Moral damages for electricity disconnection barred by res judicata

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.A., C. S.A. şi D. S.A., solicitând instanţei obligarea acestora la plata de despăgubiri morale, respectiv pârâta B. S.A. suma de 195.000 RON, C. S.A. suma de 190.000 RON şi D. S.A. suma de 195.000 RON, sume ce reprezintă repararea prejudiciului cauzat prin debranşarea locuinţei sale de la reţeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 13 februarie 2015 - 3 noiembrie 2015, respectiv 260 de zile.

Prin sentinţa nr. 102 din 21 ianuarie 2021 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă.

La data de 23 noiembrie 2020, anterior primul termen de judecată, reclamantul A. a modificat cererea de chemare în judecată arătând că, pentru pârâta B. S.A. majorează pretenţiile de la 195.000 RON la 235.000 Euro, iar perioada pentru care solicită daune morale rămâne neschimbată, respectiv 13 februarie 2015 - 13 noiembrie 2015, pentru pârâta C. S.A. majorează pretenţiile de la 190.000 RON la 230.000 Euro, iar perioada pentru care solicită daune morale rămâne neschimbată, respectiv 13 februarie 2015 -13 noiembrie 2015, iar pentru pârâta D. S.A. majorează câtimea pretenţiilor de la suma de 195.000 RON la suma de 240.000 Euro, iar perioada pentru care solicită daune morale rămâne neschimbată, respectiv 13 februarie 2015 -13 noiembrie 2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la data de 23 februarie 2021, sub acelaşi nr. de dosar.

Prin sentinţa nr. 53 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâte prin întâmpinare si, în consecinţă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.A., D. S.A. (actualmente E. SA), ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamantul A. şi pârâta C. S.A..

Prin decizia nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 53 din 26 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021 în contradictoriu cu intimatele pârâte B. S.A. şi D. S.A. (actualmente E. SA).

A fost admis apelul formulat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o, în sensul că admite excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinge cererea de chemare în judecată pe această excepţie.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Gorj, pentru judecarea pe fond a cauzei.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea instanţei de apel este nemotivată, existând totodată şi contrarietate între considerente şi dispozitiv, în sensul că "din dispozitiv rezultă că C. S.A. se află în proces (în contradictoriu) cu B. S.A. şi cu D. SA", aspect care în opinia sa este total diferit de considerente.

Mai susţine recurentul, că în mod greşit, instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar instanţa de apel a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâte şi a respins apelul său ca nefondat, având în vedere că procesul nu a fost niciodată judecat pe fond nici în primul ciclu procesual când a fost conexat la dosarul nr. x/2021, nici în rejudecarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că instanţele nu au respectat dispoziţiile imperative ale art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ., coroborate cu art. 397 alin. (1) din acelaşi Cod, în sensul că nu au luat în dezbatere acţiunile din cauzele conexate, care trebuiau analizate fiecare în parte.

Mai arată recurentul că, intimatele nu au deţinut autorizaţie de la ANRE pentru debranşarea locuinţei sale de la reţeaua de energie electrică, dispoziţiile Legii nr. 123/2012 interzicând acest lucru, iar intimatele-pârâte şi-au recunoscut culpa şi într-un final, după patru ani, au montat instalaţiile şi echipamentele electrice la locuinţa sa.

Totodată, recurentul susţine că instanţele, în mod greşit au conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015, întrucât dosarele nu aveau identitate de obiect.

Pentru aceste considerente, recurentul se consideră îndreptăţit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 8 martie 2022, intimata-pârâtă C. S.A. a invocat pe cale de excepţie nulitatea recursului, având în vedere că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic şi nelegal.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 31 martie 2022, recurentul a solicitat înlăturarea susţinerilor acesteia ca fiind nefondate.

Înalta Curte va examina cu precădere excepţia nulităţii recursului invocată de intimată, prin întâmpinare, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care stabileşte condiţiile obligatoriii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Raportând dispoziţiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul promovat de reclamant s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ.. În ce priveşte dezvoltarea motivelor de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul motivelor, că recurentul a expus în fapt greşelile, care în opinia sa, au dus la pronunţarea unei soluţii netemeinice şi nelegale.

Aprecierea acestor argumente şi măsura în care se încadrează în cerinţele motivelor de nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanţa de recurs, aşa încât, în situaţia dată nu va putea fi reţinută excepţia invocată de intimată privind nulitatea recursului în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurent în argumentarea motivului de casare evocat vizează nemotivarea deciziei atacate, precum şi contrarietatea existentă între considerente şi dispozitiv, în sensul că "din dispozitiv rezultă că C. S.A. se află în proces (în contradictoriu) cu B. S.A. şi cu D. SA", aspect care în opinia sa este total diferit de considerente.

Tot în cadrul acestui motiv de casare, recurentul susţine că în mod greşit, instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar instanţa de apel a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, ca urmare a admiterii apelului pârâtei C. S.A. invocată de pârâte şi a respins apelul său ca nefondat, având în vedere că procesul nu a fost niciodată judecat pe fond nici în primul ciclu procesual când a fost conexat la dosarul nr. x/2021, nici în rejudecarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Aşadar, obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susţinerile şi apărările părţilor, la probatoriul administrat, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa constantă a CEDO s-a apreciat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecăţii a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României; cauza Gheorghe împotriva României) a subliniat rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a arătat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă sau cel puţin de a le aprecia.

Relevante sunt şi considerentele avute în vedere de Curtea Constituţională în pronunţarea deciziei nr. 216/2019, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial cu numărul x din data de 3 iulie 2019, care a statuat că "una dintre garanţiile implicite ale desfăşurării procedurii unui proces echitabil o reprezintă motivarea hotărârilor. Astfel, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţa de judecată, care, în mod necesar, are obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor de probă".

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute, întrucât instanţa de apel şi-a expus într-o manieră clară şi convingătoare argumentaţia de fapt şi de drept, raţionamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluţiei de respingere a apelului reclamantului şi de admitere a apelului pârâtei C. S.A..

Astfel, instanţa de apel, în analiza efectuată, reflectată în considerentele hotărârii, a prezentat motivele pentru care a apreciat că este întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, reglementată de dispoziţiile 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., constatând că părţile din prezenta cauza s-au mai judecat în cauze similare având aceeaşi cauză, obiect şi aceleaşi părţi, litigii care au fost conexate la cauza nr. 228/95/2015.

În acest context, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a fost despăgubit (inclusiv pentru perioada cuprinsă între 13 februarie 2015 şi 3 noiembrie 2015) de pârâtele C. S.A. şi D. S.A. care au fost obligate la câte 10.000 RON daune morale prin sentinţa nr. 51/2017 a Tribunalului Gorj, definitivă, conform deciziilor nr. 1217/2018 a Curţii de Apel Craiova şi nr. 1272/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, instanţele s-au pronunţat definitiv si irevocabil cu privire la acordarea de daune morale în favoarea reclamantului A. pentru perioada ce face obiectul prezentului dosar.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului referitoare la contrarietatea existentă între considerente şi dispozitiv, în sensul că "din dispozitiv rezultă că C. S.A. se află în proces (în contradictoriu) cu B. S.A. şi cu D. SA", se constată că aceste critici nu pot fi primite, având în vedere eroarea în care se află reclamantul pe acest aspect, întrucât calea de atac a apelului a fost exercitată de acesta şi de pârâta C. S.A., în contradictoriu cu intimatele B. S.A. şi D. S.A., care nu au mai atacat sentinţa apelată.

Se constată, aşadar, că în cauză, instanţa de apel a respectat exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivarea hotărârii cuprinzând în considerentele sale, în raport şi cu criticile invocate în apel, analiza tuturor aspectelor de nelegalitate invocate, motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată de instanţă, astfel că nu se poate susţine cu temei că în cauză este vorba de nemotivarea hotărârii, sau că există contrarietate între considerente şi dispozitiv, cum susţine recurentul.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de nelegalitate, recurentul apreciază că instanţele nu au respectat dispoziţiile imperative ale art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ., coroborate cu art. 397 alin. (1) din acelaşi Cod, în sensul că nu au luat în dezbatere acţiunile din cauzele conexate, care trebuiau analizate fiecare în parte.

Prealabil analizării acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că prin critica evocată se susţine nerespectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ., coroborate cu art. 397 alin. (1) din acelaşi Cod, aspecte ce vizează de fapt încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, context în care critica formulată se va analiza din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aşadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În ceea ce priveşte critica referitoare la rolul activ al judecătorului, Înalta Curte subliniază faptul că întreaga activitate judiciară are ca finalitate stabilirea adevărului şi recunoaşterea dreptului încălcat sau contestat.

Rolul activ al judecătorului nu poate constitui un scop în sine, ci reprezintă una dintre cele mai însemnate garanţii ale descoperirii adevărului.

Articolul 22 alin. (2) C. proc. civ., vizează cu deosebire principiul adevărului. În scopul aflării adevărului, judecătorul are îndatorirea de a stărui "prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".

Rolul activ al judecătorului nu exclude obligaţiile ce revin părţilor în materie de probaţiune. De aceea, nu este întâmplător faptul că textul se referă in terminis la îndatorirea judecătorului de a "preveni" orice greşeală privind aflarea adevărului. Cu alte cuvinte, legea nu impune judecătorului sarcina de a produce probe. El poate dispune totuşi administrarea dovezilor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc. O atare prerogativă trebuie exercitată în acelaşi scop al stabilirii adevărului.

Din această perspectivă se constată că prin hotărârea recurată nu s-a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, instanţa de apel răspunzând tuturor criticilor aduse prin motivele de apel hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pronunţându-se astfel asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.

În acest context, cu privire la criticile încadrate pe pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se constată că în cadrul memoriului de recurs normele de procedură ce ar fi fost nerespectate de instanţă nu pot fi primite, sens în care se apreciază că acestea au fost invocate în mod formal.

Astfel, din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurentul nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea hotărârii atacate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.A., C. S.A. şi E. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.