Exclusion of recourse in social insurance disputes under Art. 483(2) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 22 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la recalcularea punctajului mediu anual potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, începând cu anul 2006 în ceea ce priveşte drepturile de pensie şi începând cu anul 2010 în cazul grupelor de muncă. De asemenea, a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri, urmare a faptului că nu i-a fost comunicată, în original, decizia de pensionare nr. x din 5 martie 2010 şi să fie obligată pârâta să emită deciziile în timp util.

La termenul de la 24 septembrie 2020, reclamantul a precizat că înţelege să conteste deciziile de pensionare emise la 14 decembrie 2006 şi la 5 martie 2010, referitoare la grupa de muncă.

Faţă de precizarea obiectului contestaţiei, pârâta Casa Judeţană de Pensii Mehedinţi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, iar în raport de dispoziţiile art. 431 şi art. 432 C. proc. civ. a invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat, învederând că prin sentinţa nr. 42 din 18 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă contestaţia împotriva deciziilor emise la 14 decembrie 2006 şi la 5 martie 2010, chestiunea dreptului de pensie stabilit prin aceste decizii fiind tranşată definitiv.

Prin sentinţa nr. 201 din 22 octombrie 2020, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâtă şi a respins contestaţia precizată, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia nr. 752/2021 din 16 martie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-reclamant arată că nu i-a fost comunicată decizia emisă de intimata-pârâtă la 5 martie 2010 şi că a adus acest aspect la cunoştinţa instanţelor, dar acestea nu au ţinut cont de această decizie la încadrarea în grupa de muncă. Susţine că nu există autoritate de lucru judecat între litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2019 şi prezentul litigiu.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul vizează decizia 752/2021 din 16 martie 2021 prin care Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. sentinţa nr. 201 din 22 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale într-un litigiu având ca obiect contestaţia formulată de recurent împotriva deciziilor de pensionare emise de intimată. Instanţa supremă reţine că decizia recurată a fost pronunţată în cadrul unei acţiuni din materia asigurărilor sociale, în calea de atac a apelului.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 752/2021 din 16 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 752/2021 din 16 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.