Bank's claim on state guarantee fund rejected as endorsed promissory note requirement survived loan amendments; both appeals dismissed

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 2 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, solicitând ca instanţa:

- să oblige pârâtul la plata sumei de 49.774,81 euro, reprezentând 68,6441% din soldul finanţării restante acordate de reclamantă beneficiarului B. S.R.L., în temeiul contractului de credit nr. x/21.07.2010, finanţare garantată de către Fond în temeiul confirmării de includere în plafonul de garantare nr. x/15.07.2010;

- să oblige pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate începând cu data de 30.06.2016, până la data plăţii efective a garanţiei de către Fond;

- să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului;

În drept, s-au invocat prevederile art. 1516 alin. (1) şi art. 1535 alin. (1) din C. civ., art. 194 şi următoarele din C. proc. civ., art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011.

Pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei de prescripţie a dreptului material la acţiune privind obligarea la plata garanţiei şi respingerea acţiunii, ca prescrise; în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiate.

Prin sentinţa civilă nr. 253/2020 din 21 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, ca neîntemeiată; s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a formulat apel incident împotriva aceleiaşi hotărâri, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei primei instanţe, în sensul de a se constata culpa contractuală a băncii în executarea cerinţelor prevăzute la art. 7.2 lit. d) din convenţie.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia nr. 705/2021 din 15 aprilie 2021, a respins apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. S.A. şi de apelantul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN împotriva sentinţei civile nr. 253/21.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondate; a respins cererile apelanţilor referitoare la cheltuielile de judecată, ca nefondate.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

A observat că apelanta-reclamantă A. S.A. şi apelantul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN au încheiat Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, modificată prin actele adiţionale ulterioare, având ca obiect garantarea de către Fond, în calitate de fidejusor, a obligaţiilor de rambursare a finanţărilor acordate de bancă beneficiarilor care îndeplinesc condiţiile de garantare, în limita unui plafon de garantare şi în termenii notificărilor de includere în plafonul de garantare confirmate de Fond.

În baza acestei convenţii cadru, apelanta-reclamantă a emis notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, prin care a solicitat includerea în plafonul de garantare a garanţiei individuale pentru contractul de credit nr. x/21.07.2010 încheiat cu beneficiarul B. S.R.L., procentul de garantare fiind de 68,6441% şi valoarea garanţiei incluse în plafon fiind de 81.000 Euro (68,6441% din 118.000 Euro).

Prin confirmarea de garantare nr. x/15.07.2010, apelantul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a confirmat includerea în plafonul de garantare a garanţiei menţionate în notificarea nr. x/13.07.2010 şi s-a angajat, în mod expres, irevocabil şi necondiţionat, să plătească, în termen de 90 de zile de la primirea cererii de plată, suma reprezentând finanţarea garantată restantă X procentul de garantare.

Apelanta-reclamantă A. S.A. a formulat la data de 2 octombrie 2014 o cerere de plată a sumei de 49.774,81 Euro (68,6441% din finanţarea garantată restantă de 72.511,57 Euro) care a fost refuzată de către apelantul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, întrucât nu au fost respectate prevederile art. 7.2 lit. d) şi lit. f) din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, respectiv:

- banca nu a transmis poliţa/poliţele de asigurare pentru bunul imobil, proprietatea societăţii, CF x, constând în teren intravilan de 51.865 mp pe care se află construcţiile C1 - C8 şi C12, admis în garanţie la creditul garantat;

- banca a transmis două poliţe de asigurare pentru mijloace fixe care nu conţin date de identificare ale mijloacelor fixe asigurate;

- banca nu a transmis documente prin care să facă dovada înscrierii la AEGRM a poliţei de asigurare asupra bunului "cântar auto achiziţionat de la C. S.R.L.", admis la garanţie conform contractului de ipotecă mobiliară asupra echipamentelor din data de 12 august 2013;

- banca nu a transmis biletul la ordin, în original, emis de B. S.R.L. în favoarea băncii, cu scadenţa la vedere, fără protest, de valoare egală cu garanţia acordată, avalizat în nume personal de dl. D.;

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN la plata:

- sumei de 49.774,81 Euro, reprezentând 68,6441% din soldul finanţării restante acordate de către reclamantă beneficiarului B. S.R.L., în temeiul contractului de credit nr. x/21.07.2010, finanţare garantată de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, în temeiul confirmării de includere în plafonul de garantare nr. x/15.07.2010;

- dobânzii legale penalizatoare, calculate începând cu data de 30 iunie 2016 şi până la momentul plăţii efective a garanţiei de către Fond;

- cheltuielilor de judecată;

Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi cererea de chemare în judecată, precum şi cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. a fost respins, ca nefondat, în considerarea celor ce vor fi expuse în continuare.

Contrar criticilor apelantei-reclamante, instanţa de apel a constatat că aceasta nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 7.2 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, coroborat cu pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, respectiv nu a transmis un bilet la ordin avalizat de dl. D..

Astfel, în cuprinsul art. 2.1 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, modificată prin actele adiţionale ulterioare, este indicat faptul că garantarea de către Fond a obligaţiilor de rambursare a finanţărilor acordate de bancă se face în limita unui plafon de garantare şi în termenii notificărilor de includere în plafonul de garantare confirmate de Fond.

Din interpretarea acestei clauze contractuale rezultă cu evidenţă că intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN acordă garanţia în termenii notificării de includere în plafonul de garantare pe care o confirmă.

Prin prevederile inserate la art. 7.2 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, au fost indicate documentele care trebuie să însoţească cererea de plată.

În forma iniţială a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, emisă de apelanta-reclamantă A. S.A. pentru includerea în plafonul de garantare a garanţiei individuale pentru contractul de credit nr. x/21.07.2010 încheiat cu beneficiarul B. S.R.L., este indicat la pct. 7 - Garanţii:

- la subpunctul 4 - bilet la ordin emis în alb de societate stipulat "fără protest" şi avalizat de dl. D. - asociat unic şi administrator - LVR 0%;

- la subpunctul 5 - bilet la ordin emis de împrumutat în favoarea băncii, "fără protest", avalizat de asociatul unic dl. D., de valoare egală cu garanţia acordată de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, cu scadenţa la vedere, al cărui termen de prezentare la plată va fi prelungit convenţional la o durată egală cu durata finanţării plus încă trei ani în baza contractului de credit, în caz de executare, acest bilet la ordin va fi girat fără drept de regres de către bancă în favoarea Fondului;

Prin confirmarea de garantare nr. x/15.07.2010, intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a confirmat includerea în plafonul de garantare a garanţiei menţionate în notificarea nr. x/13.07.2010.

Ulterior, apelanta-reclamantă a comunicat modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, prin care a fost modificat doar pct. 7 - Garanţii - subpunctul 4, în sensul că s-a înlocuit biletul la ordin emis în alb de beneficiar şi avalizat de asociatul unic al acestuia D. cu două bilete la ordin emise în alb de beneficiar şi avalizate de noii asociaţi ai acestuia E. şi F., precum şi cu garanţiile personale emise de E. şi F..

În cuprinsul modificării nr. 1/30.01.2013 este indicat expres faptul că celelalte prevederi ale notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 rămân nemodificate.

În aceste condiţii, este evident faptul că prin modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 nu a fost eliminat/schimbat conţinutul pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5, ci a fost modificat doar pct. 7 - Garanţii - subpunctul 4.

Prin confirmarea emisă de intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN la data de 6 martie 2013 a fost confirmată modificarea notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Raportat la prevederile art. 7.2 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, coroborat cu pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, apelanta-reclamantă A. S.A. trebuia să transmită intimatului-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN un bilet la ordin emis de B. S.R.L. în favoarea băncii, fără protest, de valoare egală cu garanţia acordată, cu scadenţa la vedere, al cărui termen de prezentare la plată va fi prelungit convenţional la o durată egală cu durata finanţării plus încă trei ani în baza contractului de credit, avalizat de dl. D..

Apelanta-reclamantă A. S.A. nu a depus dovada că ar fi transmis intimatului-pârât un astfel de bilet la ordin. Prin urmare, nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 7.2 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, coroborat cu pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că invocarea modificărilor aduse articolului 7.2 lit. e) din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008 prin actul adiţional nr. x/04.11.2020 şi a modificărilor aduse contractului de credit nr. x/21.07.2010 nu poate conduce la altă concluzie.

Astfel, în actul adiţional nr. x/08.03.2014 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a prevăzut că în vederea garantării obligaţiilor asumate prin contractul de credit se constituie în favoarea băncii şi următoarele garanţii:

- bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, emis de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate şi avalizat în nume personal de E.;

- bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, emis de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate şi avalizat în nume personal de F.;

- garanţie personală (fidejusiune) emisă de D., în forma şi cu conţinutul agreate de către bancă pentru garanţia emisă de E.;

- garanţie personală (fidejusiune) emisă de D., în forma şi cu conţinutul agreate de către bancă pentru garanţia emisă de F.;

Din cuprinsul actului adiţional nr. x/08.03.2014 nu rezultă că domnii E. şi F. şi-ar fi asumat alte garanţii personale (fidejusiuni) în afară de avalizarea unor bilete la ordin în alb, stipulate fără protest, emise de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate.

În aceste condiţii, ar rezulta că prin actul adiţional nr. x/08.03.2014 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a convenit inclusiv constituirea de către dl. D. a unei garanţii personale (fidejusiuni) sub aceeaşi formă, respectiv avalizarea unor bilete la ordin în alb, stipulate fără protest, emise de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate. Această concluzie este în concordanţă cu menţiunea din modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, în sensul că "restul garanţiilor rămân nemodificate", inclusiv garanţia inserată la pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificare.

Mai decât atât, chiar dacă s-ar considera că prin actul adiţional nr. x/08.03.2014 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a convenit o altă structură a garanţiilor care să nu includă şi biletul la ordin avalizat de dl. D. stipulat la pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, trebuie observat că, prin Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, s-au prevăzut următoarele:

- art. 5.9 alin. (2) - Orice modificări ale condiţiilor iniţiale prevăzute în notificarea de includere în plafonul de garantare se notifică Fondului prin transmiterea anexei 3.1 şi se confirmă de Fond finanţatorului prin transmiterea anexei 3.2;

- art. 6.5 - Valabilitatea angajamentului Fondului este strict legată de condiţiile de finanţare ce i-au fost comunicate de finanţator prin notificarea de includere în plafonul de garantare. În cazul în care finanţatorul modifică contractul de credit/acordul de garantare/termenii scrisorii de garanţie bancară (referitor la durată, valoare, garanţii), fără notificarea Fondului şi obţinerea acordului prealabil şi expres al Fondului cu privire la acceptul de garantare în noile condiţii, plata garanţiei se face ţinând cont de condiţiile iniţiale prevăzute în notificarea de includere în plafonul de garantare şi confirmarea de includere în plafonul de garantare.

La dosar s-a depus modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, prin care a fost modificat doar pct. 7 - Garanţii - subpunctul 4, fiind indicat expres faptul că rămân nemodificate celelalte prevederi ale notificării.

Este evident că prin modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 nu a fost eliminat/schimbat conţinutul pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5, ci a fost modificat doar pct. 7 - Garanţii - subpunctul 4.

În aceste condiţii, raportat la prevederile art. 5.9 alin. (2) şi art. 6.5 din Convenţia cadru - Plafon de garantare nr. 81/29.08.2008, orice modificare adusă contractului de credit nr. x/21.07.2010, prin care s-ar fi convenit o altă structură a garanţiilor care să nu includă şi biletul la ordin avalizat de dl. D. stipulat la pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 nu îi pot fi opuse intimatului-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, întrucât nu a fost depusă dovada notificării şi acceptării prealabile şi exprese a unei astfel de modificări.

Instanţa de apel nu a reţinut nici faptul că ar fi vorba de o eroare materială strecurată în modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, în sensul că s-a omis eliminarea pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5.

În primul rând, s-a arătat că nu se poate vorbi despre o eroare materială din moment ce se menţionează exact garanţiile ce au fost schimbate, după care se specifică la fel de clar că "restul garanţiilor rămân nemodificate".

În al doilea rând, Curtea de Apel Bucureşti a observat că în actul adiţional nr. x/08.03.2014 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a prevăzut că în vederea garantării obligaţiilor asumate prin contractul de credit se constituie în favoarea băncii şi următoarele garanţii:

- bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, emis de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate şi avalizat în nume personal de E.;

- bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, emis de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate şi avalizat în nume personal de F.;

- garanţie personală (fidejusiune) emisă de D., în forma şi cu conţinutul agreate de către bancă pentru garanţia emisă de E.;

- garanţie personală (fidejusiune) emisă de D., în forma şi cu conţinutul agreate de către bancă pentru garanţia emisă de F.;

Din cuprinsul actului adiţional nr. x/08.03.2014 nu rezultă că domnii E. şi F. şi-ar fi asumat alte garanţii personale (fidejusiuni) în afară de avalizarea unor bilete la ordin în alb, stipulate fără protest, emise de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate.

În aceste condiţii, ar rezulta că prin actul adiţional nr. x/08.03.2014 s-a convenit inclusiv constituirea de către dl. D. a unei garanţii personale (fidejusiuni) sub aceeaşi formă, respectiv avalizarea unor bilete la ordin în alb, stipulate fără protest, emise de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate.

Această concluzie este în concordanţă cu menţiunea din modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, în sensul că "restul garanţiilor rămân nemodificate", inclusiv garanţia inserată la pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificare.

Continuând analiza, instanţa de apel a ajuns la concluzia că este neîntemeiată şi critica apelantei-reclamante A. S.A., potrivit căreia intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN nu ar fi putut invoca excepţia de neexecutare, întrucât neexecutarea nu ar fi fost suficient de însemnată raportat la dispoziţiile Capitolului 8 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008 introduse prin actul adiţional nr. x/04.11.2010.

Întrucât apelanta-reclamantă A. S.A. nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 7.2 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, coroborat cu pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, respectiv nu a transmis un bilet la ordin avalizat de dl. D., intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN nu a aprobat cererea de plată a sumei de 49.774,81 Euro (68,6441% din finanţarea garantată restantă de 72.511,57 Euro), invocând excepţia de neexecutare.

Prin dispoziţiile Capitolului 8 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, introduse prin actul adiţional nr. x/04.11.2010, s-au prevăzut următoarele:

- art. 8.1 - Prin plata garanţiei, Fondul se subrogă de drept, în temeiul art. 1108 pct. 3 C. civ., în drepturile băncii împotriva beneficiarului de finanţare şi dobândeşte, în limitele plăţii efectuate, aceleaşi drepturi ca şi banca împotriva acestuia.

- art. 8.4 - În vederea realizării acestei creanţe, se mandatează banca să participe, în numele şi în contul Fondului, la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea garanţiilor accesorii finanţării garantate, indiferent de procedura de valorificare aplicabilă.

- art. 8.6 - În cazul în care banca renunţă la recuperarea creanţei sale de la beneficiar/terţi garanţi, aceasta se obligă să predea Fondului titlurile sale în original într-un termen de 15 zile calendaristice de la efectuarea plăţii valorii de executare a garanţiei de către Fond. Concomitent cu predarea acestor documente, banca va renunţa expres la orice pretenţie asupra sumelor obţinute de Fond prin procedura de recuperare.

- art. 8.7 - În termen de 5 zile de la finalizarea tuturor procedurilor de valorificare a garanţiilor accesorii finanţării garantate, banca va transmite o comunicare în care va fi stipulată suma ce urmează a fi virată Fondului.

Aşa cum este stipulat expres la art. 8.1, prin plata garanţiei, intimatul-pârât se subrogă de drept în drepturile apelantei-reclamante împotriva beneficiarului de finanţare şi dobândeşte, în limitele plăţii efectuate, aceleaşi drepturi ca şi banca împotriva acestuia.

Indiferent de persoana care ar fi îndrituită să desfăşoare procedurile de valorificare a garanţiilor, esenţial este ca intimatul-pârât să se asigure că, în situaţia în care acceptă cererea de plată formulată de apelanta-reclamantă, va dobândi prin subrogaţie toate drepturile împotriva beneficiarului, inclusiv garanţiile menţionate în notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Or, apelanta-reclamantă avea obligaţia contractuală de a transmite biletul la ordin avalizat de dl. D. prevăzut la pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 pentru ca intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN să se asigure că, în situaţia în care acceptă cererea de plată, va dobândi prin subrogaţie inclusiv această garanţie.

De altfel, apelanta-reclamantă A. S.A. nici măcar nu a făcut dovada că ar exista un astfel de bilet la ordin, însă ar fi omis să-l transmită intimatului-pârât.

Mai trebuie observat că, aşa cum reiese din prevederile art. 8.4, în vederea realizării creanţei dobândite prin subrogaţie, intimatul-pârât a mandatat-o pe apelanta-reclamantă să participe, în numele şi în contul său, la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea garanţiilor accesorii finanţării garantate, indiferent de procedura de valorificare aplicabilă.

Însă, nu există nicio menţiune din care să rezulte că intimatul-pârât nu ar putea să desfăşoare procedurile de valorificare a garanţiilor pentru care a acordat mandat apelantei-reclamante.

Prevederile art. 8.6 şi art. 8.7 nu pot conduce la altă concluzie, întrucât:

- din moment ce a fost acordat un mandat apelantei-reclamante, este firesc să se prevadă faptul că aceasta trebuie să predea titlurile în original atunci când renunţă la recuperarea creanţei sale (art. 8.6);

- în art. 8.6 nu este inserat cuvântul "doar" cu referire la obligaţia apelantei-reclamante de a preda titlurile în cazul renunţării la recuperarea creanţei sale, aşa cum pretinde aceasta;

- în cazul în care apelanta-reclamantă a procedat la valorificarea garanţiilor în baza mandatului acordat, este firesc să comunice intimatei-pârâte suma care îi va fi virată;

Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar aprecia, în mod eronat, conform opiniei Curţii de Apel Bucureşti, că intimatul-pârât nu ar desfăşura proceduri de valorificare decât în situaţia în care apelanta-reclamantă renunţă la recuperarea creanţei sale, trebuie observat că inclusiv într-o astfel de ipoteză intimatul-pârât trebuie să se asigure că, în situaţia în care acceptă cererea de plată formulată de apelanta-reclamantă, va dobândi, prin subrogaţie, toate drepturile împotriva beneficiarului, inclusiv garanţiile menţionate în notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Instanţa de apel a reiterat faptul că apelanta-reclamantă avea obligaţia contractuală de a transmite biletul la ordin avalizat de dl. D. pentru ca intimatul-pârât să se asigure că, în situaţia în care acceptă cererea de plată, va dobândi, prin subrogaţie, inclusiv această garanţie.

De altfel, apelanta-reclamantă nici măcar nu a făcut dovada că ar exista un astfel de bilet la ordin, care să poată fi transmis intimatului-pârât în ipoteza în care ar renunţa la recuperarea creanţei sale.

În aceste condiţii, neexecutarea obligaţiei de a transmite biletul la ordin avalizat de dl. D. prevăzută de art. 7.2 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, coroborat cu pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, este suficient de importantă pentru a justifica invocarea excepţiei de neexecutare de către intimatul-pârât.

Referitor la apelul incident formulat de apelantul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că sunt neîntemeiate criticile, potrivit cărora intimata-reclamantă A. S.A. nu ar fi executat obligaţia de a transmite:

- poliţa de asigurare a bunului imobil, proprietatea societăţii, CF x, constând în teren intravilan de 51.865 mp pe care se află construcţiile C1 - C8 şi C12, admis în garanţie la creditul garantat conform contractului de ipotecă, autentificat sub nr. x/21.07.2010 de notarul public G.;

- dovada înscrierii la AEGRM a poliţei de asigurare asupra bunului "cântar auto achiziţionat de la C.", admis la garanţie conform contractului de ipotecă mobiliară asupra echipamentelor din data de 12 august 2013;

Astfel, în cuprinsul art. 2.1 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, modificată prin actele adiţionale ulterioare, se menţionează că garantarea de către Fond a obligaţiilor de rambursare a finanţărilor acordate de bancă se face în limita unui plafon de garantare şi în termenii notificărilor de includere în plafonul de garantare confirmate de Fond.

Din interpretarea acestei clauze contractuale rezultă că intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN acordă garanţia în termenii notificării de includere în plafonul de garantare pe care o confirmă.

Prin prevederile inserate la art. 7.2 din Convenţia cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, au fost indicate documentele care trebuie să însoţească cererea de plată.

În notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, emisă de apelanta-reclamantă A. S.A. pentru includerea în plafonul de garantare a garanţiei individuale pentru contractul de credit nr. x/21.07.2010 încheiat cu beneficiarul B. S.R.L. este indicat la pct. 7 - Garanţii la subpunctul 6 - asigurarea bunurilor aduse în garanţie la o societate de asigurare agreată de bancă, cu cesionarea poliţei în favoarea UCRT cu înregistrare la AEGRM - LVR 0%.

Părţile nu au depus la dosar vreo dovadă din care să rezulte că pct. 7 - Garanţii - subpunctul 6 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 a fost modificat.

Prin confirmarea de garantare nr. x/15.07.2010, intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a confirmat includerea în plafonul de garantare a garanţiei menţionate în notificarea nr. x/13.07.2010.

Intimata-reclamantă a dovedit existenţa poliţelor de asigurare aferente bunurilor aduse în garanţie (imobilul şi utilajele achiziţionate de B. S.R.L.), respectiv:

- poliţa de asigurare nr. x/22.02.2013, emisă de H. S.A., prin care au fost asigurate în limita a 3.050.000 RON clădirile aparţinând B. S.R.L. ce au ca beneficiar finanţatorul A. S.A.;

- poliţa nr. x/25.10.2010, emisă de H. S.A., prin care au fost asigurate în limita a 135.000 Euro mijloacele fixe aparţinând B. S.R.L. ce au ca beneficiar finanţatorul A. S.A.;

Ulterior formulării cererii de plată nr. x/02.10.2014 de către intimata-reclamantă şi anterior respingerii acesteia de către apelantul-pârât, prin notificarea nr. x/28.06.2016, au fost încheiate:

- poliţa nr. x/12.11.2015, emisă de H. S.A., prin care au fost asigurate în limita a 381.221 RON mijloacele fixe aparţinând B. S.R.L. ce au ca beneficiar finanţatorul A. S.A.;

- poliţa nr. x/12.11.2015, emisă de H. S.A., prin care au fost asigurate în limita a 112.778 RON mijloacele fixe aparţinând B. S.R.L. ce au ca beneficiar finanţatorul A. S.A.;

Contrar susţinerilor apelantului-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, în cuprinsul poliţelor nr. x/25.10.2010, nr. x/12.11.2015 şi nr. x/12.11.2015 este indicat faptul că sunt asigurate:

- clădirile aparţinând B. S.R.L.;

- mijloacele fixe aparţinând B. S.R.L.;

- din moment ce este vorba de toate mijloacele fixe, raportat şi la definiţia dată mijloacelor fixe, prin art. 28 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, este evident faptul că sunt incluse şi terenurile/utilajele achiziţionate de B. S.R.L.

Totodată, s-a făcut dovada înscrierii la AEGRM:

- a bunului "cântar auto achiziţionat de la C.", admis în garanţie conform contractului de ipotecă mobiliară asupra echipamentelor din data de 12 august 2013;

- a cesiunii poliţei de asigurare emise de H. S.A., prin care a fost asigurat imobilul aparţinând B. S.R.L.;

- a cesiunii poliţei nr. x/25.10.2010 emise de H. S.A., prin care au fost asigurate mijloacele fixe aparţinând B. S.R.L.;

Pentru aceste motive, în baza art. 480 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul incident formulat de apelantul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN împotriva sentinţei civile nr. 253/21.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La data de 9 septembrie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 705/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, spre o nouă judecată, a apelului formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 253/21.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, conform art. 497 din C. proc. civ.

Decizia recurată a fost criticată de recurenta-reclamantă sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Instanţa de apel a încălcat principiul opozabilităţii actului juridic civil şi dispoziţiile legale privitoare la clauzele extrinseci.

Astfel, s-a arătat că principiul opozabilităţii actului juridic civil a fost consacrat expres în art. 1281 din C. civ. (2009), însă acesta era şi în contextul C. civ. de la 1864 unul dintre principiile fundamentale ale actului juridic civil.

Recurenta-reclamantă consideră că încălcarea acestui principiu reprezintă, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o aplicare greşită a legii, în sens larg, care poate constitui motiv de casare.

În speţă, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că modificarea garanţiilor operată între beneficiarul B. S.R.L. şi finanţator, prin actul adiţional nr. x din 8 aprilie 2013 la contractul de credit, nu poate fi opusă fondului.

Cu toate acestea, actul adiţional respectiv este opozabil pârâtului în temeiul principiului enunţat anterior, cu atât mai mult în contextul în care clauzele sale privitoare la garanţiile constând în bilete la ordin sunt incluse în contractul dintre fond şi A. S.A. prin trimiterea făcută în art. 7.2 lit. e) din Convenţia cadru, astfel cum aceasta a fost modificată prin actul adiţional nr. 9:

"în cazul în care în contractul de credit se prevede obligaţia beneficiarului de a emite în favoarea băncii bilete la ordin, avalizate sau nu, se vor transmite şi copii certificate ale biletelor la ordin".

Per a contrario, în cazul în care contractul de credit nu prevede anumite bilete la ordin în capitolul garanţiilor, nu există obligaţia băncii de a transmite copii certificate ale acestora.

Aşadar, relevantă pentru stabilirea obligaţiei A. S.A. de a transmite fondului bilete la ordin este prevederea acestora în contractul de credit: cât timp biletul la ordin avalizat de dl. D., prevăzut la pct. 5 din notificarea iniţială, nu mai era prevăzut în contractul de credit, ca urmare a modificării acestuia prin actul adiţional nr. x, atunci nu exista o obligaţie a reclamantei de a transmite acest bilet la ordin alături de cererea de plată.

În acest sens, prevederile art. 7.2 lit. e) din Convenţia cadru nu numai că fac clauzele din contractul de credit privitoare la garanţii constând în bilete la ordin opozabile în sens larg Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, ci le fac obligatorii pentru fond, prin derogare de la art. 5.9 alin. (2) şi art. 6.5 din Convenţia cadru.

Prin urmare, dispoziţiile actului adiţional nr. x şi cele ale actului adiţional nr. x la contractul de credit din care reiese că nu există obligaţia lui D. de a emite vreun bilet la ordin reprezintă ceea ce în doctrina anterioară C. civ. (2009) erau desemnate prin termenul de clauze "externe" ori "extrinseci" contractului.

Părţile erau ţinute de aceste clauze dacă "documentul contractual principal conţine o clauză de trimitere la aceste condiţii, care sunt astfel reputate ca acceptate şi, pe de altă parte, acceptantul a avut posibilitatea materială de a le consulta şi studia înainte de a-şi declara acceptarea".

Această optică a fost transpusă în art. 1201 din C. civ. (2009), care stabileşte expres că părţile sunt ţinute de clauzele externe.

În cauză, condiţiile enunţate în doctrina aferentă C. civ. de la 1864 privind opozabilitatea clauzelor externe din contractul de credit referitoare la bilete la ordin ca garanţii ale creditului sunt îndeplinite, respectiv:

i) există o clauză prevăzută în Convenţia cadru care trimite la acestea - art. 7.2 lit. e);

ii) pârâtul a avut posibilitatea materială de a le consulta şi studia înainte de a-şi declara acceptarea, deoarece actele adiţionale la contractul de credit au fost comunicate fondului după încheierea lor;

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel trebuia să respecte principiul opozabilităţii clauzelor externe şi să constate că obligaţia reclamantei de a transmite fondului un bilet la ordin avalizat de dl. D. încetase de la data încheierii actului adiţional nr. x la contractul de credit, prin raportare la art. 7.2 lit. e) din Convenţia cadru.

Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN nu este îndrituit să ignore conţinutul contractului de credit şi nici modificările operate la acesta prin acte adiţionale, în special în privinţa garanţiilor.

Tocmai din acest motiv, contractul de credit şi actele adiţionale la acesta sunt printre documentele care sunt transmise pârâtului odată cu cererea de plată, conform art. 7.2 lit. e) din Convenţia cadru. În acest fel, pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN are posibilitatea de a verifica dacă i s-au transmis toate înscrisurile privitoare la garanţiile prevăzute în contractul de credit.

În drept, recursul recurentei-reclamante A. S.A. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin care a invocat nulitatea cererii de recus raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.. În situaţia în care instanţa de recurs va respinge excepţia invocată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate ca temeinică şi legală.

Totodată, pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a formulat recurs incident împotriva deciziei nr. 705/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a deciziei recurate cu privire la respingerea ca nefondată a cererii de apel incident, prin care s-a solicitat constatarea culpei contractuale a băncii în executarea cerinţelor art. 7.2 lit. d) din Convenţia cadru, urmând ca instanţa de recurs să dispună trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, spre o nouă judecată, a cererii de apel incident, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei nr. 705/15.04.2021. De asemenea, recurentul-pârât a solicitat obligarea intimatei-reclamante A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia recurată a fost criticată de recurentul-pârât sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Instanţa de apel a pronunţat hotărârea de respingere ca nefondată a cererii de apel incident, cu nesocotirea prevederilor legale cuprinse în art. 969, art. 970, art. 977-979, art. 982, art. 1073-1082 şi art. 1537 din C. civ. de la 1864.

Cu alte cuvinte, nesocotirea dispoziţiilor legale anterior menţionate, în dezlegarea dată de către instanţa de apel cu privire la îndeplinirea obligaţiilor ce îi reveneau intimatei-reclamante constituie o aplicare greşită a normelor de drept material, astfel că este incident motivul de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a relevat faptul că potrivit art. 7.2 lit. d) din Convenţia cadru, "cererea de plată va fi însoţită de următoarele documente: d) copii certificate ale contractului de credit/contractului angajament pentru emiterea scrisorii de garanţie bancară/contractului cadru, însoţite de toate actele adiţionale încheiate la acestea şi ale contractelor de garanţie accesorii".

La pct. 6 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 reclamanta a comunicat:

"garanţii prezente şi acceptate de finanţator, altele decât cea a Fondului (...) Asigurarea bunurilor aduse în garanţie la o societate de asigurare agreată de către bancă, cu cesionarea poliţei în favoarea UCRT cu înregistrare la AEGRM - LVRO%".

Instanţa a reţinut că "din moment ce este vorba de mijloace fixe (...) este evident faptul că sunt incluse şi terenurile/utilajele achiziţionate de B. S.R.L.".

Recurentul-pârât consideră că această susţinere este nemotivată în fapt şi în drept şi, totodată, eronată, ceea ce afectează corectitudinea concluziilor la care a ajuns instanţa cu privire la modul în care au fost executate de către intimata-reclamantă obligaţiile de transmitere a poliţelor de asigurare a echipamentelor şi a bunurilor imobile aduse în garanţie, valabile pe toată perioada de derulare a creditului.

Astfel, instanţa a reţinut că lipsa individualizării bunurilor atât în poliţele de asigurare, cât şi în cuprinsul înscrierilor efectuate la AEGRM, nu este de natură a reprezenta o încălcare a prevederilor art. 7.2 lit. d) din Convenţie.

Concluzia instanţei este greşită şi a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale, bazată pe necercetarea efectivă în fond a cauzei.

Din probatoriul depus la dosarul cauzei, probatoriu care a stat la baza fundamentării convingerii instanţei, nu rezultă că a fost îndeplinită obligaţia prevăzută în sarcina băncii la art. 7.2 lit. d) din Convenţie.

În acest sens, recurentul-pârât a susţinut faptul că în poliţele transmise, respectiv poliţa nr. x/12.11.2015, poliţa nr. x/12.11.2015 şi poliţa nr. x/25.10.2010, emise de H. S.A., nu pot fi identificate bunurile asigurate şi nici dacă acestea constituie garanţii la contractul de credit nr. x/2010 din 21 iulie 2010.

Recurentul-pârât apreciază că nu se înţelege raţiunea instanţei care a concluzionat în sensul că aceste documente ar putea face dovada îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 7.2 lit. d), având în vedere că aceasta contravine regulilor cuprinse în art. 969 şi art. 1073- 1082 din C. civ. de la 1864.

De asemenea, recurentul-pârât a arătat că din înscrierile în AEGRM nu rezultă efectuarea înscrierii care are ca obiect cântarul auto achiziţionat de la C. S.R.L., nefiind niciun element care să conducă la concluzia că publicitatea mobiliară a fost efectuată pentru bunurile ce fac obiectul garantării contractului de credit nr. x/2010 din 21.07.2010.

Pentru aceste argumente, autorul căii de atac a solicitat instanţei de recurs să reţină că poliţele de asigurare a echipamentelor şi a bunurilor imobile aduse în garanţie valabile pe toată perioada de derulare a creditului şi dovezile efectuării publicităţii mobiliare la AEGRM sunt documente obligatorii de remis Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN la momentul solicitării de plată a garanţiei.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept incidente, constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În calea de atac a recursului, ambele părţi au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text de lege potrivit căruia hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea ori cu greşita aplicare a normelor de drept material.

Din această perspectivă, Înalta Curte va examina doar observaţiile recurenţilor care pun în dezbatere nelegalitatea deciziei, nu şi cele care vizează modalitatea de interpretare a probelor şi de stabilire a situaţiei de fapt, deoarece analiza în calea extraordinară de atac nu poate fi extinsă, după cum rezultă din conţinutul art. 488 din C. proc. civ., dincolo de criticile de nelegalitate, spre cele de eventuală netemeinicie.

Aceasta, deoarece sistemul de drept naţional nu cunoaşte decât dublul grad de jurisdicţie (fond şi apel), iar căile extraordinare de atac pot fi exercitate doar în condiţiile prevăzute de lege, nu însă şi pentru ca părţile să supună instanţelor de control judiciar orice nemulţumire asupra hotărârii anterioare.

Încălcarea legii presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greşită a acesteia.

Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar şi precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris).

Interpretarea greşită a legii presupune că textul legal incident speţei este susceptibil de interpretări contrarii, iar, prin hotărârea atacată, instanţa a dat o interpretare neconformă sensului real al textului.

În fine, aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de către instanţă. În acest caz, situaţia de fapt a fost greşit calificată, comparativ cu exigenţele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecăţii.

Critica formulată de recurenta-reclamantă A. S.A. vizează faptul că instanţa de apel a încălcat principiul opozabilităţii actului juridic civil şi dispoziţiile legale privitoare la clauzele extrinseci, ceea ce reprezintă, în opinia sa, o aplicare greşită a legii, în sens larg.

Astfel, s-a arătat că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este nelegală, întrucât aceasta a reţinut că modificarea garanţiilor operată între beneficiarul B. S.R.L. şi finanţator, prin actul adiţional nr. x din 8 aprilie 2013 la contractul de credit, nu poate fi opusă Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN.

Recurenta-reclamantă consideră că respectivul actul adiţional este opozabil pârâtului în temeiul principiului opozabilităţii actului juridic civil, cu atât mai mult în contextul în care clauzele sale privitoare la garanţiile constând în bilete la ordin sunt incluse în contractul încheiat între fond şi A. S.A. prin trimiterea făcută în art. 7.2 lit. e) din Convenţia cadru, astfel cum aceasta a fost modificată prin actul adiţional nr. 9.

În alţi termeni, recurenta-reclamantă a susţinut faptul că atâta timp cât biletul la ordin avalizat de dl. D., indicat la pct. 5 din notificarea iniţială, nu mai era prevăzut în contractul de credit, ca urmare a modificării acestuia prin actul adiţional nr. x, nu exista nici obligaţia sa de a transmite acest bilet la ordin alături de cererea de plată.

Critica este nefondată.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut, în mod judicios, că reclamanta A. S.A. nu este îndreptăţită să obţină plata garanţiei, deoarece nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 7.2 din convenţia cadru-plafon de garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, coroborat cu pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, respectiv nu a transmis un bilet la ordin avalizat de dl. D..

Obligaţia de plată a garanţiei îşi are cauza juridică în obligaţia corelativă a băncii de a executa prestaţiile la care s-a obligat.

Instanţa de apel a analizat, în mod corect, prevederile convenţiei-cadru plafon de garantare nr. 81/29.08.2008 şi a dat eficienţă juridică acestora în conformitate cu voinţa internă a părţilor, dat fiind faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 969 din C. civ. de la 1864, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Astfel, se reţine că art. 2.1 din convenţia cadru, modificată prin actele adiţionale ulterioare, prevede că garantarea de către fond a obligaţiilor de rambursare a finanţărilor acordate de bancă se face în limita unui plafon de garantare şi în termenii notificărilor de includere în plafonul de garantare confirmate de fond.

Din interpretarea acestei clauze contractuale rezultă că Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN acordă garanţia în termenii notificării de includere în plafonul de garantare pe care o confirmă.

La art. 7.2 din convenţia cadru-plafon de garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiţionale, au fost indicate documentele care trebuie să însoţească cererea de plată.

În cuprinsul notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, emisă de reclamantă pentru includerea în plafonul de garantare a garanţiei individuale pentru contractul de credit nr. x/21.07.2010, încheiat cu beneficiarul B. S.R.L., s-a indicat la pct. 7 - Garanţii:

- la subpunctul 4 - bilet la ordin emis în alb de societate stipulat "fără protest" şi avalizat de D. - asociat unic şi administrator - LVR 0%

- la subpunctul 5 - bilet la ordin emis de împrumutat în favoarea băncii, fără protest, avalizat de asociatul unic D., de valoare egală cu garanţia acordată de FNGCIMM, cu scadenţa la vedere, al cărui termen de prezentare la plată va fi prelungit convenţional la o durată egală cu durata finanţării plus încă trei ani în baza contractului de credit, în caz de executare, acest bilet la ordin va fi girat fără drept de regres de către bancă în favoarea Fondului - LVR 0%

Prin modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 s-a schimbat doar pct. 7 - Garanţii - subpunctul 4, în sensul că s-a înlocuit biletul la ordin emis în alb de beneficiar şi avalizat de asociatul unic al acestuia D. cu două bilete la ordin emise în alb de beneficiar şi avalizate de noii asociaţi ai acestuia E. şi F., precum şi cu garanţiile personale emise de E. şi F., indicându-se expres faptul că rămân nemodificate celelalte prevederi ale notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Aşadar, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că nu a fost modificat conţinutul pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5, ci doar pct. 7 - Garanţii - subpunctul 4.

Prin confirmarea emisă la data de 6 martie 2013 de către Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a fost confirmată modificarea notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Nu se poate considera că prin actul adiţional nr. x/08.04.2013 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a convenit o altă structură a garanţiilor care să nu includă biletul la ordin avalizat de dl. D. stipulat la pct. 7 - Garanţii - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Faţă de cele anterior expuse, este lipsită de temei critica recurentei-reclamante A. S.A., potrivit căreia biletul la ordin avalizat de dl. D., indicat la pct. 5 din notificarea iniţială, nu ar mai fi prevăzut în contractul de credit, ca urmare a modificării acestuia prin actul adiţional nr. x şi, pe cale de consecinţă, nu ar mai exista obligaţia băncii de a transmite acest bilet la ordin alături de cererea de plată.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel este legală, întrucât obligaţia reclamantei de a transmite fondului un bilet la ordin avalizat de dl. D. nu a încetat la data încheierii actului adiţional nr. x la contractul de credit, raportat la art. 7.2 lit. e) din Convenţia cadru, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x la convenţia cadru-plafon de garantare nr. 81/29.08.2008.

De asemenea, nu se poate susţine faptul că pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN ar fi ignorat conţinutul contractului de credit şi modificările operate la acesta prin acte adiţionale, în privinţa garanţiilor.

Cu privire la recursul incident declarat de recurentul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, Înalta Curte constată că este nefondat, în considerarea celor ce vor fi expuse în continuare.

Subsumat motivului de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a invocat, pe calea recursului incident, faptul că instanţa de apel a nesocotit prevederile în art. 969, art. 970, art. 977-979, art. 982, art. 1073-1082 şi art. 1537 din C. civ. de la 1864, în dezlegarea dată cu privire la îndeplinirea obligaţiilor ce îi reveneau intimatei-reclamante A. S.A.

Critica adusă deciziei instanţei de apel se referă la faptul că aceasta a reţinut că lipsa individualizării bunurilor atât în poliţele de asigurare, cât şi în cuprinsul înscrierilor efectuate la AEGRM, nu este de natură a reprezenta o încălcare a prevederilor art. 7.2 lit. d) din Convenţie.

A menţionat că din conţinutul poliţelor nr. x/12.11.2015, nr. x/12.11.2015 şi nr. x/25.10.2010, emise de H. S.A. nu rezultă care sunt bunurile asigurate şi nici dacă acestea constituie garanţii la contractul de credit nr. x/2010 din 21 iulie 2010.

Recurentul-pârât a mai susţinut faptul că nu se înţelege raţiunea instanţei care a concluzionat în sensul că documentele transmise de bancă ar putea face dovada îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 7.2 lit. d), având în vedere că aceasta contravine regulilor cuprinse în art. 969 şi art. 1073- 1082 din C. civ. de la 1864.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte reţine că nu sunt proprii recursului şi nu reprezintă motive apte să ofere instanţei de recurs pârghiile unui control de legalitate.

Amintind recurentului-pârât că nu este suficientă enunţarea unei critici care reproduce dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte arată că invocarea aplicării greşite ori a încălcării unei norme de drept material într-un recurs presupune nu doar invocarea normei de drept material în mod punctual, dar şi reflectarea mecanismului său corect de aplicare ori interpretare şi modul în care instanţa de apel a înfrânt acest procedeu.

De aceea, o nemulţumire a recurentului legată de soluţia recurată, de modul în care instanţa de apel concluzionează asupra stării de fapt, considerând, în cele din urmă, asupra temeiniciei sau netemeiniciei acţiunii, contestaţie care nu deduce instanţei de casare examinarea precisă a normei de drept pretins încălcate, reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu va fi examinată în recurs, cale excepţională de atac care urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cu alte cuvinte, recurentul-pârât nu formulează critici apte să contureze nelegalitatea hotărârii recurate, ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată cu privire la apelul incident, în analiza căruia instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că sunt neîntemeiate susţinerile sale, potrivit cărora intimata-reclamantă nu ar fi executat obligaţia de a transmite:

- poliţa de asigurare a bunului imobil, proprietatea societăţii, CF x, constând în teren intravilan de 51.865 mp pe care se află construcţiile C1 - C8 şi C12, admis în garanţie la creditul garantat conform contractului de ipotecă, autentificat sub nr. x/21.07.2010 de notarul public G.;

- dovada înscrierii la AEGRM a poliţei de asigurare asupra bunului "cântar auto achiziţionat de la C.", admis la garanţie conform contractului de ipoteca mobiliară asupra echipamentelor din data de 12.08.2013;

Se tinde, aşadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Întrucât decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor subsumate de părţi motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, soluţie care înglobează şi respingerea cererii accesorii a recurentului-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN referitoare la obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 705/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de recurentul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2021.