Validity of payment request reductions following final judicial annulment of non-conformity notices

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a cerut anularea actului administrativ individual "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 3" emis de pârât, înregistrat cu nr. x/22.08.2014, referitor la Contractul de finanţare nr. x/22.08.2011, cod SMIS 7888, prin care s-a impus reducerea procentuală de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat de reclamantă cu A. S.R.L. şi reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea B. S.A. şi C. S.A..

Prin sentinţa nr. 182/31.10.2018, Curtea de Apel Ploieşti a admis cererea reclamantei, anulând decizia nr. 300/06.10.2014 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu obligarea pârâtului la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative. Instanţa a constatat că prin decizia menţionată a fost greşit respinsă, pe temeiul autorităţii de lucru judecat, contestaţia reclamantei împotriva Informării referitoare la cererea de plată nr. x, prin care s-au aplicat cele două reduceri procentuale anterior enunţate.

Prin decizia nr. 4056/18.09.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de ambele părţi împotriva sentinţei nr. 182/2018, pe care a casat-o, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Instanţa de recurs a constat că este greşit raţionamentul primei instanţe, conform căruia s-ar fi aflat în imposibilitate de a proceda la soluţionarea pe fond a cererii şi, totodată, a reţinut nemotivarea sentinţei cu referire la desfiinţarea notei de neconformitate nr. x/2014, pct. 21.3 prin care s-a aplicat o corecţie de 5% pentru contractul de lucrări nr. x/30.07.2013.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 42 din 10 martie 2021, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea reclamantei şi a anulat decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 300/06.10.2014 şi Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x cu nr. de înregistrare x/22.08.2014, respectiv reducerea procentuală de 25% din valoarea contractului nr. x/14.02.2011 şi reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului nr. x/30.07.2013, aplicate în cererea de plată nr. 3.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare arată că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită legii, dar şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Decizia nr. 300/06.10.2014 şi Informarea nr. x/22.08.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată(C. pen.) nr. 3 au fost emise în cadrul proiectului având cod SMIS 7888 cu denumirea "Reabilitare şi modernizare infrastructură utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona B a zonei de acţiune urbană a Municipiului Târgovişte, judeţul Dâmboviţa".

Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 300/06.10.2014, a fost respinsă contestaţia reclamantei împotriva Informării, aplicând principiul autorităţii de lucru judecat.

S-a avut în vedere că, urmare a neregulilor constatate în urma verificării procedurilor de achiziţie pentru cele două contracte de achiziţii au fost întocmite două note de neconformitate:

• nr. 13539/22.04.2014 pentru contractul de servicii de asistenţă tehnică nr. 3852/1357/14.02.2011;

• nr. 23168/28.04.2014 pentru contractul de lucrări nr. x/30.07.2013.

Prin Informarea nr. x/22.08.2014 privind cheltuielile aprobate în Cererea de plată (C. pen.) nr. 3, cu ocazia primei solicitări la plată privind cheltuielile efectuate de beneficiar în cadrul celor două contracte, beneficiarul a fost încunoştinţat despre sancţiunile aplicate, respectiv reducerile procentuale, pentru motivele de fapt şi de drept cuprinse în Notele de neconformitate în precedent enunţate, ataşate informării.

Un argument principal reţinut de instanţa de fond pentru admiterea acţiunii îl constituie autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în cadrul dosarului x/2014 Însă, ceea ce nu a observat instanţa este faptul că dosarul x/2014 a avut ca obiect doar anularea notei de neconformitate nr. x/28.04.2014, nu şi a notei de neconformitate x/22.04.2014. Cu toate acestea, instanţa a aplicat autoritatea de lucru judecat în privinţa ambelor note de neconformitate.

Mai mult, prin sentinţa nr. 39/17.02.2015 Curtea de Apel Ploieşti a admis în parte cererea UAT Târgovişte şi a anulat în parte Decizia nr. 221/11.07.2014, pentru capetele de contestaţie 2.3 şi 3, precum şi nota de neconformitate nr. x/28.04.2014 pentru punctul 21.3, privind respectarea propunerii tehnice şi existenţa prejudiciului şi a respins ca fiind fără obiect cererea de anulare în rest a Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, precum şi a Notei de neconformitate nr. x/2014. Sentinţa a rămas definitivă prin decizia nr. 2337/4.06.2018 a ICCJ SCAF.

În aceste condiţii, se poate constata că actul administrativ principal prin care a fost stabilită reducerea procentuală a fost anulat numai parţial, cu referire expresă şi strictă la punctele 2.3 şi 3 din contestaţie şi la punctul 21.3 din nota de neconformitate, nicidecum în totalitate, cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Prevederile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile cauzei, reducerea procentuală fiind aplicată în conformitate cu art. 6 şi 9 din O.U.G. nr. 66/2011, iar nu potrivit art. 21.

Art. 27 din H.G. nr. 875/2011 se referă la diferenţa dintre corecţiile financiare şi reducerile procentuale.

Astfel, întrucât abaterile au fost constatate înainte de efectuarea plăţilor către beneficiar, au devenit incidente prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, iar instanţa a reţinut eronat că Informarea nr. x/22.08.2014 nu cuprinde motivarea măsurilor aplicate. Măsura reducerii procentuale în situaţia constatării unei abateri de la legislaţia în materia achiziţiilor publice se dispune prin notă de neconformitate, iar nu prin informările privind soluţionarea cererilor de rambursare/plată.

Măsura reducerii procentuale aplicate prin notă de neconformitate se reţine etapizat, respectiv de fiecare dată când beneficiarul depune cereri de rambursare/plată, pe măsură ce se execută contractul de achiziţie.

Deci, nota de neconformitate conţine descrierea abaterii şi prevederile legale încălcate, iar prin informările aferente fiecărei cereri de rambursare/plată, nu se mai procedează la verificarea procedurii de achiziţie, reducerea procentuală stabilită prin notă aplicându-se asupra tuturor acestor cereri.

În aceste condiţii de fapt şi de drept, în mod greşit instanţa de fond a constatat nemotivarea actelor administrative atacate.

În cauză, prin Informarea nr. x/05.05.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în CR nr. 3, s-a aplicat o reducere procentuală de 25% din valoarea contractului x/14.02.2011 încheiat cu D. S.R.L. (devenită A. SRL), potrivit Notei de neconformitate nr. x/22.04.2014.

În urma soluţionării contestaţiei administrative formulate de reclamanta, prin Decizia nr. 221/11.07.2014, s-a dispus desfiinţarea Notei de neconformitate nr. x/22.04.2014 şi refacerea acesteia, respectiv desfiinţarea în parte a Informării nr. 86426/05.05.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, cu privire la reducerea procentuală.

Punerea în executare a Deciziei 221/11.07.2014 s-a realizat prin emiterea Notei de neconformitate nr. x/22.10.2014, comunicată reclamantei prin adresa nr. x/24.10.2014.

La cererea de plata nr. x, ca urmare a desfiinţării Notei de neconformitate nr. x/22.04.2014 şi ca urmare a refacerii acesteia prin Nota de neconformitate nr. x/22.10.2014, reclamanta a formulat contestaţie, soluţionată prin Decizia nr. 44/17.02.2015 de admitere a contestaţiei, cu desfiinţarea notei de neconformitate şi dispunerea refacerii acesteia.

Ca urmare a emiterii noii Note de neconformitate nr. x/03.04.2015 (elaborate în urma deciziei de soluţionare nr. 44/17.02.2015), UAT Târgovişte a depus contestaţie, respinsă prin Decizia nr. 259/11.09.2015 în ceea ce priveşte contractul de servicii de asistenţă tehnică nr. 3852/1357/14.02.2011, decizie ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Este de precizat faptul ca în cadrul acestui dosar, instanţa de fond a menţinut constatările de la pct. A şi C ale notei de neconformitate nr. x/03.04.2015.

Prin Informarea nr. x/17.11.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. x, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a menţinut măsura aplicării reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de achiziţie publică de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea B. S.A. şi C. S.A., "conform informare CR 3".

Prin Informarea nr. 86.426/05.05.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în CR nr. 3, s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului x/30.07.2013, conform Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014.

În urma soluţionării contestaţiei administrative formulate de reclamantă, prin Decizia nr. 221/11.07.2014 s-a dispus desfiinţarea Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 şi refacerea acesteia, respectiv desfiinţarea în parte a Informării nr. 86426/05.05.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE cu privire la reducerea procentuală şi refacerea acesteia.

Punerea în executare a Deciziei 221/11.07.2014 s-a realizat prin emiterea Notei de neconformitate nr. x/14.10.2014, comunicată UAT Târgovişte la data de 16.10.2014.

La cererea de plată nr. x, ca urmare a Notei de neconformitate nr. x/14.10.2014, UAT Târgovişte a formulat contestaţie, soluţionată prin Decizia nr. 44/17.02.2015 de admitere a contestaţiei cu desfiinţarea Notei de neconformitate nr. x/14.10.2014 (refăcute) şi refacerea acesteia cu aplicarea reducerii procentuale conform temeiului legal în vigoare la data emiterii actului intern.

Astfel, abaterea pentru contractul de lucrări nr. x/30.07.2013 a fost constatată prin emiterea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/04.07.2016.

Împotriva acesteia, reclamanta a formulat contestaţie administrativă, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 281/09.09.2018, decizie ce a făcut obiectul unui alt litigiu, respectiv dosarul nr. x/2017, soluţionat definitiv în sensul menţinerii actelor contestate.

În raport de cele menţionate, atât timp cât Informarea atacată se raportează la acte administrative menţinute de instanţele judecătoreşti, soluţia instanţei de fond este greşită.

Instanţa de fond nu a procedat la examinarea fondului, deşi prin decizia de casare s-a dispus în mod special acest obiectiv.

Instanţa de fond, deşi a constatat că în dosarul x/2014 s-a desfiinţat în parte nota de neconformitate x/28.04.2014 (în ceea ce priveşte abaterea referitoare la respectarea propunerii tehnice), rămânând însă alte două abateri, extrapolează această admitere în parte şi trage concluzia greşită că actul principal prin care s-au stabilit reducerile a fost desfiinţat.

În ceea ce priveşte nota de neconformitate nr. x/28.04.2014, raţionamentul instanţei este unul contrar actelor existente la dosar şi de neînţeles.

Concret, instanţa constată că prin Decizia 221/11.07.2014 s-a dispus desfiinţarea notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 pentru nemotivare, motiv pentru care nu mai există o reducere procentuală în cauză, în condiţiile în care prin Decizia 221/11.07.2014 s-a dispus desfiinţarea şi refacerea notei. Prin urmare, abaterea nu a dispărut, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

Mai mult, aşa cum s-a arătat anterior, actele refăcute au făcut obiectul altor dosare, unul fiind menţinut definitiv de instanţa judecătorească, iar celălalt menţinut în privinţa a două abateri (hotărârea nu este definitivă).

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul susţine greşit că hotărârea primei instanţe nu ar fi motivată, sentinţa cuprinzând analiza tuturor aspectelor cauzei.

De asemenea, greşit se susţine că soluţia de admitere a cererii de anulare nu se raportează corect la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2015. Nota de neconformitate nr. x/2014 a fost refăcută pentru pct. 21.1 şi 21.2, însă nu şi pentru pct. 21.3, pentru care instanţa de judecată a dispus anularea.

Anularea acestui punct echivalează cu desfiinţarea notei cu privire la aplicarea corecţiei de 5% pentru contractul de lucrări nr. x/30.07.2013, ceea ce atrage nulitatea actelor subsecvente, respectiv reţinerea corecţiilor din cererile de plată.

Recurentul a arătat că urmare a deciziei nr. 221/2014 a fost refăcută nota de neconformitate, noua notă având nr. 23168/14.10.2014. Însă, noua notă nu respectă dispoziţiile instanţei, fiind menţinută corecţia care a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească.

Aşadar anularea irevocabilă a pct. 21.3 din notă reprezintă desfiinţarea parţială a notei de neconformitate nr. x/2014, respectiv raportat la corecţia de 5%. Acest aspect atrage şi desfiinţarea tuturor actelor subsecvente care stabilesc această corecţie.

Instanţa a reţinut corect şi nemotivarea actelor administrative atacate întrucât notele de neconformitate au fost anulate, astfel că nu pot fi menţinute niciuna dintre reducerile procentuale aplicate.

Recurentul susţine greşit că în raport de prevederile art. 6 şi 9 din O.U.G. nr. 66/2011 nu era obligat la motivarea actelor atacate. Motivarea actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate a acestuia unanim acceptată.

Recurentul susţine că prin Informare s-au aplicat reducerile procentuale stabilite prin actele administrative principale definitive, însă nu arată care sunt aceste acte definitive, în condiţiile în care refacerea ulterioară a actelor administrative nu era posibilă din punct de vedere juridic şi, ca atare, reducerile procentuale aplicate sunt nelegale.

Prin decizia nr. 300/2014, recurentul-pârât a respins contestaţia reclamantei pentru autoritate de lucru judecat, comportându-se ca o instanţă de judecată şi ignorând împrejurarea că art. 430 şi următoarele din C. proc. civ. vizează doar hotărârile judecătoreşti, nu şi deciziile emise de autorităţile publice în activitatea de soluţionare a contestaţiilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte îl constată fondat pentru următoarele argumente:

Obiectul acţiunii în anulare de faţă îl reprezintă actul administrativ individual "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. 3", înregistrat sub nr. x/22.08.2014, referitor la contractul de finanţare nr. x/2011. Conform acestei Informări, la cererea de plată nr. x adresată de reclamantă s-a aplicat o reducere de 25% din valoarea contractului nr. x/14.02.2011 încheiat de reclamantă cu societatea A. S.R.L. (fostă D. SRL) şi alta de 5% din valoarea contractului nr. x/30.07.2013 încheiat de reclamantă cu Asocierea B. S.A. şi C. S.A..

Aplicarea acestor două reduceri procentuale la valoarea cheltuielilor aprobate a fost contestată prin cererea introductivă, cerere care a fost îndreptată, totodată, şi împotriva deciziei nr. 300/2014 de soluţionare a contestaţiei administrative adresate de reclamantă faţă de Informare.

Instanţa de fond a reţinut, în rejudecare, că în dosarul nr. x/2014 s-a constatat că prin decizia administrativă de soluţionare a contestaţiei nr. 221/2014 a fost desfiinţată în parte Informarea nr. x/05.05.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, cu dispunerea refacerii actului. Astfel, instanţa a considerat că, dacă actul principal prin care s-au stabilit reducerile procentuale a fost desfiinţat, nici Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x cu nr. de înregistrare x/22.08.2014 nu poate rămâne în fiinţă, impunându-se anularea ei.

De asemenea, instanţa a reţinut că a intrat în puterea lucrului judecat anularea deciziei nr. 221/2014 a MDRAP (pentru capetele de contestaţie nr. 2.3 şi 3) şi anularea Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 pentru pct. 21.3, nelegalitatea acestora producând consecinţe şi asupra reducerilor procentuale la care se referă informarea atacată.

A mai reţinut instanţa de fond că informarea atacată nu cuprinde motivarea măsurilor aplicate.

Cu privire la reducerea procentuală de 25% stabilită prin nota de neconformitate nr. x/22.04.2014, instanţa de fond a constatat că nota de neconformitate a fost desfiinţată prin decizia nr. 221/2014 pentru lipsa motivării, cu obligaţia de refacere, astfel că nici această reducere procentuală nu poate fi menţinută.

În privinţa deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 300/2014, Curtea a constatat că prin aceasta s-a reţinut greşit autoritatea de lucru judecat întrucât deciziile administrative nu se bucură de o astfel de autoritate.

Deşi recurentul-pârât a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., din cuprinsul criticilor dezvoltate prin cererea de recurs nu se decelează aspecte de nemotivare sau motivare contradictorie a sentinţei recurate. Dimpotrivă, criticile se axează pe greşita aplicare a normelor de drept substanţial, coroborată cu valorificarea eronată a soluţiilor pronunţate în litigii anterioare purtate între aceleaşi părţi cu privire la măsurile de reduceri procentuale/corecţii aplicate celor două contracte de achiziţii, derulate de reclamantă sub auspiciile contractului de finanţare nr. x/22.08.2011, cod SMIS 7888.

Analizând recursul prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia din sentinţa recurată, de anulare a Informării nr. 62061/28.08.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate prin cererea de plată nr. x, este pronunţată cu aplicarea greşită a legii.

În primul rând, nu se poate reţine nemotivarea Informării, câtă vreme aceasta, în concordanţă cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu art. 27 din H.G. nr. 875/2011, nu face decât să aplice asupra cererii de plată nr. x adresate de reclamantă reducerile procentuale stabilite anterior de autoritatea pârâtă prin două note de neconformitate, respectiv prin nota de neconformitate nr. x/28.04.2014 şi prin nota de neconformitate nr. x/22.04.2014.

Motivarea reducerilor procentuale se regăseşte în notele de neconformitate care au stabilit aceste măsuri, în conformitate cu prevederile art. 6 şi 9 din O.U.G. nr. 66/2011, acte administrative de asemenea atacate de reclamantă.

În al doilea rând, instanţa de fond a reţinut greşit că respectivele reduceri procentuale ar fi fost desfiinţate, cu consecinţa că nici Informarea nr. x/22.08.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, care pune în aplicare aceste reduceri în cererea de plată menţionată, nu ar mai putea fi menţinută în ordinea juridică, pe principiul potrivit căruia anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent.

Măsurile administrative de stabilire a reducerilor procentuale la valoarea contractelor de achiziţii încheiate de reclamantă cu A. S.R.L. şi cu Asocierea B. S.A. şi C. S.A. subzistă şi în prezent, desfiinţarea lor fiind reţinută eronat de către prima instanţă.

Astfel, în ceea ce priveşte reducerea procentuală de 5% aplicată la valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea B. S.A. şi C. S.A. prin nota de neconformitate nr. x/22.04.2014 se constată următoarea situaţie juridică:

În dosarul nr. x/2014, reclamanta a solicitat anularea notei de neconformitate menţionate (care reţine mai multe nereguli, la pct. 21.3 referindu-se la propunerea tehnică şi existenţa prejudiciului), anularea în parte a deciziei nr. 221/2014 de soluţionare a contestaţiei administrative, prin care au fost respinse capetele 2.3 şi 3 din contestaţie şi anularea Informării nr. 86426/05.05.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x

Prin decizia nr. 221/2014, în contestaţia administrativă, se desfiinţase în tot nota de neconformitate nr. x/22.04.2014 şi în parte nota de neconformitate nr. x/28.04.2014.

Prin sentinţa nr. 39/17.02.2015 a Curţii de Apel Ploieşti -SCAF, rămasă definitivă prin decizia nr. 2327/04.06.2018 a ÎCCJ-SCAF, instanţa a respins, ca fiind fără obiect, cererea de anulare a Informării şi a notei de neconformitate nr. x/2014, în măsura în care acestea au fost deja desfiinţate prin decizia nr. 221/2014 şi a analizat pe fond cererea de anulare a deciziei nr. 221, în măsura în care cuprindea soluţia administrativă de respingere a capetelor 2.3 şi 3 din contestaţia reclamantei, precum şi a pct. 21.3 al notei de neconformitate nr. x/2014.

Instanţa a anulat decizia nr. 221 în privinţa soluţiei date capetelor 2.3 şi 3 din contestaţie, precum şi pct. 21.3 al notei de neconformitate, reţinând, în esenţă, aceeaşi nemotivare a actului administrativ primar referitor la aplicarea reducerii procentuale, care fusese reţinută prin decizia nr. 221/2014 în soluţionarea celorlalte capete de contestaţie, consecinţa fiind obligaţia de refacere a actului administrativ primar de aplicare a reducerii procentuale.

Acest aspect rezultă cu claritate din motivarea sentinţei în care s-a arătat că nulitatea pentru nemotivare nu poate afecta numai parţial nota de neconformitate, corecţia financiară de 5% fiind individulizată de emitent pentru trei pretinse încălcări ale legislaţiei în materia achiziţiilor publice, dintre care două (pct. 21.1 şi pct. 2) au fost desfiinţate prin decizia nr. 221/2014.

Din actele dosarului nu rezultă parcursul administrativ ulterior al acestei corecţii/reduceri procentuale, care nu a fost desfiinţată definitiv, ci cu obligarea organului emitent al notei de neconformitate la reluarea procesului de analiză a neregulilor.

Recurentul a arătat că procedura administrativă s-a finalizat prin emiterea notei de constatare a neregulilor şi aplicare a corecţiei nr. 61948/04.07.2016.

Din dosarul nr. x/2017 rezultă că prin nota de constatare ultim menţionată s-a aplicat contractului nr. x/30.07.2013 o corecţie de 10% pentru neregula utilizării unor criterii de selecţie restrictive.

Prin sentinţa nr. 18/31.01.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin decizia nr. 552/2021 a ÎCCJ-SCAF, s-a respins cererea de anulare a notei de constatare a neregulilor anterior menţionată. Rezultă, astfel, că această corecţie a fost menţinută definitiv.

Ca atare, aplicarea măsurii reducerii procentuale în cererea de plată nr. x are acoperire într-un act administrativ definitiv care stipulează o corecţie mai mare decât cea aplicată prin Informarea atacată.

În ceea ce priveşte reducerea procentuală de 25% stabilită la valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat cu A. S.R.L. (fostă D. SRL) prin nota de neconformitate nr. x/22.04.2014, se constată următoarea situaţie juridică:

Urmare a desfiinţării notei de neconformitate nr. x/22.04.2014 prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 221/11.07.2014, cu obligarea organului emitent al notei de neconformitate la reluarea analizei asupra neregulilor constatate, s-a emis nota de neconformitate nr. x/22.10.2014, la rândul său desfiinţată prin decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 44/2015, cu aceeaşi obligaţie de reluare a procedurii de verificare a condiţiilor de legalitate şi regularitate a cheltuielii.

Ulterior a fost emisă nota de neconformitate nr. x/03.04.2015, prin care contractului de prestări servicii anterior menţionat i s-a aplicat o corecţie de 100%. Aceasta a fost atacată, odată cu decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 259/2015, în dosarul nr. x/2016.

Prin sentinţa nr. 171/12.10.2018 au fost respinse cererea de anulare a deciziei nr. 259/2015, în ceea ce priveşte soluţionarea capetelor 1 şi 3 din contestaţie şi cererea de anulare a notei de neconformitate nr. x/03.04.2015 în ceea ce priveşte constatările de la pct. A şi C. Or, această soluţie de respingere definitivă a cererii de anulare priveşte, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei, şi corecţia financiară de 100% aplicată contractului de prestări servicii prin nota de neconformitate nr. x/03.04.2015.

Ca atare, se reţine că nota de neconformitate nr. 13539 aşa cum a fost refăcută la data de 03.04.2015, aplică contractului de prestări servicii încheiat cu A. S.R.L. (fost D. SRL) o corecţie, rămasă definitivă, mai mare decât valoarea reducerii procentuale reţinute conform Informării atacate în prezenta cauză.

În concluzie, Informarea nr. x/22.08.2014, atacată în prezenta cauză, aplică reduceri procentuale la cele două contracte, care sunt stabilite prin note de neconformitate/stabilire nereguli rămase definitive şi, ca atare, nu este incident motivul de anulare a acestei informări reţinut de prima instanţă, respectiv anularea actului administrativ principal, care ar atrage şi anularea actului subsecvent.

Cât priveşte decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 300/2014, deşi aceasta se referă greşit la aşa-zisa autoritate de lucru judecat a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 221/2014, relevant este că motivul respingerii contestaţiei administrative a fost acela că stabilirea măsurilor de reduceri procentuale a avut loc prin notele de neconformitate, care au făcut obiectul altor căi de atac administrative, în care s-au pronunţat decizii asupra cărora autoritatea administrativă nu ar mai fi putut reveni. Acest aspect este, în esenţă, corect reţinut. Cu privire la reducerile procentuale/corecţiile respective, reclamanta a urmat căile de atac prevăzute de lege, pronunţându-se hotărârile definitive anterior amintite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa civilă atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 42 din data de 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.