Admissibility of unconstitutionality challenge to pension conversion under Law 263/2010 and application of correction index

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2021, la data de 05.05.2021, contestatorul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea acţiunii, emiterea de către Casa Judeţeană de Pensii Prahova a unei noi decizii pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, care să conţină, faţă de decizia nr. x din 05.04.2021, următoarele modificări:

a) număr de înregistrare nou, deoarece numărul de înregistrare x din 05.04.2012 este acelaşi cu numărul de înregistrare al deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate nr. x din 10.02.2015, fiind vorba de o nouă decizie si nu o simpla recalculare;

b) bifarea căsuţei "înscriere nouă" şi nu a căsuţei "Modificare" cum este în prezent, deoarece este vorba de o nouă înscriere la pensie si anume înscrierea la pensie pentru limită de vârstă;

c) eliminarea sintagmei "se admite cererea de pensionare a solicitantului " de la punctul A din cuprinsul deciziei şi înlocuirea cu expresia "se eliberează din oficiu prezenta decizie de pensionare pentru limită de vârstă solicitantului" aceasta deoarece reclamantul nu a făcut şi nu a semnat nicio cerere de pensionare pentru limită de vârstă, emiterea noii decizii făcându-se, conform legii, din oficiu;

d) modificarea conţinutului de la capitolul "Motivare", pagina 1 a deciziei, prin înlocuirea expresiei "cu valorificare stagiu asimilat (pensie invaliditate)’’ cu expresia "calculată conform Lege nr. 263/2010" deoarece nu este vorba de o recalculare numai prin valorificarea stagiului asimilat;

e) înlocuirea datei de înscriere la pensie, 06.11.2014, din cuprinsul paginii nr. 3 din decizie -BULETIN DE CALCUL- cu data de 24.12.2020, care este data legală când a îndeplinit condiţiile legale de înscriere la pensia pentru limită de vârstă;

f) modificarea conţinutului de la capitolul "Motivare", pagina nr. 3 -BULETIN DE CALCUL- a deciziei, prin înlocuirea expresiei "cu valorificare stagiu asimilat (pensie invaliditate)" cu expresia "calculată conform Lege nr. 263/2010" deoarece nu este vorba de o recalculare numai prin valorificarea stagiului asimilat;

- recalcularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă conform Legii nr. 263/2010, corespunzător situaţiei din 24.12.2020, prin aplicarea indicelui de corecţie, conform art. 170 din Legea nr. 263/2010, a cărui valoare este de 1,41, conform art. 17 din Legea nr. 6/2020 din 6 ianuarie 2020;

- obligarea pârâtei la plata sumelor de bani rezultate ca diferenţă între cuantumul stabilit din recalcularea pensiei, prin utilizarea coeficientului de 1,41 şi cuantumul conform deciziei nr. x din 05.04.2021, începând cu 24.12.2020;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010, Normei de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 din 20.03.2011, Legii nr. 19/2000, Legii nr. 6/2020, Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 702/31.10.2019 şi Constituţiei României.

Prin sentinţa civilă nr. 2086/7 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, contestatorul a formulat apel.

Prin încheierea din 06 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelantul-contestator, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 263/2010.

Prin decizia nr. 1008 din 06.04.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul contestatorului A. împotriva sentinţei nr. 2086/07.09.2021, pronunţată de Tribunalul Prahova.

La 08 aprilie 2022, în termen legal, contestatorul A. a formulat cerere de recurs împotriva încheierii din 06 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.

Prin memoriul de recurs depus la 24 aprilie 2022, recurentul susţine, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut în mod nelegal şi nefondat că dispoziţia art. 82 din Legea nr. 263/2010 nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, în primul rând, arată că s-ar fi reţinut în mod eronat că recurentul a invocat neconstituţionalitatea art. 82 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în realitate invocându-se neconstituţionalitatea art. 82 din Legea nr. 263/2010.

În al doilea rând, arată că excepţia invocată are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind unul dintre motivele de nulitate absolută a Deciziei nr. x din 05.04.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă invocate de recurent prin contestaţia îndreptată împotriva acestei decizii.

În continuare, recurentul face apel la considerentele primei instanţe cu privire la aplicarea indicelui de corecţie de 1.07 în loc de 1.41, din care ar rezulta motivarea neconstituţională şi netemeinică a primei instanţe, care ar fi reţinut că nu sunt două momente de "înscriere la pensie" în favoarea contestatorului, ci doar unul, în conformitate cu art. 104 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi "faptul că la data de 05.04.2021 s-a emis decizia de trecere la pensie pentru limită de vârstă din pensie de invaliditate, nu deschide în favoarea acestuia un alt moment de înscriere la pensie".

O altă consecinţă a interpretării greşite a art. 82 din Legea nr. 263/2010 este aceea că, dacă se consideră că data de 06.11.2014, din decizia de pensie ar fi corectă, aceasta ar însemna că drepturile de pensie pentru limită de vârstă ar trebui plătite de către intimată începând cu această dată, ori pe prima pagină a deciziei nr. x din 05.04.2021, la punctul C, se menţionează că plata drepturilor se face începând cu data de 24.12.2020.

Referitor la motivele mai sus enunţate, arată că instanţa de apel ar fi reţinut că recurentul se arată nemulţumit de menţiunea potrivit căreia decizia a fost emisă la cerere şi nu din oficiu. Or, referitor la acest aspect, recurentul susţine că a arătat instanţei că, din cauza interpretării greşite a prevederilor art. 82 din Legea nr. 263/2010 de către intimată, în sensul că sintagma "la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită", decizia emisă reprezintă o recalculare a pensiei de invaliditate şi nu o înscriere nouă la pensie pentru limită de vârstă. Intimata ar fi folosit formularul deciziei nr. x/10.02.2015 privind pensia de invaliditate şi ar fi păstrat formularea "se admite cererea de pensionare a solicitantului", aspect care conduce la nulitatea deciziei nr. x/05.04.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, deoarece face referire la un înscris fictiv, deoarece recurentul nu a întocmit şi nu a semnat o cerere de pensionare pentru limită de vârstă.

Menţiunea din cuprinsul art. 82 potrivit căreia pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă ar fi de natură să influenţeze soluţia pronunţată în prezenta cauză, deoarece, susţine recurentul, fiind vorba de o înscriere nouă la pensie pentru limită de vârstă, ar trebui aplicate prevederile art. 82 din Legea nr. 263/2010, conform cărora, "alin. (2) în situaţia prevăzută la alin. (1) se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos". Prin urmare, cuantumul pensiei pentru limită de vârstă se stabileşte prin efectuarea separat a calculului cuantumului pensiei de invaliditate corespunzător cu datele din dosarul de pensie de invaliditate până la data de 24.12.2020 şi separat calculul cuantumului pensiei pentru limită de vârstă cu datele existente şi prevederile legale din data de 24.12.2020, apoi se alege cuantumul cel mai avantajos dintre cele două calcule.

Calculul se face separat pentru cele două categorii de pensii, fără a se influenţa una pe cealaltă, deoarece deciziile de pensionare sunt distincte şi reprezintă momente de înscriere la pensie diferite, ori, la data de 06.11.2014, când recurentul a îndeplinit condiţiile de pensionare pentru invaliditate, indicele de corecţie, calculat conform prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 alin. (1) şi (2), era 1.07, iar la data de 24.12.2020, când a îndeplinit condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, indicele de corecţie era de 1.41, conform art. 17 din Legea nr. 6/2020.

În felul acesta susţine că s-ar respecta şi prevederile art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în sensul că indicele de corecţie se aplică o singură dată la înscrierea iniţială la pensie, ori data de înscriere iniţială pentru pensia de invaliditate este 06.11.2014, conform deciziei nr. x din 10.05.2015, când indicele de corecţie era 1.07, iar data de înscriere iniţială la pensie pentru limită de vârstă este 24.12.2020, conform deciziei nr. x din 05.04.2021, când indicele de corecţie era 1.41.

Arată recurentul că, în încheierea recurată, instanţa de apel s-a referit doar la implicaţiile aplicării indicelui de corecţie conform art. 170 din Legea nr. 263/2010, neluând în considerare motivele invocate de recurent.

Concluzionând, consideră că dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 263/2010, respectiv sintagma "pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă", sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că nu reprezintă o înscriere iniţială la pensie pentru limită de vârstă, cu efectul excluderii celor care se pensionează pentru limită de vârstă de la aplicarea, la calculul cuantumului pensiei, a indicelui de corecţie calculat conform cu prevederile art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu datele existente la momentul pensionării.

Astfel, apare o situaţie discriminatorie în care, în fapt, titularul unei pensii transformate să aibă aceeaşi vârstă şi să fi realizat acelaşi stagiu complet de cotizare cu titularul unei pensii "netransformate" şi, deci, să fie eligibil pentru aceeaşi pensie, cea "plenară", pentru limită de vârstă şi, cu toate acestea, doar titularul pensiei "netransformate" să primească un beneficiu, oricare ar fi acesta.

Prin acordarea unei semnificaţii decisive unei împrejurări care, deşi reală, nu este relevantă (faptul că persoana a beneficiat anterior de pensie de invaliditate) şi ignorarea unei împrejurări obiective şi decisive, şi anume că, indiferent că este vorba despre o pensie pentru limită de vârstă transformată dintr-o pensie anterioară sau o pensie "netransformată" dintr-o pensie anterioară, titularii acestora îndeplinesc aceleaşi condiţii de vârstă şi stagiu complet de cotizare, apreciază că s-au instituit două categorii de subiecte de drept în mod arbitral. Prin urmare, tratamentul diferenţiat nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, întrucât nu păstrează o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Se ajunge astfel la o discriminare gravă prin interpretarea diferită a aceluiaşi act juridic, anume deciziile de acordare pensie pentru limită de vârstă "netransformată" dintr-o pensie anterioară să fie considerate înscriere la pensie pentru limită de vârstă, iar cele de acordare pensie pentru limită de vârstă "transformată" din pensie de invaliditate să nu fie considerate înscriere la pensie pentru limita de vârstă.

Se încalcă astfel principiul egalităţii prevăzut de dispoziţiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora, tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, trebuie să li se asigure un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Din punct de vedere constituţional, acesta constituie un tratament discriminatoriu, care încalcă principiul constituţional reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 15.06.2022, care nu a formulat întâmpinare.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 82 din Legea nr. 263/2010, pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În legătură cu obiectul prezentei căi extraordinare de atac, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională, la paragrafele 21 şi 22, a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, trebuie îndeplinite cumulativ cele patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă, să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia şi să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Astfel, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, are loc verificarea condiţiilor sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau când nu are legătură cu cauza.

Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, excepţia trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată trebuie să analizeze, implicit, eficienţa folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Verificând îndeplinirea acestei condiţii, Înalta Curte reţine că reclamantul a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. x din 05.04.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, solicitând, în esenţă, aplicarea indicelui de corecţie de la data emiterii acestei decizii, respectiv 1.41, iar nu pe cel de la data deciziei de pensie pentru invaliditate.

Prin precizările depuse în dosarul de apel la 01.03.2022, contestatorul a invocat faptul că dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 263/2010, respectiv sintagma "pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă", sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează că nu reprezintă o înscriere iniţială la pensie pentru limită de vârstă, cu efectul excluderii celor care se pensionează pentru limită de vârstă de la aplicarea, la calculul cuantumului pensiei, a indicelui de corecţie, calculat conform cu prevederile art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu datele existente la momentul pensionării.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a respins în mod greşit cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 263/2010, motivând că textul de lege invocat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, reţinându-se că, menţiunea cuprinsă în art. 82, potrivit căreia pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă, nu este de natură să influenţeze soluţia pronunţată în prezenta cauză, întrucât instanţa este chemată să aplice dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora, "indicele de corecţie se aplică o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie", înţelesul sintagmei "înscrierea iniţială la pensie fiind lămurit prin deciziile pronunţate de Curtea Constituţională (decizia nr. 702/2019 şi Decizia nr. 670/2021).

Totodată, a reţinut instanţa că, în accepţiunea agreată de sintagma, "neconstituţionalitatea să privească o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei", se putea invoca doar neconstituţionalitatea uneia dintre normele ce îşi găsesc aplicarea în mod concret în soluţionarea speţei deduse judecăţii, respectiv art. 170, care stabileşte modalitatea de aplicare a indicelui de corecţie.

Înalta Curte subliniază că legătura cu soluţionarea cauzei semnifică incidenţa dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate se solicită a fi constatate de Curtea Constituţională privind soluţia ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată. De altfel, decizia Curţii Constituţionale, în soluţionarea excepţiei, trebuie să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii pronunţate, ceea ce presupune existenţa unei legături directe între norma legală contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză.

Criticile din cuprinsul contestaţiei şi reiterate prin cererea de apel au vizat, printre altele, faptul că, interpretarea corectă a art. 82 din Legea nr. 263/2010 este aceea că, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, decizia pentru acordarea pensiei de invaliditate îşi încetează efectele juridice şi se deschide pentru prima oară dreptul la pensie pentru limită de vârstă, pentru care trebuie emisă o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, care se calculează conform Legii nr. 263/2010, inclusiv prin aplicarea indicelui de corecţie, conform art. 170 din Legea nr. 263/2010, a cărui valoare este la data de 24.12.2020 de 1,41, conform art. 17 din Legea nr. 6/2020 din 6 ianuarie 2020.

În litigiul pendinte, se constată că prin motivele de apel, contestatorul a formulat critici referitoare la dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a invocat-o, tocmai pentru a justifica aplicabilitatea indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 la valoarea existentă la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, 24.12.2020.

Prin urmare, Înalta Curte reţine existenţa unei legături directe între normele legale contestate, respectiv dispoziţiile art. 82 din Legea 263/2010 şi soluţia privind cererea de apel formulată în cauză, prin care s-a criticat, printre altele, aplicarea acestor prevederi legale.

În plus, instanţa supremă reţine că, deşi prin hotărârea recurată s-a reţinut că dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, prin decizia nr. 1008/06.04.2022, pronunţată asupra apelului formulat în cauză, instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia de respingere a criticilor contestatorului privind existenţa unor neconcordanţe în Decizia nr. x/05.04.2021, ce se impun a fi modificate, tocmai pe dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 263/2010, a căror neconstituţionalitate a fost invocată de recurent.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că, în cuprinsul deciziei de pensionare contestate se face menţiune că, potrivit art. 82 din Legea nr. 263/2010, se menţine în plată cuantumul pensiei mai avantajos, ceea ce conduce fără echivoc la concluzia că decizia de pensionare pentru limită de vârstă contestată a fost întocmită în temeiul art. 82 şi nu ca urmare a vreunei cereri exprese formulate de beneficiarul drepturilor de pensie. A reţinut că, pe cale de consecinţă, trimiterea făcută la cererea formulată de petiţionar are în vedere cererea iniţială, în baza căreia reclamantului apelant i-a fost deschis dosarul de pensie, aşa încât această menţiune nu se impune a fi modificată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului şi casarea încheierii atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, în rejudecare, instanţa urmând a reanaliza condiţia referitoare la legătura cu cauza dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) raportat la art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-contestator A., va casa încheierea din 6 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, cu consecinţa trimiterii spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe a cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 82 din Legea 263/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Casează încheierea atacată şi trimite spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.