Employment contract termination annulment: untimeliness of extraordinary appeal and inadmissibility of unraised absolute incompetence exception

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.A şi a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa sa dispună anularea deciziei nr. 28/11.12.2018 prin care s-a dispus încetare contractului individual de munca, reîncadrarea pe postul avut anterior, acela de director local de vânzări - Centru clienţi Slatina (112019) cu salariul lunii decembrie 2018 şi toate atribuţiile din Fişa postului de Director Local de Vânzări, precum şi contractual de mandat cu titlul oneros parte din contractual individual de muncă, obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 207 din 25 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta A., împotriva deciziei nr. 28/11.12.2018 emisă de pârâta B. S.A. şi a obligat reclamanta la 1500 RON cheltuieli de judecată reduse, către pârâtă.

La data de 1 mai 2019, reclamanta a formulat cerere de completare dispozitiv.

Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 305 din 20.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A., cu privire la completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 207 din 25.04.2019.

Împotriva sentinţelor nr. 207 din 25 aprilie 2019 şi 305 din 20 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a formulat apel contestatoarea A., iar intimata B. S.A. a declarat apel împotriva sentinţei nr. 207 din 25 aprilie 2019.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 2601 din 02 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins ca nefondate apelurile formulate de contestatoarea A., împotriva sentinţelor nr. 207 din 25 aprilie 2019 şi 305 din 20 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2019 şi apelul formulat de intimata B. S.A., împotriva sentinţei nr. 207 din 25 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei nr. 2601 din 02 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, la data de 28.11.2019 contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă prin decizia nr. 185/2020 din 13 februarie 2020 a respins excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii cererii de contestaţie în anulare; a respins ca nefondată contestaţia în anulare, formulată de contestatoarea A., împotriva deciziei civile nr. 2601 din 02 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata B. S.A. şi a obligat contestatoarea să plătească intimatei suma de 800 RON - cheltuieli de judecată - onorariul avocat redus.

Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs, solicitând anularea în tot a hotărârii recurate.

Prin decizia nr. 2197 din 5 noiembrie 2020, pronunţată în în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 185/2020 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

A. a formulat cerere de completare şi lămurire a dispozitivului deciziei nr. 2197/2020 din 5 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin decizia nr. 855/2021 din 1 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea formulată de petentă privind completarea/lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2197 din 5 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei nr. 2197 din 5 noiembrie 2020 şi deciziei nr. 855/2021 din 1 aprilie 2021, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare.

Contestatoarea susţine, în esenţă, că motivul care atrage admiterea contestaţiei în anulare este determinat de faptul că instanţa nu s-a constituit în complet legal învestit, fiind necompetentă absolut întrucât s-au încălcat normele referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi s-a invocat excepţia corespunzătoare, instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia.

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Contestatoarea prezintă detaliat situaţia de fapt şi soluţiile pronunţate în cauză, considerând că Înalta Curte avea obligaţia conform art. 84 C. proc. civ., coroborat cu art. 22 alin. (4) din acelaşi cod, să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă a căii de atac.

Contestatoarea arată că recalificarea apelului în recurs fără o justă cauză şi fără citarea părţilor în condiţiile contradictorialităţii, atrage anularea deciziei contestate.

Totodată, instanţa supremă a omis să analizeze obiectul acţiunii, motivele, probele depuse la dosar cu privire la faptul că această acţiune viza doar capătul nr. 2 al acţiunii înregistrate la Tribunalul Olt, cu privire la contractul de mandat comercial al directorului executiv, respectiv faptul că nu s-a respectat de către instanţa de judecată competenţa materială, generală şi teritorială şi nu s-a pus în discuţia părţilor motivul de casare a hotărârii nr. 185/2020 din 13 februarie 2020 a Curţii de Apel Craiova.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2197 din 5 noiembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în raport de excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Înalta Curte constată că norma invocată reglementează două termene pentru formularea contestaţiei în anulare: un termen subiectiv - 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate şi un termen obiectiv - un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

În verificarea respectării termenului pentru formularea contestaţiei în anulare, instanţa învestită cu judecata acestei căi extraordinare de atac se va raporta în mod prioritar la termenul subiectiv şi numai în subsidiar va lua în considerare termenul obiectiv pentru formularea căii de atac, anume în cazul în care comunicarea hotărârii lipseşte sau aceasta nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor procedurale.

Conform art. 180 alin. (1) C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură.

În situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

În cauză, contestatoarea a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2197 din 5 noiembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 185/2020 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Această decizie a rămas definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., la 5 noiembrie 2020, şi a fost comunicată contestatoarei la 18 ianuarie 2021 (conform dovezii de înmânare aflate la dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă).

Înalta Curte, verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constată că petenta a depus contestaţia în anulare la 25 mai 2021, prin e-mail (potrivit dovezii aflate la fila x), calea extraordinară de atac fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la 26 mai 2021.

Faţă de acest aspect, prin prisma dispoziţiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare se impunea a fi formulată în termenul de 15 zile ce curge de la momentul obiectiv al comunicării hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., acest moment trebuie să nu se plaseze dincolo de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Prin urmare, indiferent cât timp ar trece de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data comunicării acesteia, limita maximă de timp în care poate fi formulată contestaţia în anulare este de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă. Ca atare, menţionarea termenului de 1 an de către legiuitor, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, nu conferă un drept de opţiune părţii interesate pentru alegerea unui alt moment în vederea formulării contestaţiei în anulare decât cel al comunicării hotărârii.

În acest context, termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, contestaţia în anulare s-a împlinit la 3 februarie 2021, dată calculată în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ. ("când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte"; "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează").

Constatând că, în speţă, contestaţia în anularea fost formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2197 din 5 noiembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 506 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepţia de tardivitate invocată din oficiu şi să respingă calea extraordinară de atac, ca tardiv declarată.

Analizând prioritar contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 855/2021 din 1 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub aspectul admisibilităţii acesteia, în aplicarea dispoziţiilor art. 248 cu referire la art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.

Contestatoarea a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia.

Motivul privitor la necompetenţă, prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. şi invocat în contestaţia în anulare pendinte se referă exclusiv la necompetenţa instanţei care a pronunţat hotărârea care se atacă.

Textul precizează expres ca necompetenţa instanţei care a pronunţat hotărârea contestată trebuie să fi fost absolută şi excepţia de necompetenţă să fi fost invocată în faţa acelei instanţe, însă instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei. Aşadar, este exclusă posibilitatea de a fi invocată pe calea contestaţiei în anulare necompetenţa instanţei care judecase cauza într-o fază procesuală anterioară.

Or, în cauză, nu a fost invocată în faţa instanţei de recurs excepţia necompetenţei absolute a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea cererii formulate de petentă privind completarea/lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2197 din 5 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, astfel cum impun dispoziţiile legale anterior redate.

Aşa fiind, neinvocarea excepţiei de necompetenţă absolută a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie face inadmisibilă contestaţia în anulare, nefiind îndeplinite cerinţele art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 855/2021 din 1 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2197 din 5 noiembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 855/2021 din 1 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2021.