Recalculation of public sector salary and pension decision: cassation appeal annulled for missing signature

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui – secţia Civilă la 9 octombrie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vaslui, Instituţia Prefectului Judeţului, în calitate de ordonator de credite din partea Guvernului şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, să fie obligat pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Vaslui la recalcularea soldei/salariului de funcţie de salariul minim brut pe ţară, precum şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea unei noi decizii care să aibă în vedere noua modificare a salariului de funcţie/soldă, începând cu data depunerii dosarului de pensionare.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Vaslui – secţia Civilă în dosar nr. x/2019, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind emiterea unei noi decizii de pensionare, tribunalul a dispus disjungerea acestui capăt de cerere şi formarea unui nou dosar, având ca reclamant pe A. şi ca pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a completului cu privire la soluţionarea acestui capăt de cerere.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Vaslui – secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a completului CF x în soluţionarea acţiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unui complet specilizat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Vaslui.

Prin sentinţa civilă nr. 510 din 15 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vaslui – secţia Civilă a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, invocate de pârâtă; a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, iar la 1 noiembrie 2021 acesta a depus la dosarul de apel o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, art. 3 indice 1 alin. (5) şi (6) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin decizia nr. 998/2021 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind respins şi apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 510 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Vaslui.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, prin care a arătat că la 9 decembrie 2021 hotărârea atacată nu era motivată, fapt pentru care se află în imposibilitate de a motiva cererea de recurs.

A susţinut recurentul-reclamant că recursul nu priveşte numai soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ci întreaga acţiune.

A mai arătat recurentul-reclamant că există un caz de incompatibilitate, întrucât unul dintre magistraţii care au compus completul de judecată a pronunţat decizia nr. 534 din 12 mai 2009 şi că există o situaţie de discriminare sub aspectul valorii de referinţă sectorială.

Calea de atac nu a fost întemeiată pe niciunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei la 18 martie 2022, iar la 13 aprilie 2022 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat împotriva soluţiei de sesizare a Curţii Constituţionale pentru nemotivare, iar în ceea ce priveşte recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins apelul, a invocat excepţia inadmisibilităţii.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 26 aprilie 2022, iar acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic, alin. (3) dispunând că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cauza de faţă, deşi recurentului i s-a comunicat, prin adresă, la 21 februarie 2022, conform dovezii aflate la dosar, obligaţia de a depune la dosar un exemplar al cererii şi al motivelor de recurs, care să conţină semnătura sa olografă, acesta nu s-a conformat obligaţiei stabilite de instanţă în sarcina sa.

În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

Înalta Curte mai subliniază că, deşi recursul vizează atât soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi dispoziţia de soluţionare a apelului, întrucât memoriul de recurs nu poartă semnătura olografă a recurentului se impune anularea cererii în întregul ei, în considerarea caracterului unitar al acesteia; de aceea, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva dispoziţiei de soluţionare a apelului nu se mai impune a fi analizată, primând excepţia nulităţii memoriului de recurs.

Faţă de considerentele reţinute, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 998/2021 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 998/2021 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.