Reinstatement of private ownership after Supreme Court clarification of cancelled certificate supersedes earlier land registry res judicata

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la data de 5 iulie 2018 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, rectificarea cărţii funciare nr. x (nr. CF vechi x) Timişoara, în sensul înscrierii/intabulării reclamantei ca proprietară a terenului în suprafaţă de 2.186 mp, situat în Timişoara, str. x, în virtutea efectului achizitiv al publicităţii materiale de carte funciară, în temeiul prevederilor art. 38 din Decretul nr. 115/1938.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 33-38 din Decretul nr. 115/1938, precum şi prevederile art. 34, 36-38 din Legea nr. 7/1996.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalului Timiş, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 438/PI din data de 28 martie 2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis cererea de chemare în judecată şi a dispus rectificarea cărţii funciare nr. x, provenită din conversia pe hârtie a cărţii funciare vechi 61 Timişoara, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei A. S.R.L. asupra imobilului teren în suprafaţă de 2.186 mp situat în municipiul Timişoara, str. x în aceeaşi carte funciară.

I. 3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 65 din data de 17 iunie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, împotriva sentinţei nr. 438/PI din data de 28 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, pe care a schimbat-o, în tot, şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.

I.4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 1258 din data de 9 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 65 din data de 17 iunie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 309 din data de 25 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 438 din data de 28 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018.

I.6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 309 din data de 25 noiembrie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.

I.7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 31 ianuarie 2022, sub nr. x/2018*.

1.8. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi a fixat termen de judecată, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Totodată, a reţinut că nu este incidentă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

I.9. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, recurentul-pârât a susţinut că decizia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, a arătat că, după casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a reţinut că puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 453 din data de 5 mai 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2008, având ca obiect plângere carte funciară, nu mai poate fi analizată raportat la decizia nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost lămurit dispozitivul hotărârii nr. 400/2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, care a stat la baza radierii intimatei-reclamante din cartea funciară şi de înscriere a recurentului-pârât ca proprietar al suprafeţei de teren în litigiu, apreciindu-se că radierea intimatei-reclamante din cartea funciară x Timişoara (403576 Timişoara), nr. Top x a fost nelegală.

A apreciat că este neîntemeiată soluţia prin care s-a respins apelul pe care l-a formulat, raportat la decizia nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în care nu a fost parte, decizie care nu îi poate fi opozabilă şi de al cărei conţinut nu are cunoştinţă, întrucât nu i-a fost comunicată.

Prin urmare a apreciat că a fost încălcat principiul contradictorialităţii, precum şi dreptul său la apărare, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia pronunţată, a analizat această decizie, dată într-un dosar în care nu a fost parte, fără să i-o comunice sau să îi solicite să formuleze un punct de vedere cu privire la aceasta.

În opinia recurentului-pârât, nu sunt caduce considerentele decizie nr. 453 din data de 5 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, care, în analiza plângerii de carte funciară, s-a bazat pe interpretarea dispozitivului hotărârii nr. 400/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Totodată, a susţinut că operează puterea de lucru judecat a decizie nr. 453 din data de 5 mai 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2008, precum şi că, potrivit art. 861 C. civ.: "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile".

Prin urmare, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost declarat şi motivat, casarea deciziei recurate şi, pe cale, de consecinţă, respingerea acţiunii.

I.10. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea, formulată în termen legal, intimata-reclamantă A. S.R.L., în principal, a invocat excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege (excepţie a cărei neincidenţă în cauză a fost reţinută prin încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2022), iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Astfel, a susţinut că recursul este nemotivat, întrucât recurentul-pârât nu a adus veritabile critici de nelegalitate hotărârii recurate, ci a reluat unele aspecte de fapt străine de hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, iar singurul aspect supus discuţiei – privitor la caracterele dreptului de proprietate publică – este străin de specificul căii de atac a recursului.

Pe fondul recursului, a combătut cele susţinute de recurentul-pârât, apreciind că aceste afirmaţii sunt nefondate.

Astfel, în ceea ce priveşte critica prin care s-a afirmat nerespectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, a apreciat că, deşi recurentul-pârât nu a fost parte în dosarul având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 400/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, conţinutul hotărârii pronunţate a fost adus la cunoştinţa acestuia, întrucât a depus această decizie în etapa soluţionării recursului în cadrul prezentului dosar, în care recurentul-pârât este parte.

Referitor la lipsa caducităţii considerentelor deciziei nr. 453 din data de 5 mai 2010, a subliniat că la pronunţarea deciziei recurate, curtea de apel a fost ţinută de statuările obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit cu putere obligatorie faptul că, urmare a deciziei nr. 910 din data de 17 februarie 2021, devin caduce considerentele deciziei nr. 453/2010.

Raportat la invocarea de către recurentul-pârât a dispoziţiilor art. 861 C. civ., a învederat că acestea au fost invocate de către partea adversă în toate înscrisurile depuse, fără niciun argument legal raportat la acestea şi fără a se preciza o legătură cu celelalte motive arătate.

A menţionat că dreptul său de proprietate nu a fost contestat până la acest moment, intabularea dreptului Statului Român fiind efectuată în mod neîntemeiat şi nelegal, motiv pentru care nu prezintă relevanţă analiza caracteristicilor domeniului public.

Prin răspunsul la întâmpinare, depus în termen legal, reluând susţinerile formulate prin cererea de recurs, recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a solicitat respingerea apărărilor părţii adverse şi admiterea recursului pe care l-a declarat, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Printr-o primă critică, în esenţă, recurentul-pârât, a susţinut că, în speţă, operează puterea de lucru judecat a decizie nr. 453 din data de 5 mai 2010, dată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2008, iar instanţa, pronunţând soluţia de respingere a apelului pe care l-a promovat, a avut în vedere în mod greşit decizia nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât nu a fost parte în dosarul în care aceasta a fost pronunţată.

Preliminar, Înalta Curte constată că prin această critică, dezvoltată de recurentul-pârât pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, acesta invocă nesocotirea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 453 din data de 5 mai 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, sens în care, susţinerea părţii va fi reîncadrată în motivul de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în raport de care urmează a fi analizată.

Examinând decizia recurată din perspectiva acestei critici, Înalta Curte constată că instanţa de apel, rejudecând apelul prin prisma motivelor invocate şi din perspectiva limitelor rejudecării după casare, potrivit art. 501 C. proc. civ., a reţinut că, în cauză, puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 453 din data de 5 mai 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2008, având ca obiect plângere de carte funciară, nu mai poate fi analizată raportat la elementul nou furnizat în cadrul recursului, respectiv decizia nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost lămurit dispozitivul sentinţei nr. 400/2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, care a stat la baza radierii dreptului intimatei-reclamante din cartea funciară şi de înscriere a celui al recurentului-pârât ca proprietar tabular al suprafeţei de teren în litigiu.

A arătat că efectul pozitiv al lucrului judecat constatat de către instanţa de apel în primul ciclu procesual şi validat de către instanţa de recurs prin decizia de casare, ca raţionament juridic, şi-a pierdut valabilitatea în condiţiile apariţiei elementului nou, respectiv decizia nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 400/2013 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, a concluzionat că, în cauză, s-au schimbat împrejurările care au stat la baza pronunţării deciziei civile nr. 453 din data de 5 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara şi astfel şi efectele puterii de lucru judecat, în condiţiile în care decizia civilă nr. 453 din data de 5 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2008, a avut la baza stabilirii soluţiei interpretarea dată de către instanţă efectelor sentinţei civile nr. 400/2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, interpretare contrară celei reţinute prin decizia nr. 910/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 400/2013.

Or, cele reţinute de către instanţa de apel sunt în deplină concordanţă cu cele statuate prin decizia de casare, a căror dezlegări îi sunt obligatorii, în raport de prevederile art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, prin decizia nr. 1258 din data de 9 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în primul ciclu procesual şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, stabilind că, la reluarea judecăţii, se va ţine seama inclusiv de elementul nou relevat în faza recursului, constând în lămurirea dispozitivului hotărârii referitoare la anularea certificatului de atestare.

A statuat că se vor avea în vedere, faţă de pronunţarea deciziei nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, conţinutul şi sensul dispozitivului sentinţei nr. 400/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, aşa cum au fost lămurite, ceea ce face deopotrivă, ca analiza realizată de instanţa care a soluţionat plângerea de carte funciară să nu se mai poată opune cu efectul pozitiv al lucrului judecat (câtă vreme a privit un alt înţeles al hotărârii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate decât cel dat în procedura lămuririi dispozitivului) şi, deci, ca instanţa de apel să realizeze propria analiză.

În urma casării dispuse prin decizia anterior menţionată, în rejudecare, instanţa a de apel, analizând motivele de apel invocate de parte, a avut în vedere efectele deciziei nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, respectând, astfel, cele statuate prin decizia de casare, în aplicarea prevederilor art. 501 C. proc. civ.

Ca atare, critica recurentului-pârât, în sensul că instanţa de apel a avut în vedere în mod greşit decizia nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât nu a fost parte în dosarul în care aceasta a fost pronunţată, este nefondată, în condiţiile în care curtea de apel a fost ţinută să se raporteze la aceasta, ca urmare a statuărilor obligatorii ale instanţei de recurs.

Totodată, contrar susţinerii recurentului-pârât, potrivit căreia, în cauză, operează puterea de lucru judecat a decizie nr. 453 din data de 5 mai 2010, dată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2008, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în mod legal că puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 453 din data de 5 mai 2010, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2008, nu mai poate fi analizată raportat la decizia nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aceasta, având în vedere că, prin decizia de casare, instanţa supremă a dat o dezlegare acestei probleme de drept, statuând că devin caduce – din perspectiva care interesează la speţă – considerentele deciziei nr. 453 din data de 5 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, care, în analiza plângerii de carte funciară, s-a bazat pe o interpretare proprie a dispozitivului sentinţei nr. 400/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, stabilind că aceasta vizează radierea suprafeţei de teren din cartea funciară, contrar a ceea ce s-a stabilit ulterior, pe calea lămuririi dispozitivului hotărârii, în sensul că radierea suprafeţei de 2.186 mp, suprafaţă individualizată în cartea funciară x Timişoara nr. top x, se referă la radierea acestei suprafeţe de teren din certificatul de atestare a dreptului de proprietate (şi care corespunde soluţiei instanţei, intrată în această modalitate în autoritate de lucru judecat).

Or, având în vedere că, astfel cum s-a mai arătat, dezlegarea dată de instanţa de recurs problemelor de drept este obligatorie pentru instanţa de fond care rejudecă procesul, în mod corect instanţa de apel a reţinut că efectul pozitiv al lucrului judecat al deciziei nr. 453 din data de 5 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, constatat în primul ciclu procesual, şi-a pierdut valabilitatea.

Celelalte critici ale recurentului-pârât privind pretinsa încălcarea a principiului contradictorialităţii şi a dreptului său la apărare nu sunt apte a fi analizate din perspectiva vreunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., susţinerile părţii nevizând judecata finalizată prin hotărârea recurată, ci decizia de casare pronunţată în cauză, partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la valorificarea în speţă de către instanţa de recurs a deciziei nr. 910 din data de 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Nici trimiterea la dispoziţiile art. 861 C. civ. nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de lege, simpla redare a unei norme de drept material neputând fi apreciată a reprezenta o critică de nelegalitate la adresa deciziei recurate, în condiţiile în care, partea nu a făcut altceva decât să enunţe textul legal, fără a formula vreo altă susţinere.

În consecinţă, faţă de argumentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 309 din data de 25 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 309 din data de 25 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2023.