Inadmissibility of second appeal against appellate decision on peremption due to exhaustion of statutory remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal's decision rejecting the prior appeal as the final operative outcome. The dispute concerned a procedural civil case where the appellant had previously failed to comply with court orders to specify case details, leading to a suspension of proceedings, which was subsequently deemed a peremption of rights by the first instance; the appellant then appealed that peremption, which was dismissed by the appellate court as tardy, and finally attempted a second appeal against that appellate decision. The decisive legal basis was the principle of the legality of judicial remedies (Art. 457 Code of Civil Procedure) and the definitive nature of judgments rendered on appeal (Art. 634(1)(5) Code of Civil Procedure), which established that the right to exercise a specific remedy is unique and exhausted upon its use; because the appellate court had already adjudicated the remedy of appeal against the peremption, the subsequent decision was final and could not be challenged again via the same appellate pathway.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ; Inadmissibility of second appeal against appellate decision on peremption due to exhaustion of statutory remedies: The dispute concerned a procedural civil case where the appellant had previously failed to comply with court orders to specify case details, leading to a suspension of proceedings, which was subsequently deemed a peremption of rights by the first instance; the appellant then appealed that peremption, which was dismissed by the appellate court as tardy, and finally attempted a second appeal against that appellate decision. The decisive legal basis was the principle of the legality of judicial remedies (Art. 457 Code of Civil Procedure) and the definitive nature of judgments rendered on appeal (Art. 634(1)(5) Code of Civil Procedure), which established that the right to exercise a specific remedy is unique and exhausted upon its use; because the appellate court had already adjudicated the remedy of appeal against the peremption, the subsequent decision was final and could not be challenged again via the same appellate pathway.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 martie 2022
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2019, a fost suspendată judecarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamantul nu a indicat: numele şi prenumele, denumirea pârâtului; domiciliul sau reşedinta pârâtului; valoarea obiectului cererii şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare şi nu a arătat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere iar pentru martori, numele, prenumele şi adresa, raportat la adresa emisă de instanţă la data de 21 mai 2019.
Prin decizia civilă nr. 31/R/2021 din 20 aprilie 2021, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a constat perimată de drept cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2019.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..
Prin decizia nr. 794/2021 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei civile cu nr. 31/R/2021 din 20 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 22 noiembrie 2021, şi repartizat, aleatoriu, spre soluţionare completului nr. 10 noul C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor în vederea judecării cererii de recurs deduse judecăţii.
Cererea de recurs a fost comunicată intimate-pârâte B., care nu a formulat întâmpinare.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În speţă, recurentul a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 794 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin care a fost respins, ca tardiv, recursul formulat de acelaşi recurent, A., împotriva deciziei civile nr. 31/R/2021 din 20 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, prin care s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2019.
Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
De asemenea, potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În speţă, Înalta Curte reţine că, recurentul a uzat de calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimată cauza, această cale de atac fiind soluţionată prin decizia civilă nr. 794 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă. Or, dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.
Totodată, din coroborarea dispoziţiilor legale evocate, rezultă că decizia civilă nr. 794 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, ce a fost atacată cu recurs, fiind pronunţată în calea de atac a recursului, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, recurentul nu mai are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 794/2021 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 794/2021 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 794/2021 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.