Pension recalculation appeal dismissed as inadmissible because social insurance decisions are not appealable.

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă la data de 17 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, anularea Hotărârii nr. 33346/25.05.2020 emisă de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii; emiterea unei noi decizii de pensie privind recalcularea veniturilor din adeverinţa nr. x/13.05.2016 conform deciziei civile nr. 640/2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018, definitivă, folosind un stagiu de cotizare de 20 de ani conform deciziei Î.C.C.J. nr. 69/2018 şi acordarea diferenţelor de pensie din data de 01.6.2018; obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara să-i emită o nouă decizie de pensie (rectificativă) privind recalcularea pensiei conform art. 1692 din Legea nr. 221/2018, respectiv majorarea punctajului mediu anual cu 50% şi acordarea diferenţelor rezultate începând cu data de 01.10.2018. S-au solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 100 RON.

În drept, s-a invocat Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi Legea nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin sentinţa civilă nr. 2873/2020 din 10 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 956/2021 din 9 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2873/2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A..

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 18 august 2021.

La 10 septembrie 2021, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea, ca nefondat, a recursului.

La 4 octombrie 2021, recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate.

Întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 17 iunie 2020, prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind, aşadar, supus procedurii de filtru.

Ca atare, prin rezoluţia din 7 octombrie 2021, s-a fixat termen la 9 noiembrie 2021 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Hunedoara la 17 iunie 2020 cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice stabilesc că:

"Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar art. 155 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că:

"(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar, potrivit alin. (2), " Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, art. 156 din Legea nr. 263/2010 statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 17 iunie 2020, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, potrivit căruia, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 152 şi art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 956/2021 din 9 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia, o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 956/2021 din 9 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 956/2021 din 9 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.