Late filing of revision against employment contract amendment nullity judgment dismissed for peremptory procedural deadline expiration

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. x/2009/a1.48, reclamanta A.., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C B. S.A., a solicitat judecătorului-sindic ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea actului adiţional la contractul individual de muncă nr. x din 01.10.1996, înregistrat sub nr. x din 21.05.2015, încheiat între S.C. B. S.A., în calitate de angajator, şi C., în calitate de angajat, a actelor adiţionale la contractul individual de muncă nr. x din 01.10.1996, înregistrat sub nr. x din 25.04.2016, respectiv sub nr. x din 12.03.2018, încheiate între aceleaşi părţi, anularea oricărui demers efectuat, ca urmare a încheierii acestor acte adiţionale la contractul individual de muncă (de gen înscriere în REVISAL) şi restituirea sumei de 241.522,00 RON încasate de către C..

Prin sentinţa civilă nr. 166/F/2021 din 14 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Vaslui – secţia civilă, în dosarul nr. x/2009.48, s-a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere privind restituirea sumelor încasate necuvenit, formulată de reclamanta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar A..; s-au respins, ca neîntemeiate, excepţia nulităţii cererii introductive, excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare; s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar A.., în contradictoriu cu pârâta C.; s-a constatat nulitatea absolută a actelor adiţionale la contractul individual de muncă nr. x din 01.10.2015, înregistrate sub nr. x din 21.05.2015, nr. 106/226 din 25.04.2016 şi nr. 106/146 din 12.03.2018, încheiate între S.C. B. S.A. (în calitate de angajator) şi C. (în calitate de angajat); s-a respins capătul de cerere privind anularea oricărui demers efectuat, ca urmare a încheierii actelor adiţionale la contractul individual de muncă.

Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă, prin decizia nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022, a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta C. împotriva sentinţei civile nr. 166/F/2021 din 14 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui – secţia civilă, hotărâre care a fost menţinută.

La data de 7 aprilie 2022 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi – secţia civilă, sub nr. x/2022, cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă, calea extraordinară de atac în retractare fiind transmisă către Registratura Curţii de Apel Iaşi, prin e-mail, la aceeaşi dată (7 aprilie 2022, ora 08:42 - dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi).

Revizuenta C. şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Prin decizia nr. 375/2022 din 5 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 51 din 25 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2009.48, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865; s-a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva aceleiaşi decizii, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 (hotărâri definitive potrivnice) şi s-a dispus înaintarea acesteia la compartimentul registratură al Curţii de Apel Iaşi, în vederea repartizării dosarului nou-format aceluiaşi complet de judecată – R2, cu termen la data de 16 iunie 2022, pentru când s-au citat părţile, cu menţiunea de a formula concluzii pe excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi.

Prin decizia civilă nr. 438/2022 din 16 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, formulată de revizuenta C., împotriva deciziei nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi – secţia civilă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 22 iulie 2022.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Actele adiţionale la contractul individual de muncă (încetat din data de 2 septembrie 2019), ce se vor anulate au fost încheiate la 21.05.2015, 25.04.2016 şi 12.03.2018.

Deşi s-a cerut anularea acestor acte, instanţa s-a pronunţat în sensul constatării nulităţii.

Or, într-o cauză similară instanţa de acelaşi grad a pronunţat decizia nr. 893/2021 din 10 noiembrie 2021, în dosarul nr. x/2020, prin care se păstrează actul adiţional încheiat la data de 12 martie 2018 (nr. 106/153 din 12.03.2018).

Mai mult, în acest dosar, Curtea de Apel Iaşi a dispus ca intimata să achite reclamantului din cauză toate drepturile salariale conform actului adiţional nr. x din 12.03.2018 la contractul individual de muncă, chiar drepturi salariale indexate.

Revizuenta apreciază că semnarea actului adiţional din data de 12 martie 2018 la contractul individual de muncă a operat pentru toţi salariaţii din iniţiativa unilaterală a angajatorului S.C. B. S.A., în vederea transpunerii cadrului legal dat de O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal din 8 noiembrie 2017 (Art. I, Titlul V); O.U.G. nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din 8 noiembrie 2017 (Art. VII), ce impunea trecerea contribuţiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina salariatului.

Actele adiţionale din data de 12 martie 2018 sunt semnate de salariaţi, iar din partea angajatorului S.C. B. S.A., de dl. D., angajat în acel moment pe postul de director general cu atribuţii de gestionare curentă a activităţii societăţii.

Există practic o hotărâre potrivnică cu cea pronunţată în cazul revizuentei C..

Într-o altă cauză similară instanţa de acelaşi grad a pronunţat decizia civilă nr. 405/2020 din 6 octombrie 2020, în dosarul nr. x/2019.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că revizuenta C. se raportează la dispoziţiile din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, însă procedura insolvenţei a fost deschisă împotriva debitoarei S.C B. S.A. în anul 2009, sub imperiul C. proc. civ. de la 1865 şi al Legii nr. 85/2006, litigiul finalizat cu decizia nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi – secţia civilă (a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză) formând obiectul dosarului nr. x/2009

În considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va examina, cu prioritate, excepţia tardivităţii declarării cererii de revizuire, invocată din oficiu, ca excepţie dirimantă şi peremptorie.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 (de care se prevalează revizuenta), fie de la comunicarea hotărârii definitive, fie, atunci când hotărârea a fost dată de o instanţă de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.

În ceea ce priveşte calculul termenului prevăzut de textul de lege anterior evocat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 101 alin. (1) din acelaşi cod, care dispun în sensul că: "termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Art. 101 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 prevede că: "termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală se prelungeşte până la sfârşitul primei zile de lucru următoare".

Aplicând aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că, în speţă, termenul de o lună de la data pronunţării hotărârii atacate, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, s-a împlinit la data de 25 februarie 2022.

Revizuenta a promovat, însă, calea extraordinară de atac a revizuirii la data de 7 aprilie 2022, după împlinirea acestui termen.

Neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, în conformitate cu art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civil, fiind formulată cu depăşirea termenului legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei nr. 51/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.