Social insurance pension dispute: inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the decision of the Court of Appeal to reject the claimant’s appeal against the lower court’s judgment. The dispute concerned social insurance matters, specifically the cancellation of a pension decision and the issuance of a new one, where the claimant sought to challenge the Court of Appeal's dismissal of their appeal. The decisive legal basis was Article 155 of Law No. 263/2010, which establishes that in social insurance litigation, appellate court decisions are final and definitive, not subject to further appeal under the Code of Civil Procedure; consequently, the High Court held that the principle of legality of appeal routes (Article 457 of the Code of Civil Procedure) and Article 483(2) of the Code of Civil Procedure barred the cassation appeal because the challenged decision had final effect from its pronouncement.
Legislator headnote
AI generatedart. 490 alin. (2) din C. proc. civ, art. 156 din Legea nr. 263/2010, art. 457 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Social insurance pension dispute: inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision: De asemenea, art. 156 din Legea nr. 263/2010, statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 teza a II-a C. proc. civ.., " ... În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
I. Hotărârea atacată
Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 193/2021 din 30 martie 2021, pronunţată în dosar nr. x/2020, a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1146/19.11.2020, pronunţată de Tribunalul Vaslui, sentinţă pe care a păstrat-o.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, contestatorul B..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 31.05.2021, sub nr. x/2020.
III. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia din 21 iulie 2021, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 30 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunţat prezenta decizie.
Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă, la data de 18 iunie 2020.
V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. "De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
În aplicarea acestui text de lege, instanţa supremă constată că recursul de faţă are ca obiect Decizia nr. 193/2021 din 30 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1146/19.11.2020, pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care a păstrat-o, obiectul cauzei constituindu-l anulare decizie de pensionare, şi emiterea unei alteia, cu stabilirea drepturilor de pensie.
Vizează, deci, un litigiu ce poartă în materia asigurărilor sociale.
În acest caz, devin aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice care, la art. 152 stabilesc că:
"Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel".
Art. 155 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că:
"(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.", iar, potrivit alin. (2), "(2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
De asemenea, art. 156 din Legea nr. 263/2010, statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşa fiind, cum în litigiile de asigurări sociale, cazul în speţă, calea de atac este numai a apelului, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".
Astfel, decizia nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii
Pentru aceste motive, în temeiul art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.. şi art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 634 alin. (1) pct,4 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator B. împotriva deciziei civile nr. 193/2021 din 30 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.