Res judicata bar on duplicate claims for moral damages from illegal electricity disconnection

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2020, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2020 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. pentru a fi obligată la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 EURO pentru repararea în parte a prejudiciului cauzat prin debranşarea ilegală a locuinţei lui de la reţeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 28 iunie 2016-30 august 2016.

Prin sentinţa nr. 49/2021 din 20 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta B. S.A., s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi s-a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Dolj au declarat apel, în termen legal, reclamantul C. şi pârâta B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 764/2021 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. împotriva sentinţei nr. 49 din data de 20.04.2021, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă.

Totodată, a admis apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, cu consecinţa schimbării acesteia, în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea pe această excepţie.

Recurentul-reclamant C. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 764/2021 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj pentru rejudecare pe fond.

Preliminar, recurentul a arătat, în esenţă, că, la 12.07.2017, a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin debranşarea abuzivă a locuinţei familiei sale de la reţeaua electrică în perioada 28 iunie 2016 – 30 august 2016, formându-se dosarul nr. x/2017 la Tribunalul Gorj; prin încheierea din 25 noiembrie 2017, Tribunalul Gorj a dispus conexarea acestuia la dosarul nr. x/2015, la care au fost conexate şi alte cauze. Înalta Curte procedând la judecarea recursurilor declarate în dosarul nr. x/2015 nu a luat în dezbatere dosarele conexate, întrucât instanţele devolutive nu s-au pronunţat în niciun fel, cauzele conexate rămânând ca obiect al altor acţiuni în instanţă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel, respectiv Completul C4a comercial, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat raportându-se la propria sa decizie cu nr. 456, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în cuprinsul recursului fiind redate o parte din considerentele deciziei recurate privitoare la acest aspect.

În contextul anterior relevat, s-a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, tezele II şi III C. proc. civ., în sensul că decizia nr. 456/14.07.2021, pronunţată de actualul complet de judecată C4a în dosarul nr. x/2017, se referă la o altă persoană juridică, respectiv D. S.A., străină prezentei cauze, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Recurentul a menţionat că este nelegală introducerea în prezenta cauză a deciziei nr. 456/14.07.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de actualul complet de judecată, şi admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat raportată la propria sa decizie.

A conchis recurentul că, în speţă, completul C4a este incompatibil absolut, în prezenta cauză.

Apoi, s-a arătat că motivarea deciziei recurate nu îndeplineşte cerinţele esenţiale legale necesare prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în acest sens fiind redate o parte din considerentele unei hotărâri pronunţate de instanţa supremă.

Subsumat motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţele devolutive nu au respectat dispoziţiile imperative ale art. 22 alin. (2), (6), (7) C. proc. civ., coroborate cu ale art. 397 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că nu au luat în dezbatere dosarul iniţial nr. x/2017 conexat la dosarul nr. x/2015.

De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1386 alin. (3) C. civ. prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat raportat la cauze cu identitate de obiect diferite (perioade diferite), părţi în proces diferite.

Concluzionând, recurentul a arătat, în esenţă, că instanţele devolutive au admis şi menţinut greşit conexarea dosarului nr. x/2017 (înregistrat la acest moment sub numărul de faţă) la dosarul nr. x/2015; dosarul iniţial nr. x/2017 nu a fost judecat nici la Tribunalul Gorj, nici la Curtea de Apel Craiova, iar admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat este nelegală, nefiiind incidente dispoziţiile art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, totodată, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea căii de atac formulate.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că din expunerea argumentelor prezentate în cuprinsul cererii de recurs rezultă critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în unul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului-reclamant C. referitoare la soluţia de admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, pe care Înalta Curte le încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt nefondate, concluzia instanţei de apel fiind corectă, în limita considerentelor ce urmează.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului pendinte reclamantul A. a solicitat de la pârâta B. S.A. daune morale în cuantum de 230.000 EURO pentru repararea în parte a prejudiciului cauzat prin debranşarea ilegală a locuinţei lui de la reţeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 28 iunie 2016-30 august 2016.

Instanţa de apel a reţinut că, " prin decizia nr. 456 pronunţată la data de 14 iulie 2021 de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, ce a avut ca obiect obligarea intimatei pârâte B. S.A. la repararea prejudiciului moral, pe care aceasta i l-a produs, ca urmare a debranşării de la reţeaua electrică a imobilului proprietatea sa şi întreruperea furnizării energiei electrice, pe perioada 28.06.2016 – 30.08.2016, s-a statuat că excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa nr. 51 din 10.04.2018 a Tribunalului Gorj, definitivă conform deciziilor nr. 1217 din 11.12.2018 a Curţii de Apel Craiova şi nr. 1272 din 07.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în dosarul nr. x/2015, este întemeiată".

În considerentele deciziei nr. 456 pronunţată la data de 14 iulie 2021 de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a reţinut că "reclamantul a fost despăgubit (inclusiv pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 şi 30 august 2016) de B. S.A. şi E. S.A. care au fost obligate la plata sumei de 10.000 RON daune morale prin sentinţa nr. 51/2017 a Tribunalului Gorj, definitivă conform deciziilor nr. 1217/2018 a Curţii de Apel Craiova şi 1272/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".

Este de menţionat că decizia nr. 456/2021 din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova – secţia a II-a civilă a rămas definitivă prin respingerea recursului reclamantului C., potrivit deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".

Conform art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. (invocate de recurent), "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Acest text de lege reglementează efectele autorităţii de lucru judecat, şi anume efectul negativ în primul alineat şi cel pozitiv în al doilea alineat.

Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între acţiunile din procesele succesive.

În schimb, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unei chestiuni litigioase definitiv tranşate între aceleaşi părţi, care nu mai poate fi repusă în discuţie într-un proces ulterior, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În timp ce efectul negativ al autorităţii de lucru judecat împiedică judecata în al doilea proces, efectul pozitiv nu pune obstacol celei de-a doua judecăţi, ci doar facilitează sarcina probaţiunii în sensul că dezlegarea din procesul anterior se impune a fi respectată în procesul ulterior.

Aşa fiind, în raport de textele legale enunţate şi, cum în motivarea deciziei recurate s-a reţinut că, prin decizia nr. 456 pronunţată la data de 14 iulie 2021 de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017 s-a statuat în sensul temeiniciei excepţiei autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa nr. 51 din 10.04.2018 a Tribunalului Gorj, definitivă conform deciziilor nr. 1217 din 11.12.2018 a Curţii de Apel Craiova şi nr. 1272 din 07.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte impune părţilor concluzia corectitudinii admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat şi în cauza de faţă.

Susţinerile recurentului, subsumate de acesta dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, tezele II şi III C. proc. civ., în sensul că decizia nr. 456/14.07.2021, pronunţată de actualul complet de judecată în dosarul nr. x/2017, se referă la o altă persoană juridică, respectiv D. S.A., străină prezentei cauze, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., precum şi cele prin care se arată că este nelegală introducerea în speţă a hotărârii indicate şi admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat raportată la propria decizie a completului de judecată, cu concluzia recurentului că respectivul complet este incompatibil absolut în prezenta cauză, vizează, în realitate, greşita soluţionare a autorităţii de lucru judecat, invocată de recurent, aspect ce a fost analizat în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel cum a fost încadrat de instanţa supremă.

Oricum, incompatibilitatea absolută invocată de recurent nu poate fi incidentă, în condiţiile în care judecătorii la care se face referire nu au pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat aceeaşi pricină, neexprimându-şi deja o opinie asupra modului în care se va dezlega în final cauza dedusă judecăţii.

Apoi, criticile prin care s-a arătat că motivarea deciziei recurate nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu se pot constitui în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, în condiţiile în care recurentul nu formulează critici concrete ci, în argumentarea acestei susţineri, redă o parte din considerentele unei hotărâri pronunţate de instanţa supremă relativ la acest text legal, potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Celelate susţineri ale recurentului în referire la dosarul nr. x/2017 (conexat la cauza nr. 228/95/2015) nu pot fi supuse dezbaterii în pricina pendinte, având în vedere conţinutul cererii deduse judecăţii şi ţinând cont de faptul că fiecare proces are o individualitate proprie, criticile formulate de părţi în calea de atac exercitată urmând a fi analizate prin prisma motivelor şi condiţiilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi fiind necesar a viza chestiunile aduse în discuţie în cadrul litigiului cu care a fost sesizată instanţa în speţa respectivă, iar nu aspecte care au fost supuse dezlegării în cadrul altor litigii, ţinând cont, totodată, de faptul că, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., obiect al recursului este doar hotărârea dată în apel.

Aşa fiind, dincolo de faptul că încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2), (6), (7) C. proc. civ., coroborate cu ale art. 397 alin. (1) C. proc. civ., susţinută de recurent, nu poate fi subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează încălcarea unor norme de drept material, iar nu a unor norme de drept procesual, cum sunt cele la care se face referire, acesta, oricum nu este încident în speţă.

Susţinerea recurentului în sensul că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1386 alin. (3) C. civ. prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat raportat la cauze cu identitate de obiect diferite (perioade diferite), părţi în proces diferite, nu conţine critici concrete în sensul normei de drept material pretins încălcate, fiind o simplă afirmaţie nestructurată juridic. De altfel, soluţionarea unei cereri, în condiţiile conforme cu cele impuse în C. proc. civ., cum este cazul în speţă, nu poate constitui motiv de a crede că judecătorul a aplicat greşit legea.

O astfel de atitudine procesuală a recurentului ignoră faptul că pe calea recursului nu pot fi valorificate orice fel de nemulţumiri, ci doar acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate în termenii prevăzuţi de art. 488 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei nr. 764/2021 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant C. împotriva deciziei nr. 764/2021 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2022.