Securitate collaboration status: Inadmissibility of re-verification via certificate of non-affiliation under reinstated Article 32 of Emergency Ordinance No. 24/2008

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.08.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa pe baza documentelor existente la dosar, să constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1894 din 24 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1894 din 24 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti a exercitat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltare a susţinut, după o expunere a situaţiei de fapt, că prima instanţă a reţinut în mod eronat că acţiunea formulată este inadmisibilă, făcând în speţă o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor din O.U.G. nr. 24/2008, prin aceasta devenind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, a considerat că a interpretat şi a aplicat greşit art. 3 lit. l) din ordonanţa menţionată, prin raportare la cererea ce a stat la baza procedurii de verificare potrivit funcţiei prevăzute de lege, reţinând în mod nelegal faptul că cererea nr. x/20.01.2010 nu ar prezenta caracteristicile unei veritabile solicitări de verificare. Sub acest aspect a arătat faptul că, prin cererea în discuţie, Consiliul Superior al Magistraturii a transmis datele personale ale intimatului-pârât, fiind în afara oricărui dubiu manifestarea de voinţă din solicitarea acestuia adresată CNSAS pentru a proceda la verificarea pârâtului cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.

Făcând trimitere şi la jurisprudenţa în materie pronunţată din perspectiva evidenţiată, recurentul a concluzionat că cererea nr. x/20.01.2010 a declanşat procedura cu deplina respectare a cadrului normativ aplicabil, astfel că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a normelor privind procedura de verificare, reţinând că cererea respectivă nu întruneşte condiţiile unei cereri de verificare.

Sub aspectul greşitei interpretări şi aplicări a art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008 a arătat că instanţa de fond a reţinut incidenţa acestui articol şi a cadrului limitativ de configurare a acestuia din perspectiva temeiului în drept al verificării şi, contrar argumentelor acesteia, a considerat că în mod greşit a apreciat ca fiind incidentă norma prevăzută de art. 32 care îngrădeşte exercitarea dreptului la acţiune, acest articol neconstituind temei în drept incident şi, prin urmare, nu poate condiţiona, din perspectiva admisibilităţii, acţiunea introductivă.

În opinia recurentului, nu este vorba de un caz limitativ prevăzut de lege pentru procedura de verificare, cererea fiind introdusă ca urmare a exercitării dreptului prevăzut de art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008, ci despre procedura desfăşurată în vederea realizării dezideratului deconspirării publice şi de satisfacere a dreptului de acces la informaţii de interes public a persoanelor îndreptăţite, prin verificarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin funcţii ce implică exercitarea unei forme a autorităţii publice sau care deţin titluri ce implică o dimensiune morală primordială.

Faţă de procedura descrisă şi reglementată în art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, textul art. 32 prevede o situaţie premisă esenţial distinctă şi are în vedere strict conflictul intertemporal de legi, anume posibilitatea de a se reveni asupra procesului de verificare realizate sub imperiul vechii reglementări, în ipoteza survenirii unor elemente de natură a reconfigura situaţia iniţial reţinută în procedura preluării prevăzute de art. 31 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, art. 32 nu limitează şi nu se opune, în opinia recurentului, verificărilor realizate în baza art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, iar raportat la acest din urmă articol şi având în vedere existenţa unei cereri distincte în urma căreia s-a identificat material arhivistic relevant, în prezenta cauză se putea formula oricând o acţiune în constatarea calităţii de colaborator, independent de existenţa unei norme cu caracter tranzitoriu care limitează doar posibilitatea reluării verificărilor anterior desfăşurate sub imperiul legii, iar nu a verificărilor realizate în baza actualei reglementări.

Faţă de modalitatea de redactare a textului legal în discuţie, este evident că legiuitorul a avut în vedere limitarea la categoria persoanelor verificate din oficiu doar în ipoteza emiterii unei decizii de neapartenenţă sau de necolaborare potrivit Legii nr. 187/1999, nu şi în ipoteza emiterii unei adeverinţe potrivit art. 8 lit. b) sau art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008. Or, intimatului-pârât din prezenta cauză i-a fost eliberată o adeverinţă în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, iar nu o decizie de neapartenenţă sau de necolaborare în baza Legii nr. 187/1999, iar dacă legiuitorul ar fi urmărit ca reverificările sau noile verificări realizate în baza O.U.G. nr. 24/2008 să fie limitate la cazurile din oficiu, ar fi menţionat expres acest lucru şi ar fi structurat norma în capitolul privind procedura de deconspirare, nu la dispoziţii tranzitorii.

Cu toate că prezenta verificare s-a realizat în baza unei cereri distincte şi în temeiul art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de fond a apreciat că se impune verificarea admisibilităţii cererii introductive în raport de condiţiile prevăzute de art. 32, deşi acest articol limitează reverificarea de criteriul verificării din oficiu şi în privinţa persoanelor cărora le-au fost emise adeverinţe, adăugând astfel la lege prin extinderea sferei de incidenţă a acestui text de lege unei situaţii pentru care legiuitorul nu a avut în vedere îngrădirea procedurii de verificare la funcţiile verificabile din oficiu.

Concluzionând pe aspectul evidenţiat, a susţinut că procedura specială reglementată prin art. 32 nu este cadrul legal aplicabil în speţă şi nu poate fi interpretată ca instituind o îngrădire a dreptului persoanelor îndreptăţite de a li se asigura liberul acces la informaţii de interes public în legătură cu existenţa calităţii de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi, în baza art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008.

În final a expus, în cuprinsul paginilor 9-15 din recurs, argumentele în considerarea cărora a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru circumscrierea intimatului-pârât în sfera noţiunii de colaborator al Securităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, şi a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care, în principal a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, pentru motivele arătate.

La termenul de dezbateri din 23.11.2023 Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, constatând că dezvoltarea criticilor formulate de parte face posibilă încadrarea în motivul de casare invocat, astfel cum este reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa de fond atacată în raport de criticile recurentului, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, Înalta Curte constată că recursul promovat în cauză este nefondat şi îl va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aşa cum reiese din acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul şi-a întemeiat demersul judiciar prin care a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul A., pe art. 2 lit. b), art. 3 lit. l), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) şi art. 121 din O.U.G. nr. 24/2008, în baza materialelor reţinute în Nota de constatare nr. x/09.07.2020, susţinând că prin cererea nr. x/20.01.2010 adresată C.N.S.A.S. de către Consiliul Superior al Magistraturii, se solicita verificarea pârâtului, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti.

În apărare, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii prin raportare la următoarele aspecte: lipsa calităţii de persoană supusă verificării; temeiul de drept invocat în cererea introductivă de instanţă şi lipsa unei cereri de verificare.

Prima instanţă a constatat inadmisibilitatea acţiunii prin raportare la Decizia nr. 794/2021 a Curţii Constituţionale şi faţă de împrejurarea că adresa nr. x/20.01.2010 nu întruneşte cerinţele unei cereri de verificare, în sensul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008.

Reclamantul a contestat sentinţa de fond şi a formulat critici atât sub aspectul soluţiei pronunţate asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, cât şi susţineri pe fondul litigiului, clamând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere, când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

În înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul legal invocat se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului vizează, în esenţă, interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008 prin raportare la cererea ce a stat la baza procedurii de verificare, susţinând acesta că adresa CSM nr. x/20.01.2010 reprezintă o nouă cerere de verificare a intimatului-pârât, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

Contrar alegaţiilor recurentului şi în acord cu opinia primei instanţe, al cărei raţionament logico-juridic îl împărtăşeşte, Înalta Curte reţine că adresa în discuţie nu reprezintă o cerere de verificare.

Conform probatoriului administrat în cauză, în baza unei adrese transmise de CSM către CNSAS şi înregistrată sub nr. x/25.05.2009, a fost declanşată procedura verificării intimatului-pârât A., care a avut calitatea de judecător în perioada 10.05.1990-25.10.2010, verificare ce a fost finalizată cu întocmirea Notei de constatare nr. x/08.09.2009 şi eliberarea adeverinţei nr. x/28.01.2010, prin care se atestă că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea pârâtului de lucrător sau colaborator al Securităţii, în sensul prevederilor legale incidente.

De asemenea, conform susţinerilor recurentului-reclamant, procedura de verificare a intimatului-pârât din anul 2010, finalizată cu întocmirea Notei de constatare nr. x/09.07.2020, a fost declanşată în baza cererii de verificare nr. x/20.01.2010 adresată de către CSM Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Faţă de cele susţinute de cele două părţi implicate în litigiu, Înalta Curte observă că prin adresa nr. x/2009, la care a ataşat un tabel-anexă cu numele judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor-asistenţi care ocupau aceste funcţii, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat CNSAS efectuarea de verificări privind colaborarea acestora cu serviciile de informaţii sau implicarea în aceste servicii, iar prin cererea CNSAS nr. P 2333/09/15.09.2009 adresată CSM se solicită identificarea şi transmiterea datelor personale ale persoanelor nominalizate în tabelul-anexă.

Prin adresa nr. x/20.01.2010, Consiliul Superior al Magistraturii comunică Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii completarea datelor personale ale judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor-asistenţi regăsiţi în tabelul-anexă, astfel cum au fost solicitate prin adresa x/15.09.2009.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii: "Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: (...) l) judecătorii şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv cei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, judecătorii, procurorii şi prim-grefierii de la instanţele şi parchetele civile şi militare (...)."

Analizând conţinutul cererii nr. x/20.01.2010, în baza căreia recurentul-reclamant a pretins că a solicitat declanşarea procedurii de verificare a intimatului-pârât, prin prisma dispoziţiilor legale anterior citate, instanţa de control judiciar constată că nu poate fi considerată o veritabilă solicitare de verificare, în accepţiunea legii, în realitate reprezentând răspunsul comunicat CNSAS de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru completarea datelor persoanelor nominalizate în tabelul-anexă la adresa nr. x/2009, a căror verificare a fost solicitată, cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului.

Aşadar, rezultă fără putinţă de tăgadă că recurentul-reclamant a demarat o nouă procedură de verificare a intimatului-pârât, în lipsa unei cereri prevăzute de norma legală incidentă şi invocând în sprijinul acestui demers normele introduse prin Legea nr. 161/2019, de modificare şi completare a O.U.G. nr. 24/2008, în baza consultării unor fişe de cartotecă şi ulterior emiterii deciziei de neapartenenţă şi necolaborare (adeverinţa nr. x/2010).

Prin intermediul actului normativ precizat a fost introdus în corpul O.U.G. nr. 24/2008, printre altele, art. 121 care prevedea următoarele: "În condiţiile în care, ulterior emiterii unei decizii de neapartenenţă sau de necolaborare cu Securitatea, în temeiul Legii nr. 187/1999, cu modificările şi completările ulterioare, sau ulterior emiterii unei adeverinţe, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, direcţia de specialitate identifică informaţii care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se va aplica în mod corespunzător procedura de verificare prevăzută în prezenta ordonanţă de urgenţă, atât din oficiu, pentru persoanele care candidează la alegerile prezidenţiale, generale, locale, pentru Parlamentul European, pentru persoanele care sunt prevăzute la art. 3 lit. b)-h1), art. 4, cât şi la cerere, pentru oricare dintre persoanele care ocupă demnităţile sau funcţiile menţionate la art. 3, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă."

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine incidenţa în speţă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/23.11.2021, prin care instanţa de contencios constituţional a declarat neconstituţionalitatea Legii nr. 161/2019, în ansamblul său, ştiut fiind faptul că efectele deciziilor Curţii Constituţionale se produc şi în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată la momentul publicării deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor aplicabile, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională la paragraful 57 din decizie, ipoteză ce se verifică şi în prezenta cauză.

Prin urmare, declararea neconstituţionalităţii Legii nr. 161/2019 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 24/2008, deci inclusiv a dispoziţiilor art. 121 care au abrogat art. 32 din ordonanţă, invocate ca temei al promovării acţiunii de faţă, are drept consecinţă inexistenţa temeiului juridic al demersului iniţiat de recurentul-reclamant şi implicit repunerea în vigoare a prevederilor legale abrogate, respectiv a celor cuprinse la art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, conform cărora reverificarea intimatului-pârât, deţinător al adeverinţei nr. x/2010, care atestă neapartenenţa şi necolaborarea cu Securitatea, nu mai este posibilă ţinând cont de faptul că acesta a deţinut funcţia de judecător până în anul 2010, funcţie ce nu îl plasa în categoria persoanelor pentru care verificările se efectuează din oficiu.

Împrejurarea că intimatului-pârât i-a fost eliberată o adeverinţă şi nu o decizie de neapartenenţă sau de necolaborare cu Securitatea nu prezintă relevanţă în raport de situaţia dedusă judecăţii, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 24/2008 (act normativ care a înlocuit Legea nr. 187/1999).

Potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008: "În cazul în care din nota de constatare rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii dispune eliberarea unei adeverinţe în acest sens."

Totodată, art. 8 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă prevede următoarele: "Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz: (.....); b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia."

Aşadar, contrar alegaţiilor recurentului, dispoziţiile art. 32 se interpretează în sensul că reverificarea intimatului-pârât, deţinător al unei adeverinţe de neapartenenţă şi necolaborare cu Securitatea, nu mai este posibilă raportat la funcţia deţinută de acesta, textul legal evocat permiţând reverificarea doar în cazul persoanelor pentru care verificările se fac din oficiu.

Constatând că aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a acţiunii, Înalta Curte apreciază a fi inutilă analizarea celorlalte susţineri expuse în paginile 9-15 din recurs, ce vizează fondul cauzei.

În aceste condiţii, având în vedere că nu a fost demonstrată nelegalitatea hotărârii recurate şi că nu este întrunit în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantului şi va menţine sentinţa de fond atacată.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru argumentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul reclamantului şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1894 din 24 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.