Fine suspension upheld pending annulment; regulator and claimant appeals rejected.

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu cererea privind suspendarea executarii deciziei Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 722/03.06.2021 emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiara, prin care reclamantul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 1.000.000 RON si cu sanctiunea complementara a retragerii aprobarii pentru functia de membru al Consiliului de Supraveghere al Societatii, pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare a Deciziei ASF de Sanctionare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1091 din 6 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

S-a dispus suspendarea executării art. 1 al Deciziei nr. 722/03.06.2021 emisă de ASF referitor la sancţionarea reclamantului cu amendă în cuantum de 1.000.000 RON, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare.

A fost respinsă în rest cererea.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs principal pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară şi recurs incident reclamantul A.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul principal declarat de recurenta-pârâtă ASF este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea parţială a sentinţei de fond prin care s-a admis în parte cererea de suspendare a Deciziei nr. 722/3.06.2021 întemeiată pe dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 722/2021 s-a dispus amendarea reclamantului cu amendă contravenţională de 1.000.000 RON şi în baza art. 163 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 237/2015 i-a fost aplicată şi sancţiunea contravenţională complementară a retragerii aprobării acordate pentru funcţia de membru al Consiliului de supraveghere al B. S.A..

Recursul principal vizează soluţia dispusă la art. 1 din Decizia nr. 722/2021 şi anume suspendarea obligaţiei de plată a amenzii contravenţionale în cuantum de 1.000.000 RON.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă o motivare contradictorie a soluţiei de admitere dispusă de instanţa de fond şi încălcarea art. 435 lit. b) C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de nelegalitate se invocă faptul că instanţa de fond prin considerentele expuse a contrazis în parte soluţia de admitere. Astfel, a arătat situaţia de fapt astfel cum rezultă din decizia contestată şi pe de altă parte a apreciat că această decizie este în parte nemotivată în ceea ce priveşte individualizarea concretă a obligaţiilor reclamantului în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere obligaţii încălcate de către reclamant şi care au reprezentat temeiul de fapt al sancţionării reclamantului.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurenta-pârâtă apreciind sentinţa atacată, în parte ca nelegală pe motivul neîndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În esenţă, recurenta-pârâtă apreciază în cadrul acestui motiv de casare, după expunerea situaţiei de fapt care a determinat autoritatea să emită mai multe decizii de sancţionare, neîndeplinirea condiţiei existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 şi existenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "ş" din acelaşi act normativ.

Se arată că nu există aspecte vădite de nelegalitate ale deciziei de sancţionare aceasta fiind temeinic motivată iar paguba iminentă nu a fost probată, suspendarea fiind dispusă nelegal numai în considerarea cuantumului amenzii contravenţionale.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii în tot a cererii de suspendare.

La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de autoritatea pârâtă.

În condiţiile art. 472-474 C. proc. civ. reclamantul formulează recurs incident invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte sentinţa atacată atât în ceea ce priveşte considerentele prin neluarea în considerare a tuturor aspectelor de nelegalitate invocate şi care susţin admiterea în tot a cererii de suspendare astfel cum a fost formulată cât şi în ceea ce priveşte motivarea sentinţei de fond.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în cadrul recursului incident se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 163 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 2378/2015 sub aspectul motivării fiecărui tip de sancţiune aplicat şi stabilirea amenzii pentru fiecare faptă.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă art. 6 din CEDO respectiv analizarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiţia "cazului bine justificat" pe respectarea garanţiilor persoanei similar "acuzaţiei în materie penală".

Se solicită admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în tot a cererii de suspendare respectiv şi suspendarea sancţiunii complementare a retragerii aprobării acordate pentru funcţia de membru al Consiliului de supraveghere al B. S.A..

Curtea analizând recursurile declarate în cauză recursul principal declarat de autoritatea pârâtă şi recursul incident declarat de reclamant le apreciază pe ambele ca nefondate, în cauză sentinţa atacată fiind legală neputându-se reţine ca îndeplinite condiţiile motivelor de casare invocate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recursul principal declarat de autoritatea pârâtă este nefondat, fiind motivată şi dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte art. 1 din Decizia ASF nr. 722/2021.

Prima instanţă a motivat în fapt şi în drept soluţia de admitere în parte a cererii de suspendare în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Nu se poate reţine o contradictorialitate a considerentelor care nu ar susţine soluţia de suspendare a art. 1 din Decizia ASF nr. 722/3.06.2021.

Aceasta deoarece instanţa de fond a reţinut motivarea deciziei de sancţionare în ansamblul pe faptele contravenţionale reţinute faţă de toţi membri Consiliului de supraveghere, dar a apreciat în mod corect că faţă de reclamant este îndeplinită condiţia cazului bine justificat deoarece nu s-au identificat în concret atribuţiile sale şi obligaţiile încălcate, în legătură cu abaterile constatate de natură a determina aplicarea unei amenzi ca sancţiune pentru fiecare faptă, sentinţa fiind motivată legal în raport de dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate, cât şi în ceea ce priveşte producerii unei pagube.

Prima instanţă a analizat corect condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut-o ca fiind îndeplinită sub aspectul neindicării în concret a atribuţiilor încălcate de reclamant pe aspectul abaterilor reţinute în sarcina sa asupra împrejurărilor conturilor deţinute de societatea de asigurare în Elveţia. Iar în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente aceasta a fost considerată îndeplinită sub aspectul consecinţelor pe care executarea patrimoniului unei persoane fizice l-ar avea, consecinţa care nu pot fi înlăturate temporar decât prin măsura suspendării până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea deciziei contestate.

Recursul incident declarat de recurentul-reclamant este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare invocate cu privire la considerente şi la soluţia de admitere în parte a cererii de suspendare.

Sentinţa atacată este motivată în fapt pe situaţia prezentată de părţi şi necontestată în cauză neputându-se reţine încălcarea art. 6 din CEDO. Iar aplicarea unei amenzi contravenţionale pentru anumite abateri administrative nu reprezintă automat o acuzaţie în materie penală. În cauză deşi s-a formulat şi o sesizare penală aceasta nu a fost soluţionată până la data soluţionării prezentului recurs incident.

Pe aspectul pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 163 alin. (12) din Legea nr. 237/2015 şi a dispoziţiilor art. 163 alin. (11) din acelaşi act normativ, încălcări invocate în recursul incident cu privire la reţinerile instanţei de fond, acestea nu pot fi reţinute.

În primul rând constatările primei instanţe sunt corecte, iar pe de altă parte în cauză nu pot fi reţinute a fi încălcate aceste dispoziţii. Instanţa de fond a contestat motivarea deciziei de sancţionare ca act administrativ, dar a apreciat că faţă de reclamant sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 de natură a determina admiterea în parte a cererii de suspendare.

În ceea ce priveşte recursul incident pe sancţiunea complementară a retragerii aprobării pentru funcţia de membru al Consiliului de supraveghere acesta este lipsit de interes pentru reclamant. Aceasta deoarece ulterior aplicării acestei sancţiunii conform art. 2 din decizia nr. 722/2021 a ASF conducerea întregii societăţii de asigurare a fost înlocuită, societatea aflându-se în procedură de faliment.

Lipsa interesului are caracter subsidiar şi în consecinţă recursul incident apreciat ca nefondat urmează a fi respins ca atare.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ., va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate.

În baza art. 451 şi cu aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată în favoarea recurentului-reclamant având în vedere sentinţa pronunţată la fond şi soluţia pronunţată în recurs, cererea de suspendare fiind admisă în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară şi recursul incident formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1091 din 6 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenta - pârâtă la plata sumei de 3000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată in favoarea recurentului - reclamant A., cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.