Territorial jurisdiction for public legal persons as plaintiffs in administrative cases under exclusive venue rules of Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ a solicitat anularea Deciziei nr. 1123/27.08.2021, emise de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman şi a Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/24.06.2021, emise în urma verificării cererii de rambursare nr. x, aferente proiectului ADS + Ameliorare. Dezvoltare. Succes, cod SMIS 132947, în ceea ce priveşte suma de 3.976 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 961 din data de 23.02.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Neamţ.

În considerentele sentinţei a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (1)1, 2 alin. (1) lit. b) şi e), 3, 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, precum şi art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, apreciind că instanţa competentă, din punct de vedere material, este tribunalul, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (1) indice 1 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pe care le-a interpretat în sensul că acestea nu reglementează în mod expres şi ipoteza legii speciale în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public, situaţie în care determinarea legii aplicabile se face prin aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ., ce reglementează aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, acestea fiind cele cuprinse în teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece ipoteza raportului juridic litigios întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 66/2011 este asemănătoare celei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 273/C din 28.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială; a declinat competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi că prin Decizia nr. 788/2021, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reţinând că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, reţinându-se că, deşi norma criticată nu prevede expres cazul reclamantului persoană juridică de drept public, sintagma "asimilată acestora" nu se poate referi decât la persoanele juridice de drept public, al căror regim juridic este similar celor al autorităţilor publice sau al instituţiilor publice.

Tribunalul Neamţ a mai reţinut că, în speţă, calitatea persoanei reclamantului, necontestată, de persoană juridică de drept public, atrage competenţa teritorială a instanţei de la sediul pârâtului, întrucât, deşi reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, între situaţiile în care persoana juridică de drept public acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate, în situaţia arătată, reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, prevederile alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 stabilind o competenţă teritorială exclusivă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu reclamantul din speţă.

Cu titlu preliminar, se observă că prezentul conflict priveşte doar competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 12.10.2021:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 12.10.2021.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că reclamantul ar fi acţionat sau nu în regim de putere publică, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce excede textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

Mai mult, în cauză este incidentă şi Decizia nr. 788/2021, prin care Curtea Constituţională a stabilit că, deşi norma de competenţă de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu prevede expres cazul reclamantului persoană juridică de drept public, sintagma "asimilată acestora" nu se poate referi decât la persoanele juridice de drept public, al căror regim juridic este similar celor al autorităţilor publice sau al instituţiilor publice.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022.