Pension revision request annulled for failure to sign appeal under Article 486 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, la data de 13.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A JUDEŢULUI ILFOV, a solicitat revizuirea deciziei de pensie nr. x/08.03.2017 privind acordarea pensiei anticipate parţiale şi acordarea unei pensii pentru munca depusă şi limita de vârstă şi, implicit, recalcularea acesteia, urmând a fi utilizate la calculul pensiei adeverinţele depuse la dosar; emiterea unei noi decizii prin care să fie luate în calcul toate perioadele lucrate de reclamant în grupa I şi grupa II de muncă, urmând a se calcula corect şi cuantumul drepturilor băneşti raportat la situaţia de fapt şi probatoriul administrat la data formulării cererii; acordarea tuturor drepturilor băneşti cuvenite de la data emiterii deciziei atacate în cauză până la data emiterii unei noi decizii în condiţiile solicitate de reclamant prin prezenta cerere, sumele urmând a fi indexate, majorate şi actualizate până la data achitării integrale a drepturilor băneşti cuvenite; precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea pronunţată la data de 19.06.2019, instanţa a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ILFOV şi a menţinut măsura suspendării judecăţii.

Prin decizia nr. 70/2020 din 6 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 04.03.2020, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ILFOV.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021 iar prin încheierea din 15 martie 2021, instanţa a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cererii de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziei civile nr. 70/06.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, pentru lipsa părţilor.

Prin decizia nr. 66/2021 din 15 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 06.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII, ILFOV.

Împotriva deciziei nr. 66/2021 din 15 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susţinut că la dosar nu există dovada comunicării încheierii de şedinţă din 15.03.2021 la care se face referire în hotărârea atacată, privind suspendarea cauzei, şi care să fie atestată prin semnătura de primire pe procesul-verbal încheiat de factorul poştal, ceea ce, în opinia acestuia, echivalează cu o lipsă de procedură şi punerea sa în imposibilitate de a lua cunoştinţă de această stare de fapt pentru a depune diligenţe în cunoştinţă de cauză.

Prin urmare, arată că a fost lipsit de dreptul la apărare şi de dreptul de a avea acces la actul de justiţie, cu nesocotirea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În încheiere, recurentul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 483 şi următoarele şi art. 513 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 02 decembrie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 06 decembrie 2021, s-a constatat că cererea de recurs nu este semnată, iar prin adresa comunicată la 9 decembrie 2021, Înalta Curte i-a pus în vedere recurentului ca, în cel mult 10 zile de la primirea corespondenţei, sub sancţiunea anulării cererii, să depună la dosar un exemplar al cererii şi motivelor de recurs care să poarte semnătura părţii sau, în cazul în care acesta este întocmită de avocat, un exemplar al recursului care să poarte semnătura avocatului, precum şi împuternicirea avocaţială.

La 9 decembrie 2021 cererea de recurs a fost comunicată intimatei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ILFOV, care nu a depus întâmpinare.

La 20 decembrie 2021 recurentul a retransmis prin poşta electronică aceeaşi cerere de recurs, fără însă a complini lipsurile comunicate de instanţa de recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., în sensul că recursul nu poartă semnătura părţii sau, după caz a mandatarului părţii, precum şi faptul că cererea de recurs a fost depusă cu depăşirea termenului de 5 zile de la pronunţarea deciziei atacate, termen prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru iar prin încheierea din 08 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor cu menţiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 29 decembrie 2022, s-a fixat termen la 31 ianuarie 2023, în completul de filtru, pentru examinarea admisibilităţii recursului.

La acest termen, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii pentru nesemnarea recursului şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (2) din acelaşi Cod, excepţia nulităţii pentru nesemnarea recursului, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Accesul la justiţie presupune atât respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, cât şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând forma cererilor formulate în faţa instanţei.

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic.

Alin. (3) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) -e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice acestora.

Unul dintre elementele cererii de chemare în judecată, potrivit prevederilor art. 194 lit. f) C. proc. civ. este semnătura, lipsa acesteia fiind sancţionată, conform art. 196 C. proc. civ. cu anularea cererii de chemare în judecată.

O cerere formulată în scris trebuie să poarte semnătura celui care o formulează sau a mandatarului, a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic al acestuia, iar art. 199 C. proc. civ. reglementează modul în care poate fi trimisă la instanţa de judecată cererea respectiv, prin poştă, curier, prin înscris în formă electronică, prin fax sau scanată şi transmisă prin poşta electronică, în această ultimă modalitate la dosar fiind copia şi nu exemplarul original, acesta rămânând în mod evident la transmiţător.

Cerinţa ca în cazul transmiterii prin fax sau poştă electronică, la dosar să existe şi un exemplar original, adică cel care conţine semnătura olografă executată pe cererea aflată la dosarul cauzei rezultă din topica art. 200 alin. (1) C. proc. civ. în care se prevede verificarea de către instanţă a cerinţelor prevăzute de art. 194-197 C. proc. civ., care este dispus după art. 199 C. proc. civ., în care este reglementată calea de transmitere către instanţă a unei cereri de chemare în judecată şi, mai ales, obligativitatea înregistrării acesteia de către instanţă, indiferent de mijlocul prin care a fost transmisă.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor generale cuprinse în art. 148 alin. (2), cererile pot fi formulate şi prin înscris în forma electronică. Însă, în speţă, cererea de recurs nu cuprinde semnătură electronică calificată, potrivit legii speciale.

În consecinţă, în termenul stabilit de instanţă, partea trebuie să complinească lipsa semnăturii cererii fie prin transmiterea prin poştă sau curier a cererii sale, fie prin aplicarea semnăturii pe exemplarul-copie aflat deja la dosarul instanţei.

În cauza de faţă, se constată că deşi recurentul-revizuent a fost citat cu menţiunea de a semna cererea de recurs, sub sancţiunea nulităţii, acesta nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă.

Astfel, prin actul de procedură (adresa din 6 decembrie 2021, aflată la dosarul de recurs) comunicată la 9 decembrie 2021 (potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs), Înalta Curte i-a pus în vedere recurentului-revizuent ca, în cel mult 10 zile de la primirea corespondenţei, sub sancţiunea anulării cererii, să depună la dosar un exemplar al cererii şi motivelor de recurs care să poarte semnătura părţii sau, în cazul în care acesta este întocmită de avocat, un exemplar al recursului care să poarte semnătura avocatului, precum şi împuternicirea avocaţială.

La 21 decembrie 2021 (potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs), recurentul-revizuent a retransmis prin poşta electronică aceeaşi cerere de recurs, nesemnată, fără a complini lipsurile comunicate de instanţa.

Aşa fiind, instanţa supremă reţine că în lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

Cum recurentul-revizuent nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată de a semna cererea de recurs, având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând lipsa semnăturii părţii, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 66/2021 din 15 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2023.