Territorial jurisdiction for public-institution plaintiff in administrative challenge to EU fund financial correction

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. A. S.A. Alba a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM), solicitând ca în contradictoriu cu acesta să se dispună:

1. anularea în totalitate a Deciziei nr. 4564/12.04.2021 emisă de către Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM);

2. anularea "Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale in cadrul obiectivului de convergenţă" nr. 15554/12.02.2021 şi

3. şi pe cale de consecinţă exonerarea reclamantei de la plata sumei de 3.249.298,43 RON dispusă în sarcina sa cu titlu de corecţie financiară

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 32 din data de 09 februarie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată pârât şi a declinat competenţa soluţionării cererii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ şi exonerarea de la plata sumei de 3.249.298,43 RON, astfel că, în speţă, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine curţii de apel.

În ceea ce priveşte competenta teritorială, instanţa a reţinut că firma reclamantă poate fi asimilată unei autorităţi publice.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Aşadar, legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei A. S.A. ALBA şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM) care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1262/20.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Totodată a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, dispunând suspendarea judecăţii, precum şi înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea stabilirii instanţei competente teritorial.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamantei A. S.A. Alba, chiar dacă i se aplică un regim juridic mixt din punct de vedere al organizării, în sensul că este o persoană juridică de drept privat care prin obiectul său de activitate este asimilată unei entităţi de interes public, în prezentul litigiu nu acţionează în regim de putere publică, pretenţiile sale juridice derivând dintr-o presupusă vătămare printr-un act administrativ prin care şi-a manifestat puterea publică pârâtul din speţă, respectiv Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

Prin urmare, societatea reclamantă se situează în prezentul litigiu într-o poziţie identică cu particularul vătămat în drepturile sale, care doreşte să înlăture efectele executorii ale unui act administrativ emis în regim de putere publică de către autoritatea publică pârâtă.

Având în vedere că intenţia legiuitorului a fost aceea de favorizare a părţii aflate într-o poziţie de inferioritate faţă de autoritatea emitentă a unui act în regim de putere publică, se va reţine că în speţă Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene este o autoritatea publică aflată pe poziţie de superioritate, cea care se află în poziţie inferioară în cadrul raportului juridic de drept public fiind societatea reclamantă, o interpretare contrară lipsind de raţiune şi eficienţă intenţia legiuitorului de a stabili o competenţă in favorem.

În acelaşi sens, Curtea de Apl Bucureşti a mai avut în vedere şi faptul potrivit căruia calitatea de autoritate asimilată are relevanţă procesuală doar în situaţia în care această calitate dă naştere unui raport juridic de drept material dezechilibrat, în situaţia în care autoritatea asimilată este cea care acţionează în regim de putere publică. Doar într-o astfel de situaţie se poate apăra interesul pârâtului prin judecarea procesului cât mai aproape de sediul/domiciliul acestuia.

Altfel spus, persoana juridică de drept privat asimilată unei autorităţi publice sesizează instanţa de la sediul/domiciliul pârâtului doar în cazul în care acţionează ca o parte cu puteri superioare, în calitatea sa de delegat statal în privinţa unei competenţe limitative (anume aceea de utilitate publică sau serviciu public, în regim de putere publică). În toate celelalte situaţii în care nu are poziţia de superioritate, calitatea relevantă este cea primară, anume de persoană juridică de drept privat.

Aşadar, Curtea va reţine că forma articolului 10 alin. (3) nu reglementează de fapt situaţia în care reclamantul este o persoană juridică de drept privat care cheamă în judecată o autoritate publică cu care se află într-un raport juridic de drept material. Raţiunea stabilirii competenţei în favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent dacă este reclamant sau pârât, conduce la concluzia că norma prevăzută în art. 10 alin. (3) trebuie să fie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situaţie scopul legii, anume protecţia suplimentară acordată părţii vulnerabile, putând fi atins.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul litigiului este reprezentat de anularea unui act administrativ emanând de la Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, prin care s-a aplicat o corecţie financiară în sumă de 3.249.298,43 RON, din care contribuţie din fonduri UE 2.761.903,67 RON.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu reclamantul din speţă.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 05.10.2021:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În speţă, reclamanta A. S.A. Alba, are calitatea de instituţie publică prin raportare la structura acţionariatului, la obiectul de activitate şi la prevederile la art. 2 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2016, privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice, modificată şi aprobată prin Legea 111/2016.

Din Actul constitutiv depus la dosarul cauzei de reclamantă rezultă că societatea este o societate pe acţiuni, având ca acţionari unităţi administrativ teritoriale din jud. Alba şi ca obiect de activitate, conform art. 5, operarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare a cărui gestiune este delegată, conform contractului de delegare, desfăşurând activitate exclusiv pentru autorităţile locale care i-au dezlegat prin Asociaţie gestiunea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. Potrivit art. 6.5 din Actul constitutiv societatea nu poate avea decât capital integral public, reprezentând aport al autorităţilor locale membre ale Asociaţiei.

O.U.G. nr. 109/2016, privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice, modificată şi aprobată prin Legea 111/2016, prevăzută ca temei legal în actul constitutiv, stabileşte, la art. 2 pct. 2, că sunt întreprinderi publice, alături de companiile şi societăţile naţionale, şi societăţile la care statul sau unitatea administrativ teritorială este acţionarul unic, majoritar sau la care deţine controlul.

Înalta Curte constată că interpretarea Curţii de Apel Bucureşti nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că reclamantul ar fi acţionat sau nu în regim de putere publică, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce excede textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

Mai mult, în cauză este incidentă şi Decizia nr. 788/2021, prin care Curtea Constituţională a stabilit că, deşi norma de competenţă de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu prevede expres cazul reclamantului persoană juridică de drept public, sintagma "asimilată acestora" nu se poate referi decât la persoanele juridice de drept public, al căror regim juridic este similar celor al autorităţilor publice sau al instituţiilor publice.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul S.C. A. S.A. Alba în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.