Appeal against recusal-order annulment rejected as premature pending merits judgment.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, petentul A. a recuzat un membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului declarat de petentul mai sus amintit, într-un litigiu de muncă.

În drept, cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A..

Împotriva încheierii de anulare a cererii recuzare, petentul A. a formulat "cerere de apel".

În motivare, autorul căii de atac a susţinut că instanţa nu l-a înştiinţat asupra faptului că are dreptul de a solicita scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în condiţiile în care nu are posibilitatea financiară de a o achita.

Totodată, aceeaşi parte a arătat că instanţa nu a amânat judecata în vederea obţinerii sumei necesare plăţii taxei judiciare de timbru.

Cererea a fost comunicată intimaţilor, fără ca aceştia să uzeze de dreptul de a depune întâmpinare.

Prin cererea depusă la 28 octombrie 2019, petentul A. a precizat că, împotriva încheierii de anulare a cererii recuzare, a declarat apel, nu recurs.

Prin rezoluţia completului, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 14 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună punct de vedere, conform art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 29 iulie 2020, respectiv, la 10 august 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Faţă de raportul comunicat, niciuna din părţi nu a înţeles să îşi manifeste poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia prematurităţii recursului, urmează a respinge ca prematur recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 18 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018 prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător B., membru al completului de judecată C21A/AS-LM, privind soluţionarea dosarului nr. x/2018

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Dat fiind faptul că litigiul are ca obiect un conflict de muncă, iar decizia pronunţată în apel este o hotărâre definitivă, prin urmare, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011, se constată că, în speţă, această din urmă hotărâre la care face referire textul legal enunţat este o hotărâre definitivă, motiv pentru care încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Se constată însă, că, la momentul promovării căii de atac (3 octombrie 2019) împotriva încheierii prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare, cauza nu era soluţionată, astfel cum rezultă din verificările efectuate în sistemul C.. Ulterior, dosarul nr. x/2018 a fost soluţionat la 17 februarie 2021, prin decizia nr. 816/2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Aşa fiind, în condiţiile în care art. 53 alin. (1) C. proc. civ. stipulează expres că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive şi având în vedere că, la momentul declarării recursului în cauză, judecarea litigiului de către Curtea de Apel Bucureşti nu era finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a unui judecător din completul însărcinat cu judecarea apelului, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluţionarea cauzei, este prematur formulat.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Totodată, este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca prematur, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 18 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 18 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2021.