Judicial transfer of judges: prohibition of judicial substitution of non-constituted statutory conditions following unconstitutionality of transfer legislation

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a IX-a în data de 07.12.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună:

1. Anularea Hotărârii CSM, secţia pentru Judecători nr. 628/09.04.2020.

2. Obligarea pârâtului CSM la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea de transfer a reclamantului, de la Judecătoria Ploieşti la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti/Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 674 din 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

A fost anulată Hotărârea CSM, secţia pentru Judecători nr. 628/09.04.2020.

A fost obligat pârâtul CSM la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea de transfer a reclamantului, de la Judecătoria Ploieşti la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti/Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a procedat la o greşită aplicare a dispoziţiilor din Legea nr. 554/2004, a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Recurentul a susţinut că soluţia dispusă prin hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere şi nu a condus la o vătămare a vreunui drept al intimatului-reclamant. Respingerea cererii de transfer şi a plângerii prealabile a fost făcută în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 care se bucurau de prezumţia de constituţionalitate la momentul emiterii actului administrativ atacat, precum şi a prevederilor art. 1 şi art. 4 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

A apreciat recurentul că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile excesului de putere întrucât respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de regulament, iar situaţia expusă de intimatul-reclamant nu putea duce prin ea însăşi la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private.

A menţionat recurentul că, şi în cazul în care s-ar aprecia că hotărârea este lovită de nulitate ca efect al aplicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020, instanţa de fond a obligat în mod greşit Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să admită cererea de transfer a pârâtului.

A invocat recurentul decizia nr. 715/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în care s-a reţinut că soluţia din recurs trebuie să se limiteze la anularea hotărârilor adoptate asupra cererilor de transfer, CSM rămânând învestit şi urmând să le soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii CSM, secţia pentru Judecători nr. 628/09.04.2020, obligarea pârâtului CSM la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea de transfer a reclamantului, de la Judecătoria Ploieşti la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti/Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Soluţionând cauza, prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat Hotărârea CSM, secţia pentru Judecători nr. 628/09.04.2020, obligând pârâtul CSM la emiterea unei hotărâri prin care sa admită cererea de transfer a reclamantului, de la Judecătoria Ploieşti la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti/Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Înalta Curte reţine că, în cauză, a fost contestată Hotărârea CSM, secţia pentru Judecători nr. 628/09.04.2020, temeiul de drept al acestei hotărâri prin care s-a respins cererea de transfer a reclamantului fiind dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prevederile din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1347/17.09.2019.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, şi în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, precum şi art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, sunt neconstituţionale.

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale prin care este reglementată instituţia transferului, fără stabilirea condiţiilor în care se realizează transferul şi care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 125 alin. (2) şi art. 133 alin. (1) din Constituţie. Or, aceste dispoziţii legale au stat la baza emiterii hotărârii CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituţionale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, fapt care generează o stare de impredictibilitate, fiind încălcate art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar, se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a mai arătat de asemenea că, în ceea ce priveşte statutul judecătorilor şi procurorilor, elementele esenţiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă (regulamentul de transfer).

Aşadar, continuă Curtea Constituţională, revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituţia transferului şi criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) şi, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

În ceea ce priveşte sentinţa atacată, deşi instanţa de fond reţine corect incidenţa Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 şi faptul că analiza legalităţii hotărârii contestate şi, implicit, a cererii de transfer, nu mai poate fi realizată prin prisma criteriile prevăzute de Hotărârea CSM – secţia pentru Judecători nr. 1347/2019, în mod greşit a obligat pârâtul să emită o hotărâre de transfer a reclamantului de la Judecătoria Ploieşti la Judecătoria Sectorului1 Bucureşti/Judecătoria Sectorului 5, apreciind că sunt întrunite condiţiile legale în acest scop.

Înalta Curte consideră că nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor CSM, ci şi în privinţa înseşi cererilor de transfer sunt incidente dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Astfel, Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale şi urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar şi că nu pot fi prevăzute prin Regulament condiţiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Aşadar nu se poate apela la alte legi care reglementează instituţia transferului (dreptul muncii, C. civ., etc) pentru a "împrumuta" de la acestea condiţiile transferului, cu atât mai mult cu cât elementele esenţiale ale raporturilor de muncă ale judecătorilor şi procurorilor sunt reglementate prin Legea nr. 303/2004, lege specială în raport cu cele invocate de instanţa de fond.

În consecinţă, în respectarea principiului legalităţii, nu se putea dispune de către instanţa de judecată asupra cererii de transfer, în condiţiile declarării neconstituţionalităţii textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condiţiile de transfer.

Legiuitorul având obligaţia de a pune în acord cu Constituţia prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuţia de a dispune asupra cererilor de transfer, Înalta Curte consideră că soluţia instanţei de fond trebuia să se limiteze la anularea hotărârii adoptate asupra cererii de transfer, CSM rămânând învestit cu aceasta şi urmând să o soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

Aşa fiind, Înalta Curte consideră întemeiată critica recurentului-pârât sub aspectul aplicării greşite a art. 18 din Legea nr. 554/2004 prin obligarea acestuia la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul intimatului-reclamant de la Judecătoria Ploieşti la Judecătoria Sectorului1 Bucureşti/Judecătoria Sectorului 5.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 674 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va obliga pârâtul CSM să analizeze cererea de transfer formulată de reclamant.

Va menţine dispoziţia privind anularea Hotărârii CSM – secţia pentru Judecători nr. 628/09.04.2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 674 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Obligă pârâtul CSM să analizeze cererea de transfer formulată de reclamant.

Menţine dispoziţia privind anularea Hotărârii CSM – secţia pentru Judecători nr. 628/09.04.2020.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 mai 2022.