor. Această sintagmă se referă la personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii, care este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de promovare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În plus, Înalta Curte constată că ceea ce solicită recurenţii şi reprezintă obiectul disputei nu este acordarea majorării salariale pentru vechimea în funcţia de specialist IT, ci acordarea majorării pentru vechimea aferentă funcţiei de magistrat (procuror). După cum s-a arătat anterior, recurenţii-reclamanţi doresc să beneficieze de majorarea salarială stabilită de legiuitor în beneficiul altei categorii profesionale decât cea din care fac parte.

Nu pot fi primite nici criticile situaţie discriminatorie în care se regăsesc recurenţii în urma soluţionării unor dosare cu privire la alţi specialişti IT din cadrul altor parchete, recurenţii nefăcând dovada rămânerii definitive a acestor hotărâri, iar pe de altă parte se reţine că fiecare speţă este soluţionată în raport de elementele sale specifice, astfel că, deşi o jurisprudenţă similară poate ajuta la conturarea unei opinii a instanţei într-un anumit sens, în final cauza se judecă prin prisma motivelor de fapt şi de drept expuse în susţinerea cererii, a apărărilor părţilor şi a cadrului normativ incident.

Înalta Curte mai constată că argumentele aduse de recurenţi tind să critice însăşi textele de lege incidente, deci modul de reglementare de către legiuitor a drepturilor salariale prin Legea nr. 153/2017 cu modificările ulterioare, aspecte care nu pot fi tranşate decât în cadrul controlului de neconstituţionalitate, iar nu pe calea acţiunii în contencios administrativ. Instanţa de contencios administrativ nu este chemată să analizeze calitatea normei legale, atribut dat în competenţa forului constituţional, ci concordanţa cu norma legală a actelor administrative emise cu privire la drepturile salariale cuvenite recurenţilor-reclamanţi, astfel că, atât timp cât ordonatorul de credite a emis aceste acte cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, concluzia netemeiniciei acţiunii este legală, iar recursul este nefondat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că textele de lege anterior citate, precum şi celelalte prevederi ale Legii nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în functia de magistrat/personal asimilat magistraţilor, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor), iar acest mod de calcul a fost corect aplicat prin actele administrative atacate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat reclamanţii A. şi B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 535 din 4 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2022.