Suspension of appellate proceedings pending resolution of related administrative litigation: validity of discretionary stay under Art. 413(1)(1) CPC and adequacy of judicial reasoning

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată cu recurs

Prin încheierea din data de 11 ianuarie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, a judecării recursului declarat de pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti - prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Piteşti şi a recursului declarat de pârâta A. împotriva sentinţei nr. 311 din data de 18 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, intimaţi fiind reclamanţii B., C. şi D. - prin reprezentant D. Tiberiu - Gabriel, intervenienta E., precum şi intervenienţii în favoarea recurentei - pârâte A.: F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., dar şi titularii cererii de intervenţie voluntară accesorie în interesul intimatei A., mai precis X. S.R.L., Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA., BB., CC., DD. şi EE., reprezentat de curator FF..

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii civile indicate, pârâta societatea A. a declarat recurs, prin care, invocând incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a hotărârii atacate şi dispunerea continuării judecăţii.

Urmare unei succinte prezentări a dezbaterilor derulate în faţa Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, la termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2023, asupra măsurii suspendării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de existenţa pe rolul Curţii de Apel Piteşti a dosarului nr. x/2022, dar şi a soluţiei sus indicatei instanţe în această privinţă, recurenta - pârâtă a invocat, în esenţă, printr-un prim set de argumente că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. raportat la art. 21 din Constituţie şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, chiar dacă în speţă hotărârea pronunţată este doar o încheiere şi chiar dacă se referă la suspendarea cauzei şi nu la fondul recursului, instanţa avea obligaţia legală de a îndepărta motivat apărările părţilor şi de a-şi justifica propriul raţionament judiciar care a condus la soluţia adoptată, aspecte pe care, însă, Curte de Apel Piteşti nu le-ar fi îndeplinit.

Printr-un alt set de argumente, recurenta - pârâtă a arătat că instanţa ce a pronunţat hotărârea recurată a aplicat greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind dispusă în opinia recurentei în mod greşit măsura suspendării cauzei.

Din această perspectivă, recurenta - pârâtă a argumentat că obiectul principal al cauzei pendinte îl reprezintă anularea autorizaţiei de construcţie nr. x/2018, emisă de Primarul municipiului Piteşti, pentru mai multe pretinse motive de nelegalitate, printre care şi lipsa avizului Ministerului Culturii, nerespectarea O.M.S. nr. 119/2004, nerespectarea regimului de înălţime stabilit prin PUZ, iar instanţa de fond a admis cererea de anulare a autorizaţiei de construcţie având în vedere şi lipsa avizului Ministerului Culturii, pe considerentul că imobilul situat în Mun. Piteşti, Bd. x nr. 54 face parte din Situl GG.. x, aşa cum rezultă din Lista Monumentelor Istorice, având codul x.

Pe de altă parte, recurenta - pârâtă a evocat aspectele dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2514/2022, apreciind că, în raport de acestea, cererea de anularea a Ordinului nr. 2612/11.06.2019 nu ar putea şi nu ar trebui, în opinia sa, să ţină în loc dosarul pendinte, cu atât mai mult cu cât prin sentinţa civilă nr. 29/2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea de anulare a Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2612/2022.

Totodată, recurenta - pârâtă a făcut trimitere la sentinţa nr. 139 din data de 20 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii din prezentul dosar şi care a rămas definitivă prin nerecurare.

3. Apărările formulate în cauză

3.1. Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimaţii reclamanţi B., C. şi D. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând în esenţă că încheierea atacată este motivată şi a fost dată cu respectarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., câtă vreme între obiectul dosarului nr. x/2022 şi cel al cauzei pendinte există o strânsă legătură.

3.2. Legal citaţi, restul intimaţilor nu au formulat întâmpinări.

4. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 2 octombrie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 14 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţiile instanţei de recurs asupra căii de atac formulate

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta societatea A. S.R.L este nefondat, pentru următoarele considerente:

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) prevede:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

În acest sens, Înalta Curte subliniază că lectura atentă a art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu denotă că legiuitorul ar fi înţeles să deroge în materia contenciosului administrativ de la caracterul recursului de cale extraordinară de atac, limitată doar la un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa ierarhic inferioară, ci reglementează unele norme speciale cu privire la calea de atac specifică materiei, termenul de exercitare al acesteia şi soluţiile în caz de admitere a recursului. În consecinţă, dreptul procesual comun al art. 483, art. 486 şi art. 488 C. proc. civ. este aplicabil şi în cazul recursului specific procedurii de contencios administrativ, astfel că partea recurentă nu este îndreptăţită şi la un control judiciar de temeinicie, adică sub aspectul situaţiei de fapt stabilite de prima instanţă, ci doar de legalitate.

Or, ab initio, este inadmisibilă orice critică formulată în recurs de partea recurentă prin care se contestă situaţia de fapt stabilită de prima instanţă, inclusiv prin analiza probelor administrate, adică un control de temeinicie solicitat de recurentă în calea de atac, date fiind considerentele dezvoltate în precedent.

În proces, dincolo de unele referiri la situaţia de fapt, recurenta-pârâtă a dezvoltat prin memoriul de recurs critici susceptibile de a se circumscrie motivelor de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.

Întrucât prin calea de atac exercitată recurenta - pârâtă pune în discuţie nerespectarea, de către instanţa emitentă a încheierii de şedinţă recurate, a obligaţiei de a motiva această hotărâre, în vederea unei optime analize a criticilor evocate Înalta Curte va proceda la a analiza mai întâi criticile subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar ulterior pe cele prin care se invocă incidenţa motivului de casare/nelegalitate reglementat de 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Procedând, în continuare, la analiza argumentelor evocate în memoriul de recurs, Înalta Curte observă că, în accepţiunea titularei căii de atac, hotărârea recurată ar fi susceptibilă de casare, dintr-o primă perspectivă, în raport de o pretinsă încălcare a prevederilor art. 6 din Convenţia [europeană] a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia EDO) şi art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză.

Curtea de Apel Piteşti a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluţia adoptată, fiind respectate prevederile art. 425 C. proc. civ., şi a arătat silogismul logico-juridic ce a stat la baza încheierii pronunţate.

În jurisprudenţa sa constantă, instanţa supremă a stabilit că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia EDO.

Se reţin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României), potrivit cărora "..., deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x) . . . . . . . . . .Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

În concret, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a argumentat soluţia pronunţată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., subliniind atât obiectul cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022, cât şi pe cel al dosarului nr. x/2018, precum şi elementele pe care le-a considerat relevante din perspectiva condiţiilor impuse de textul normativ în virtutea căruia a dispus suspendarea.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticilor circumscrise motivului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât încheierea de şedinţă din data de 11.01.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2018 cuprinde argumente pe care şi-a fundamentat Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal soluţia pronunţată, chiar dacă acestea sunt succint exprimate.

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerinţa existenţei unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia EDO.

Analizând în continuare criticile subsumate motivului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte le găseşte, de asemenea, nefondate, câtă vreme Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a aplicat corect prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Conform acestui text normativ, instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Pe cale de consecinţă, cazul de suspendare facultativă prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. implică exercitarea unui drept de apreciere reglementat în favoarea instanţei, ce este însă circumscris următoarelor condiţii:

(i) existenţa altei judecăţi care să aibă drept obiect existenţa sau inexistenţa unui drept;

(ii) dezlegarea cauzei în care este analizată oportunitatea temporizării judecării acesteia (prin suspendare) să depindă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa acestui drept.

Înalta Curte observă că, prin sentinţa civilă nr. 311 din 18 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind demolarea construcţiilor efectuate până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, invocate de pârâta A., a admis excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Piteşti nr. 336/07.09.2017 privind avizarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru investiţia:

"Construire ansamblu clădire mixtă 2S+P+10E", amplasament Bd. x, mun. Piteşti, jud. Argeş, invocată de reclamanţi şi a admis în parte cererea formulată de reclamanţi, anulând autorizaţia de construire nr. x din 20.03.2018 emisă de Primarul Municipiului Piteşti privind lucrările de construire pentru "Ansamblu clădire mixtă (2S+P+10E) cu locuinţe colective (64 apartamente), spaţii comerciale, (93 locuri de parcare din care 71 subterane), sistematizare teren si organizare şantier". De asemenea, Tribunalul Vâlcea a respins capătul de cerere privind demolarea construcţiilor existente la momentul formulării cererii de chemare în judecată ca rămas fără obiect şi ca neîntemeiată cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtei A., formulată de intervenienta E..

În motivarea hotărârii sus indicate, Tribunalul Vâlcea a apreciat ca fiind întemeiat, printre altele, motivul de nelegalitate invocat de reclamanţi privind lipsa avizului eliberat de Ministerul Culturii prin Direcţia Judeţeană pentru Cultură Argeş, în raport de faptul că imobilul situat în mun. Piteşti, Bd. x nr. 54 face parte din Situl GG.. x, aşa cum rezultă din Lista Monumentelor Istorice, având codul x. În acest sens, Tribunalul Vâlcea a reţinut că terenul pe care urma să fie edificat imobilul vizat de autorizaţia de construire nr. x din 20.03.2018 emisă de Primarul Municipiului Piteşti face parte din situl GG.. x, fiind astfel o zonă construită protejată.

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţei nr. 311 din data de 18 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, fiind chemată să analizeze inclusiv anterior indicata chestiune.

Pe de altă parte, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2612/2022 are drept obiect radierea din Lista Monumentelor istorice a imobilului situat la adresa poştală I.C. Brătianu nr. 54, municipiul Piteşti, judeţul Argeş.

Prin acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2022 reclamanţii B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Culturii, Ministerul Culturii şi A., anularea Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2612/2022 privind radierea din Lista monumentelor istorice a imobilului situat la adresa poştală I. C. Brătianu nr. 54. municipiul Piteşti, judeţul Argeş, care figurează la rubrica adresa poştală în dreptul monumentului istoric clasat cu denumirea Situl urban "B-dul x", cod LM1 x şi pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2314/2001 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi a Listei monumentelor istorice dispărute, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 542 din 02 iunie 2022.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte observă că pe rolul instanţelor existenta, la data pronunţării încheierii din 11 ianuarie 2023, o altă judecată, ce avea drept obiect verificarea legalităţii unui act administrativ ce privea chiar imobilul situat la adresa poştală Bd. x, municipiul Piteşti, judeţul Argeş şi viza radierea lui din Lista Monumentelor istorice.

În acest context, se reţine ca fiind îndeplinită prima condiţie impusă de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Faptul că prin sentinţa civilă nr. 29/2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă cererea de anulare a Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2612/2022 nu prezintă relevanţă în demersul de verificare a legalităţii încheierii din 11 ianuarie 2023, câtă vreme sentinţa civilă nr. 29/2023 a fost pronunţată la data de 22 martie 2023, ulterior datei încheierii atacate.

Cât priveşte cea de-a doua condiţie impusă de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte consideră că aceasta este îndeplinită, câtă vreme aspectul apartenenţei sau neapartenenţei imobilului la o zonă construită protejată reprezintă unul dintre aspectele reţinute de Tribunalul Vâlcea în sentinţa atacată cu recursurile pe care Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este chemată să le analizeze în dosarul nr. x/2018.

Afirmaţiile recurentei - pârâte referitoare la aspectele soluţionate prin decizia nr. 2514 din 5 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, nu pot fi valorificate în sensul propus de recurentă, câtă vreme obiectul respectivei cauze a fost reprezentat de obligarea pârâţilor la îndeplinirea procedurii legale de publicare în Monitorul Oficial al României, partea I, a "Ordinului Ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale nr. 2612/11.06.2019 privind îndreptarea de eroare materială în Lista monumentelor istorice a monumentului istoric clasat cu denumirea Situl Urban B-dul x, cod LMI x, respectiv radierea imobilului situat la adresa poştală I.C. Brătianu nr. 54, municipiul Piteşti, judeţul Argeş", în temeiul art. 2 alin. (2), art. 8, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 202/1998, precum şi în stabilirea unui termen de executare de 5 zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, termen în care pârâţii să efectueze procedura legală de publicare, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi stabilirea, pentru fiecare zi de întârziere în executarea dispoziţiilor instanţei, a unei penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere, în sarcina pârâţilor obligaţi la efectuarea procedurii de publicare, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Reţinerea, prin decizia nr. 2514 din 5 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a unui refuz nejustificat al autorităţii publice referitor la publicarea ordinului reprezintă o chestiune diferită de cea a legalităţii actului, or, suspendarea dosarului nr. x/2018 a avut în vedere obiectul dosarului nr. x/2022, ce priveşte verificarea legalităţii Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2612/2022.

De asemenea, nici argumentele referitoare la rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 139 din 20 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, nu pot fi valorificate, câtă vreme obiectul respectivei cauze l-a reprezentat cererea reclamanţilor B., C. şi D. de suspendare a executării Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2612/2022 privind radierea din Lista monumentelor istorice a imobilului situat la adresa poştală Bd. x C. Brătianu nr. 54, municipiul Piteşti, judeţul Argeş, iar nu verificarea legalităţii acestuia.

În concluzie, dată fiind întrunirea cumulativă a condiţiilor reglementate de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu se poate reţine că măsura de temporizare a soluţionării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018, dispusă de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin încheierea din data de 11 ianuarie 2023, ar fi contrară regulilor de procedură ce reglementează acest caz de suspendare facultativă, motiv pentru care sunt nefondate criticile subsumate de recurenta - pârâtă cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Faţă de cele arătate în precedent, observând prevederile art. 496 C. proc. civ. raportate la art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi fiind infirmate motivele de casare/nelegalitate invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta societatea A. împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta societatea A. împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.