Start of limitation period for contractual damages: prejudice known only after final verification of damage extent

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 82 din 29 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare şi a fost respină ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., fiind obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂTILOR (ANRP), solicitând admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, aşa cum a fost completată şi precizată.

Prin decizia nr. 624/2021 din 20 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta reclamantă Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor (ANRP) împotriva sentinţei civile nr. 82 din 29 iunie 2021 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către intimată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Autoritatea Natională Pentru Restituirea Proprietătilor (ANRP).

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva căruia a susţinut că în mod greşit s-a reţinut că termenul de prescipţie pentru prestaţiile deduse judecăţii a început să curgă la data depunerii rapoartelor de evaluare întocmite de prestator, dată de la care recurenta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită.

Recurenta susţine că termenul de prescripţie a început să curgă de la data când a luat la cunoştinţă de rezultatul verificărilor efectuate asupra rapoartelor întocmite de pârâtă în dosarul de despăgubire indicat în acţiune.

Conform deciziei nr. 10/10.10.2013, Curtea de Conturi a constatat nerespectarea cerinţelor Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a proprietăţilor imobiliare supuse evaluării, recurenta fiind obligată să se conformeze dispoziţiilor date de Curtea de Conturi în sarcina sa, termenul de aducere la îndeplinire fiind prelungit până la data de 28.06.2019.

Cu toate acestea, instanţa de apel a apreciat eronat că faptul că recurenta era obligată să se conformeze deciziei Curţii de Conturi în sensul recuperării prejudiciului nu echivalează cu modificarea datei începerii termenului de prescripţie, acest moment fiind cel la care dreptul reclamantei de a beneficia de o lucrare de evaluare corespunzătoare a fost încălcat.

Recurenta critică şi obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert şi totodată solicită micşorarea acestuia.

Înalta Curte, analizând recursul raportat la art. 483 alin. (3) C. proc. civ. îl va admite pentru considerentele care urmează:

Recurenta a criticat decizia din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arătând că au fost aplicate greşit normele de drept material privind începerea curgerii termenului de prescripţie.

Înalta Curte reţine că raportul juridic dedus judecăţii vizează răspunderea contractuală a pârâtei ca urmare a încălcării obligaţiilor asumate în ceea ce priveşte evaluarea imobilelor pentru care reclamanta acordă despăgubiri potrivit legilor de restituire a proprietăţilor.

Motivul care a determinat verificarea îndeplinirii condiţiilor contractuale este reprezentat de Decizia nr. 10/10.10.2013, a Curţii de Conturi a României care a constatat nerespectarea de către societatea evaluatoare (în speţă, pârâta) a Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a proprietăţilor imobiliare supuse evaluării, astfel că prin decizia Curţii de Conturi s-a impus recuperarea prejudiciilor suferite de bugetul statului în baza unor evaluări necorespunzătoare efectuate de pârâtă, care a stabilit valori mai mari pentru imobilele evaluate decât cele rezultate din aplicarea Standardelor Internaţionale de Evaluare.

Verificarea în concret a existenţei prejudiciului şi a întinderii acestuia a avut loc printr-o procedură ulterioară controlului Curţii de Conturi, finalizată la 28.06.2019, dată la care recurenta-reclamanta a fost în măsură să cunoască valoarea prejudiciului care trebuia recuperat.

Conform art. 2523 C. civ. prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

Aşadar, constatarea încălcării Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a proprietăţilor imobiliare supuse evaluării de către Curtea de Conturi a României nu a marcat începutul curgerii termenului de prescripţie, acesta începând să curgă la momentul concret, obiectiv, la care recurenta a cunoscut atât existenţa cât şi întinderea prejudiciului.

Prin urmare, dreptul material la acţiune, în ceea ce priveşte despăgubirile solicitate de recurenta-reclamantă, s-a născut la data când a cunoscut efectiv atât existenţa cât şi întinderea prejudiciului, iar nu la data la data când dreptul reclamantei de a beneficia de o lucrare de evaluare corespunzătoare a fost încălcat, cum greşit s-a reţinut prin decizia atacată.

De reţinut că prin raportul său, Curtea de Conturi a României nu a identificat prejudiciul suferit de reclamantă, ci doar a dispus cercetări pentru reevaluarea mai multor imobile care au făcut obiectul deciziilor emise de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor în perioada 2009-2011.

Aşa încât, nu se poate concluziona în sensul că începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii ar fi marcat de actul de control al Curţii de Conturi.

Din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că decizia pronunţată încălcă prevederile art. 2523 C. civ., instanţa de apel prevalându-se în justificarea soluţiei pronunţate de faptul că în cauză nu s-a dovedit existenţa vreunui caz de întrerupere a cursului prescripţiei, precum şi în raport cu considerentele Deciziei nr. 19/2019 pronunţate de Înalta Curte publicată în Monitorul Oficial nr. 860 din 24.10.2019, deşi această decizie are alte premise, în speţă nefiind în discuţie naşterea dreptului la despăgubire în temeiul deciziei Curţii de Conturi a României, ci a unui drept la despăgubire în condiţiile normelor din C. civ. care reglementează începutul prescripţiei extinctive în situaţia prejudiciului descoperit ulterior naşterii raportului juridic.

Înalta Curte reţine astfel că instanţa de apel nu a răspuns criticilor reclamantei ce vizau aspectele care au determinat momentul de la care curge termenul de prescripţie, pentru a se da eficienţă prevederilor art. 2523 C. civ.

În ceea ce priveşte critica recurentei privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că această susţinere nu poate fi cercetată în recurs, întrucât priveşte modul de acordare a cheltuielilor de judecată, aşadar priveşte chestiuni referitoare la netemeinicia, iar nu la nelegalitatea deciziei atacate.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietătilor (ANRP) împotriva deciziei nr. 624/2021 din 20 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., va casa decizia atacată şi va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂTILOR (ANRP) împotriva deciziei nr. 624/2021 din 20 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L.

Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.