Inadmissibility of revision for contradictory judgments when the allegedly conflicting decision postdates the challenged ruling

Şedinţa publică din data de 01 martie 2022

Asupra cererii de revizuire, reţine următoarele:

I. Prin cererea reconvenţională formulată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Vaslui, disjunsă prin încheierea de şedinţă din 11.06.2020, reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B. solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., anularea actului adiţional nr. x din 25.03.2019 la contractul individual de muncă nr. x/29.07.1976.

Ca temei legal au fost invocate dispoziţiile din Legea nr. 85/2006.

În urma disjungerii, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia Civilă sub dosar nr. x/2020.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 17.09.2020 sub nr. x/2009/a1.39, reclamantul B., în calitate de administrator judiciar al A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C. solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea actului adiţional la contractul individual de muncă nr. x din 29.07.1976, înregistrat sub nr. x din 19.07.2018, încheiat între A. S.A., în calitate de angajator şi C., în calitate de angajat, anularea actului adiţional la contractul individual de muncă nr. x din 29.07.1976, înregistrat sub nr. x din 25.03.2019, încheiat între A. S.A., în calitate de angajator şi C., în calitate de angajat, anularea oricărui demers efectuat ca urmare a încheierii actelor adiţionale la contractul individual de muncă, obligarea pârâtului la plata sumei de 53.100 RON, precum şi modificarea statelor de plată întocmite în baza actelor adiţionale.

Ca temei legal al cererii, au fost invocate dispoziţiile art. 11, art. 18, art. 20 din Legea nr. 85/2006, art. 209, art. 1179, art. 1250 din C. civ., prevederile din Codul muncii, precum şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990.

Prin încheierea din 19.11.2020, Tribunalul Vaslui a dispus reunirea cauzei la dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia Civilă.

Prin sentinţa nr. 51/2021 din 30.03.2021, Tribunalului Vaslui, secţia Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul B., administrator judiciar al debitoarei A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul C..

A constatat nulitatea absolută a actului adiţional la contractul individual de muncă nr. x din 29.07.1976, înregistrat sub nr. x din 19.07.2018, încheiat între A. S.A., în calitate de angajator şi C., în calitate de angajat.

A constatat nulitatea absolută a actului adiţional la contractul individual de muncă nr. x din 29.07.1976, înregistrat sub nr. x din 25.03.2019, încheiat între A. S.A., în calitate de angajator şi C., în calitate de angajat.

A obligat pârâtul să restituie debitoarei A. S.A. suma de 32.600 RON încasată în temeiul celor două acte adiţionale.

A respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind refacerea statelor de plată.

Pârâtul C. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 51/2021 din 30.03.2021, încheierii de şedinţă din 08.10.2020 şi încheierii de şedinţă din 14.01.2021, pronunţate de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect acţiune în anulare.

Prin decizia nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a respins recursul pârâtului.

II. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la 07.08.2020, sub nr. x/2020, repartizată spre soluţionare unui complet specializat în jurisdicţie de faliment, reclamantul C. a solicitat obligarea pârâtei A. S.A., prin administrator judiciar B., la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.10.2019 - 16.02.2020, indexate cu rata inflaţiei, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, la plata dobânzii legale pentru drepturile salariale neachitate, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi la plata lunară a contribuţiilor de asigurări sociale şi de sănătate, pentru aceeaşi perioadă. Cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile Codul Muncii, Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 84/2021 din 21.01.2021, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a hotărât următoarele:

A respins cererea de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

A admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă.

A respins cererea formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin administrator judiciar B., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul C. a formulat apel, care a fost admis prin decizia nr. 893/2021 din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Prin această decizie, sentinţa civilă nr. 84/2021 din 21.01.2021 a Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a fost schimbată, după cum urmează: s-a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de către pârâtă, ca neîntemeiată. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin lichidator judiciar B. S-a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantului drepturile salariale cuvenite în perioada 01.10.2019-16.02.2020 conform actului adiţional nr. x din 12.03.2018 la contractul individual de muncă nr. x/29.07.1976, drepturi salariale indexate cu rata inflaţiei de la data scadenţei şi până la data plăţii efective. S-a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantului dobânda legală pentru drepturile salariale cuvenite calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective. S-a dispus obligarea pârâtei să vireze contribuţiile CASS şi CAS aferente perioadei 01.10.2019-16.02.2020. Au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei apelate ce nu contravin prezentei.

Împotriva deciziei nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, revizuentul C. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., apreciind că decizia este potrivnică deciziei civile 893/2021 din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Autorul căii de atac începe prin a prezenta soluţiile dispuse în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020 ale Curţii de Apel Iaşi.

Precizează că între deciziile pronunţate în cele două dosare există contrarietate de considerente şi dispozitive, în sensul în care, prin decizia civilă nr. 437/05.07.2021 s-a reţinut faptul că revizuentul a încasat lunar, în perioada august 2018- septembrie 2019, în mod nejustificat, diferenţe salariale dintre salariul de bază 4.000 RON şi 5.000 RON şi ulterior 8.100 RON, în timp ce, prin decizia nr. 893/10.11.2021 s-a reţinut faptul că actul adiţional nr. x/12.03.2018 produce efecte, în sensul majorării salariului de bază de la suma de 4.000 RON la suma de 4.800 RON şi s-a reţinut implicit faptul că, în perioada aprilie 2018- septembrie 2019, revizuentul a încasat corect suma de 4.800 RON/lunar, urmând ca pentru perioada următoare, octombrie 2019- februarie 2020, să primească diferenţa salarială de 800 RON.

Mai arată şi că, prin pronunţarea succesivă a celor două hotărâri, s-a ajuns la un nonsens juridic, în sensul în care, prima instanţă de judecată a anulat două acte adiţionale pe care cea de-a doua instanţă le-a considerat perfect valabile.

Faţă de cele prezentate, consideră că se impune admiterea cererii de revizuire şi schimbarea deciziei civile nr. 437/05.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2020.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei A. S.A., prin lichidator judiciar B. la 11 februarie 2022.

La 05 ianuarie 2022, intimata a transmis la dosar, prin e-mail, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca lipsită de temei legal.

La 28 februarie 2022, revizuentul a transmis la dosar, prin e-mail, note de şedinţă, prin care a reiterat motivele de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate" (pct. 7).

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi vizează anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.

În cauză, revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020 în raport cu decizia civilă nr. 893/2021 din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, nefiind astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârile atacate, deoarece hotărârea potrivnică acesteia, respectiv decizia nr. 893/10 noiembrie 2021, nu exista la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Altfel spus, revizuentul solicită revizuirea primei hotărâri, respectiv a deciziei nr. 437/2021 din 05 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, susţinând că aceasta încalcă principiul puterii de lucru judecat a unei alte hotărâri, decizia nr. 898 din 10 noiembrie 2021, care nu exista la data pronunţării celei dintâi.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii revizuentul C. împotriva deciziei nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 437/2021 din 05 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2022.