Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2526/2021 AI generated

Pension revision motion time-barred; appellate annulment and reissuance order stands.

Case Number Decizia nr. 2526/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice rejected the claimant's request for reinstatement of the deadline and dismissed as time-barred the motion for revision filed against a Court of Appeal decision in a pension dispute; consequently, the prior appellate decision—which had partially upheld the pension contestation by annulling the pension decision and ordering issuance of a new decision recognizing Group II work and various hardship/noxious-work bonuses—remains in force. The motion, based on Civil Procedure Code art. 509(1)(8) alleging contradictory final judgments and infringement of res judicata, was filed in June 2021 against a September 2019 decision; the one-month deadline under art. 511(1)(8) runs from the date the last allegedly conflicting judgment became final, regardless of when the party learned of its reasoning. The court held that filing other, legally unavailable remedies (a motion to correct material error and a contestation against a new pension decision) does not constitute a "well-justified reason" for reinstatement under art. 186, so forfeiture under art. 185 applied.

Legislator headnote

AI generated

art. 509 alin. (8) din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, Art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Pension revision motion time-barred; appellate annulment and reissuance order stands: The motion, based on Civil Procedure Code art. 509(1)(8) alleging contradictory final judgments and infringement of res judicata, was filed in June 2021 against a September 2019 decision; the one-month deadline under art. 511(1)(8) runs from the date the last allegedly conflicting judgment became final, regardless of when the party learned of its reasoning. The court held that filing other, legally unavailable remedies (a motion to correct material error and a contestation against a new pension decision) does not constitute a "well-justified reason" for reinstatement under art. 186, so forfeiture under art. 185 applied.

Keywords

AI generated
pension revision standing to appeal time of filing civil annulment res judicata hardship pension

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Ground for rejecting the request for reinstatement in the term.

art. 185 alin. (1) teza I și art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ground for dismissing the revision request as time-barred due to the expiry of the one-month term.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă la 3 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALĂ DE PENSII BACĂU, a solicitat anularea deciziei nr. x/08.09.2016, emisă de intimata CASA TERITORIALĂ DE PENSII BACĂU şi emiterea unei alte decizii, legale şi temeinice.

Prin sentinţa civilă nr. 839 din 18 octombrie 2017, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A..

Prin decizia nr. 586 din 11 septembrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei primei instanţe, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis în parte contestaţia, a anulat în parte decizia nr. x/08.09.2016, emisă de intimata CASA TERITORIALĂ DE PENSII BACĂU şi a obligat intimata să emită o nouă decizie, astfel: cu luarea în considerare a grupei II de muncă pentru perioada 13.08.1990-01.04.2001; cu luarea în considerare a sporului de condiţii grele de muncă de la data de 01.04.1992 şi până la data de 01.09.2000; cu luarea în considerare a sporului de condiţii periculoase de muncă de la data de 01.08.1992 şi până la data de 01.09.2000; cu luarea în considerare a sporului de condiţii nocive de la data de 01.05.1997 şi până la data de 01.09.2000, precum şi a sporului de vechime pe întreaga perioadă în care a lucrat; a respins contestaţia pentru celelalte motive, ca nefondată.

Prin încheierea din 06.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost respinsă ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantul A., în dosar nr. x/2016, cu privire la menţionarea greşită a grupei a II-a de muncă în loc de grupa I de muncă.

Împotriva deciziei nr. 586 din 11 septembrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 2375 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respins recursul ca inadmisibil.

Prin cererea înregistrată la 30.06.2021, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Teritorială de Pensii Bacău, cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 259/14.04.2021, cerere de repunere în termenul legal de revizuire a deciziei civile nr. 586/11.09.2019 în raport de prevederile art. 509 alin. (8) din C. proc. civ., cu trimitere la considerentele deciziei civile nr. 259/2021 şi cerere de revizuire a deciziei civile nr. 586/11.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.

În motivare a indicat în esenţă faptul că, în cadrul dosarului nr. x/2019 a fost pronunţată decizia nr. 586 din 11.09.2019 de către Curtea de Apel Bacău, prin care a fost soluţionată contestaţia formulata împotriva deciziei de pensionare nr. x/9.06.2016, prin care a solicitat valorificarea a două adeverinţe emise de angajatorul său cu privire la sporurile şi condiţiile de muncă în perioada 13.08.1990-1.10.1998 şi 1.10.1998-1.04.2001.

Curtea de Apel Bacău, fără să fi fost învestită sau să fi pus în discuţia părţilor aspecte privind grupa I şi grupa a II-a de muncă, i-ar fi agravat situaţia în propria cale de atac, luându-i grupa I de muncă şi înlocuind-o cu grupa a II-a de muncă.

Susţine că decizia Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul x/2016 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014, prin care s-au recunoscut grupele de muncă astfel cum a decis Casa Judeţeană de Pensii Bacău, respectiv scoaterea sa la pensie de drept şi nu în mod anticipat, decizie care la data pronunţării deciziei nr. 586 din 11 septembrie 2019 avea autoritate de lucru judecat.

Arată că nu a putut fi invocata autoritatea de lucru judecat în cadrul dosarului nr. x/2018 în raport de decizia pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2014, întrucât instanţa nu fusese învestită cu retrogradarea din grupa I de muncă în grupa a II-a de muncă iar această chestiune a fost decisă în urma deliberării, nefiind pusă nici măcar în discuţie de către instanţa de apel.

Cele două decizii definitive pronunţate în dosarele x/2014 şi y/2019 de către Curtea de Apel Bacău conţin dispoziţii potrivnice.

Revizuentul a arătat că, în cadrul dosarului nr. x/2014, în mod definitiv s-au reţinut grupa şi sporurile astfel cum au fost stabilite iniţial de către Casa Judeţeană de Pensii Bacău, fiind invocată excepţia de prematuritate asupra valorificării celor doua adeverinţe care au făcut obiectul dosarului x/2019

În cadrul dosarului x/2019 s-a solicitat instanţei doar valorificarea celor doua adeverinţe de către Casa Judeţeană de Pensii Bacău iar aceste adeverinţe vizau sporul de vechime de la 9 % la 18 % precum şi gr. I de muncă pentru perioada inclusă în adeverinţă.

Prin decizia nr. 586 din 11 septembrie 2019, Curtea de Apel Bacău l-ar fi scos la pensie anticipat deşi în cadrul dosarului x/2014 s-a stabilit definitiv că drepturile sale de pensie sunt de drept, aşa cum au fost stabilite iniţial de Casa Judeţeană de Pensii Bacău.

De asemenea, i-au fost reduse drepturile de pensie cu aproximativ 1.500 RON/luna prin pensionarea sa anticipată direct de către Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 586 din 11 septembrie 2019.

Revizuentul a mai arătat că a fost în imposibilitate de a formula cerere de revizuire în termen de o lună de la data pronunţării deciziei nr. 586 din 11 septembrie 2019 întrucât, pe buna dreptate şi just, a apreciat că odată ce instanţa nu fusese învestită cu o cerere de retrogradare a sa din grupa de muncă şi stabilirea drepturilor de pensie să fie anticipate şi nu de drept, în termenul legal de o luna de zile a formulat cerere de îndreptare eroare materială de la data comunicării hotărârii, cerere de îndreptare ce a fost respinsă.

Ca urmare a acestei respingeri, a formulat contestaţie împotriva noii decizii de pensionare emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău, prin care a criticat această decizie întrucât în mod abuziv a fost retrogradat din grupa de muncă şi i-au fost stabilite drepturile de pensie anticipată şi nu de drept.

La 4 iunie 2021 a primit comunicarea deciziei nr. 259 din 14 aprilie 2021, pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2020 şi drept urmare în raport de considerentele deciziei sus menţionate, a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a contestaţiei.

În drept, a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 si art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul din data de 20.09.2021, instanţa a dispus disjungerea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 259/2021 şi formarea unui dosar separat, obiectul dosarului deja constituit nr. 398/32/2021 fiind revizuirea deciziei nr. 586/2019 şi repunerea în termenul de declarare a cererii de revizuire raportat la decizia nr. 586/2019.

Prin decizia nr. 518/2021 din 20 septembrie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău şi a declinat spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de repunere în termen şi cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 586/11.09.2019, pronunţată de către Curtea de Apel Bacău în dosar nr. x/2016.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2021.

Intimatele au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea revizuirii ca nefondată.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a luat în examinare excepţia tardivităţii cererii revizuire, invocată din oficiu, reţinând următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părţile trebuie să le respecte atât în privinţa duratei, cât şi în privinţa momentului de la care acestea se calculează.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat modificarea 586/2019 din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, având ca obiect contestaţie decizie pensionare.

În raport de motivul de revizuire invocat de către revizuent, Înalta Curte apreciază că devin incidente dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Potrivit acestui text de lege, atunci când se invocă existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună şi se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul imperativ de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti, întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se calculează de la data pronunţării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunţare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Astfel, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoştinţă de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în cazul acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluţiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute de părţi încă de la momentul pronunţării, nu şi considerentele acestor hotărâri.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 11 septembrie 2019 - data pronunţării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost formulată la 30.06.2021.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

În condiţiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 11 septembrie 2019, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost vineri, 11 octombrie 2019.

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate", iar potrivit alin. (2) "în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

Motivând cererea de repunere în termen, revizuentul a susţinut că motivul justificat pentru care a fost imposibilitate de a formula cerere de revizuire în termen de o lună de la rămânerea definitivă a deciziei atacate îl constituie atât formularea unei cereri de îndreptare eroare materială împotriva deciziei 586/2019 din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, care a fost respinsă la 06.11.2019, cât şi formularea unei contestaţii împotriva noii decizii de pensionare emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău, prin care a criticat această decizie întrucât în mod abuziv a fost retrogradat din grupa de muncă şi i-au fost stabilite drepturile de pensie anticipată şi nu de drept. La 4 iunie 2021 ar fi primit comunicarea deciziei nr. 259 din 14 aprilie 2021, pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2020 şi drept urmare, în raport de considerentele deciziei sus menţionate, a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a revizuirii de faţă.

Din analiza prevederilor legale enunţate reiese că pentru a beneficia de repunerea în termen este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv 30 zile de la încetarea împiedicării.

Astfel, prin motive temeinic justificate, doctrina şi jurisprudenţa arată că se înţeleg acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute, precum forţa majoră.

Motivul invocat de revizuent în susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac nu se circumscrie sintagmei "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de legiuitor la momentul edictării art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.

Faptul că revizuentul din prezenta cauză a înţeles să uzeze de alte căi de atac împotriva deciziei nr. 586/2019 din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, neprevăzute de lege, precum şi de instituţia îndreptării de eroare materială, nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea căii de atac a revizuirii, întrucât art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu distinge după momentul epuizării oricăror căi de atac, termenul fiind calculat prin raportare la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care în cazul de faţă, este data pronunţării acesteia.

De asemenea, nu reprezintă un motiv temeinic justificat nici formularea unei contestaţii împotriva altei decizii de pensionare, în condiţiile în care termenul de revizuire se calculează în raport cu data rămânerii definitive a deciziei pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bacău, revizuentul având obligaţia de a manifesta un comportament procesual activ şi diligent în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a revizuirii.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător".

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către revizuent a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1) teza I şi art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 586/2019 din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 586/2019 din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, ca tardiv formulată.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.