Military pension recalculation appeal held inadmissible; appellate ruling final.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de muncă, Asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020, la data de 26.06.2020, astfel cum a fost modificată la data de 01.09.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Centrul Militar Judeţean Teleorman, a solicitat, în esenţă, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate existenţa unor drepturi şi să oblige pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la îndeplinirea obligaţiei de a face recalcularea şi reactualizarea pensiei militare de stat.

De asemenea, pârâtul Centrul Militar Judeţean Teleorman să fie obligat la emiterea situaţiei soldelor lunare brute actualizate şi la comunicarea acesteia către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 506/18.11.2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de muncă, Asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale (MApN), ca nefondată.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale (MApN) şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. având ca obiect recalculare pensie, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 2673/2021 din 11 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii doar cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect constatarea existenţei dreptului reclamantului la recalcularea şi actualizarea pensiei militare.

Totodată, a respins excepţia inadmisibilităţii cu privire la celelalte capete de cerere şi, evocând fondul, a respins cererea de obligare a pârâtului Centrul Militar Judeţean Teleorman la emiterea situaţiei soldelor brute actualizate, respectiv cererea de obligare a pârâtei CPS din MAPN la recalcularea şi actualizarea pensiei militare, ca neîntemeiate; a păstrat celelalte dispoziţii.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a acţiunii la Curtea de Apel Bucureşti.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în sinteză, că acţiunea a fost soluţionată cu încălcarea competenţei funcţionale a instanţei de contencios administrativ, faţă de calitatea de cadru militar în rezervă, raportat la Decizia RIL nr. 10/2018; excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat doar cu privire la primul capăt de cerere a fost admisă netemeinic şi nelegal, în raport de cererea modificatoare din 31.08.2020, raportat la Deciziile RIL nr. 9/2017 şi nr. 22/2020; acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, în mod nelegal şi în lipsa probatoriului.

Intimatele-pârâte Casa se Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naţionale şi Centrul Militar Judeţean Teleorman au depus întâmpinări, prin care au solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prezentul recurs vizează o decizie pronunţată în apel, într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

De asemenea, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Deopotrivă, dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:

"Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.", art. 101 prevede că:

"Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2673/2021 din 11 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2022.