Military pension recalculation motion for revision rejected as inadmissible due to absence of party identity

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 iunie 2020 pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat obligarea acestora la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei de serviciu şi a pensiei suplimentare ce i se cuvin şi la plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite, calculând inflaţia aferentă, dobânzile legale penalizatoare şi daunele moratorii de la data când i se cuveneau aceste drepturi băneşti şi până la data când aceste drepturi i se vor achita real, respectând termenul de prescripţie de 3 ani.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (forma în vigoare la 01.02.2017), art. 1 din H.G. nr. 1/06.01.2017, art. 7 lit. b) din Legea nr. 153/2017, art. 65 din Legea nr. 223/2015, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, H.G. nr. 935/2019, art. 16 din Constituţia României, Decizia CCR nr. 20/02.02.2000, Decizia CCR nr. 873/25.06.2010, art. 28, 29 şi 30 din Legea nr. 223/2015, art. 108 din Legea nr. 223/2015.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia tardivităţii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

La termenul din data de 31.03.2021, instanţa a respins excepţia tardivităţii acţiunii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale şi a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Prin sentinţa civilă nr. 841/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând modificarea în tot a sentinţei civile apelate, urmând ca, în rejudecarea cauzei, instanţa de apel să admită contestaţia/cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 841/15.04.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a păstrat-o.

Prin cererea de revizuire formulată la data de 27 octombrie 2021 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub numărul x/2021 şi, ulterior, sub nr. x/2021 revizuentul A. a solicitat instanţei ca, prin intermediul căii extraordinare de atac, să dispună anularea deciziei civile nr. 839/27.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, motivat de contrarietatea acestei decizii faţă de o altă decizie definitivă pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - decizia civilă nr. 935/2021 din 18 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Prin întâmpinarea depusă (în dosarul nr. x/2021), intimatul Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi ca reprezentant al Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată şi menţinerea hotărârii instanţei de apel ca fiind temeinică şi legală. În esenţă, intimatul a arătat că nu poate fi primită susţinerea revizuentului potrivit căreia prin decizia civilă nr. 839/2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2020 s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 935/2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020, deoarece aşa cum reiese din datele înscrise pe portalul instanţelor de judecată, între cele două dosare nu există identitate de părţi, obiect şi cauză.

Prin răspunsul la întâmpinări şi precizările formulate la data de 16.12.2021 (în dosarul nr. x/2021), revizuentul A. a apreciat că revizuirea nu este legată de faptul că trebuie să existe identitate de părţi, de obiect şi de cauză.

La 1 februarie 2022, printr-un înscris intitulat "concluzii-precizări în dosarele x/2021 şi y/2021" (aflat la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Iaşi şi la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Iaşi), revizuentul A. a învederat că decizia a cărei revizuire o solicită (839/27.10.2021 a Curţii de Apel Iaşi) este potrivnică şi faţă de decizia civilă nr. 515/16.05.2018 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2017.

La termenul de judecată din 10.02.2022, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia litispendenţei şi a reunit dosarul nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 95/2022 din 10 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale, excepţie invocată de revizuentul A., iar, în temeiul art. 510 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 7 martie 2022, sub acelaşi număr de dosar (624/45/2021).

La 16 martie 2022, revizuentul A. a transmis prin poştă un înscris intitulat "completări" prin care a solicitat să se hotărască dacă, la 30.06.2017, intimatele trebuiau să îi actualizeze pensia militară de stat şi pensia suplimentară, conform art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi dacă are dreptul la o pensie suplimentară în afara pensiei militare de stat, conform art. 58 din Decretul nr. 141/1967.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Revizuentul a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat."

Fundamentul revizuirii întemeiate pe motivul contrarietăţii de hotărâri îl reprezintă protejarea autorităţii de lucru judecat reglementate de art. 431 C. proc. civ.

În urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, aplicabilă în cauză faţă de data începerii procesului în care a fost pronunţată hotărârea atacată cu revizuire (23 iunie 2020), se poate obţine retractarea unei hotărâri judecătoreşti atât pentru încălcarea efectului negativ, cât şi a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

În schimb, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

În timp ce efectul negativ al autorităţii de lucru judecat presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, efectul pozitiv nu pretinde identitatea de obiect şi cauză, însă implică existenţa unei chestiuni litigioase definitiv tranşate între aceleaşi părţi, ce nu mai poate fi repusă în discuţie într-un proces ulterior.

În consecinţă, cerinţa identităţii de părţi este comună ambelor aspecte ale autorităţii de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora."

De altfel, prin Decizia nr. 18/17.02.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât şi al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părţile în proces (şi succesorii acestora), fundamentul şi justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea şi dreptul la apărare" (paragraful 95).

Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reţine că revizuentul solicită anularea deciziei nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, invocând încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 935/2021 din 18 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020 şi a deciziei nr. 515/2018 din 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2017.

Litigiul soluţionat definitiv prin decizia nr. 935/2021 din 18 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020, a avut ca obiect contestaţia formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii, prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei la actualizarea pensiei militare de serviciu prin echivalarea soldei de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, în valoare de 1450 RON, începând cu data de 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017, precum şi obligarea acesteia la plata diferenţelor de drepturi de pensie rezultate din actualizare, începând cu data de 01.02.2017, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plăţii.

Prin decizia mai sus amintită, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul declarat de apelantul reclamant B. împotriva sentinţei civile nr. 3391/11.12.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să emită o decizie de actualizare a pensiei de serviciu cuvenite reclamantului, începând cu data de 06.08.2017, cu utilizarea sumei de 1.450 de RON drept cuantum actualizat al soldei de funcţie majorate, pentru fiecare lună a intervalului septembrie 2003 – februarie 2004 şi la plata către reclamant a diferenţelor de pensie rezultate în urma emiterii deciziei de actualizare, precum şi a actualizării cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale penalizatoare calculate asupra diferenţelor de pensie de la scadenţa fiecărei obligaţii lunare şi până la plata acestora, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Cât priveşte celălalt litigiu soluţionat definitiv prin decizia nr. 515/2018 din 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2017, se reţine că acesta a avut ca obiect acţiunea reclamantului C., formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, prin care a solicitat anularea deciziei de recalculare nr. x/11.10.2016, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii din care să rezulte recunoaşterea tuturor drepturilor cuvenite, calcularea separată a pensiei suplimentare, actualizarea datelor privind gradul militar, funcţia, vechimea, gradaţiile, procentele.

Prin decizia mai sus amintită, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de contestatorul C. împotriva sentinţei civile nr. 1391/2017 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea de asigurări sociale formulată de contestatorul C. împotriva pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale – Casa de Pensii Sectorială şi Ministerul Apărării Naţionale – Comisia de Contestaţii, a anulat în parte decizia nr. 18498/1 din 11.10.2016 emisă de M.A.N. – Casa de Pensii Sectorială şi hotărârea nr. 31799 din 18.01.2017 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Contestaţii din cadrul M.A.N. şi, în consecinţă, a obligat pârâta M.A.N. – Casa de Pensii Sectorială să emită o nouă decizie de pensie prin care să aplice la cuantumul pensiei stabilite contestatorului conform articolului 28 din Legea 223/2015 sporul de 9% prevăzut de art. 108 din aceeaşi lege, menţinând, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.

Din examinarea hotărârilor judecătoreşti pretins contradictorii şi în raport de aspectele învederate în susţinerea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerinţa identităţii de părţi, deoarece prin hotărârile judecătoreşti anterioare, faţă de care se pretinde contrarietatea deciziei nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, s-au soluţionat acţiuni, având (parţial) acelaşi obiect şi cauză, însă formulate de persoane diferite, situaţie în care condiţiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

Având în vedere că nu a fost invocată încălcarea unei hotărâri judecătoreşti definitive care să fi tranşat o chestiune litigioasă cu incidenţă în raportul juridic existent între revizuent şi intimaţii din prezenta cauză, rezultă că nu este îndeplinită cerinţa identităţii de părţi.

În realitate, revizuentul este nemulţumit de practica judiciară neunitară de la nivelul unor instanţe diferite, aspect care, însă, nu poate fi rezolvat pe calea revizuirii.

În consecinţă, decizia atacată nu încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziilor invocate de revizuent, nefiind astfel incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2022.