Military pension litigation: Finality of cassation objection decision bars subsequent recourse under principle of legality of appeals

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2020, la data de 23.06.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat obligarea acestora la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei de serviciu şi a pensiei suplimentare ce i se cuvin şi la plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite, calculând inflaţia aferentă, dobânzile legale penalizatoare şi daunele moratorii de la data când i se cuveneau aceste drepturi băneşti şi până la data când aceste drepturi i se vor achita real, respectând termenul de prescripţie de 3 ani.

Prin sentinţa civilă nr. 841/2021 din 15.04.2021, Tribunalul Iaşi a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul A., solicitând modificarea în tot a sentinţei civile şi, rejudecând cauza, instanţa de control judiciar să admită contestaţia astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 841/15.04.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, care a format obiectul dosarului nr. x/2022, prin care a solicitat admiterea acesteia.

Prin decizia civilă nr. 233/08.03.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 Curtea de Apel Iaşi a decis respingerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile 839/27.10.2021 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosar nr. x/2020.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 233/08.03.2022 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în dosar nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 453/2022 din 5 mai 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 233/08.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei civile nr. 453/2022 din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, contestatorul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârii recurate.

In esenţă, recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept, în sensul că persoanele din cadrul completului de judecată nu au respectat art. 22 alin. (2) din Legea nr. 134/2010.

Totodată, a arătat că dezvoltarea motivelor de recurs va fi depusă, conform art. 486 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 134/2010, printr-un memoriu separat, după ce i se va comunica hotărârea atacată.

Ulterior, la 30 iunie 2022, recurentul a depus memoriu de recurs, prin care a arătat, în sinteză, că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea au în vedere faptul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept şi că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei; de asemenea, a adus critici care vizează fondul pricinii.

Intimaţii au transmis, fiecare, întâmpinare prin care au invocat inadmisibilitatea căii de atac, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, faţă de care recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, se cuvine menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Se reţine că prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 453/2022 din 5 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o contestaţie în anulare formulată faţă de o decizie pronunţată, tot într-o contestaţie în anulare, într-o cauză având ca obiect asigurări sociale.

Înalta Curte mai reţine că dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:

"Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.", art. 101 prevede că:

"Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

De asemenea, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Având în vedere că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este definitivă, conform art. 508 alin. (4) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., rezultă că şi decizia care formează obiectul prezentului recurs are acelaşi caracter.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 453/2022 din 5 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.