Judicial assistant salary equalization: application of sectoral reference values and 15% seniority bonus required by final judgments under the 2015 Wage Law

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.10.2017 sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea în parte a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin, prin care să fie stabilit nivelul maxim de salarizare, calculat cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectoriale de 405 RON, la care să se adauge majorarea cu 15 % a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, precum şi majorarea în procent de 10 %, începând cu data de 09.04.2015, până la zi şi în continuare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 870 pronunţată în data de 27 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea; a anulat în parte Ordinul MJ nr 1479/C/24.05.2017 în ceea ce priveşte calcularea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 9.04.2015 - până la data de 30.11.2015, iar începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10 % potrivit Legii nr 293/2015; a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 9.04.2015 şi până la data de 31.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON iar începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10 % potrivit Legii nr. 293/2015, la care să se adauge majorarea cu 15 % a indemnizaţiei de încadrare brute lunare.

3. Cererea de recurs

Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect în ceea ce priveşte calcularea indemnizaţiei prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON şi ca neîntemeiată pentru acordarea majorării de 15 % pentru fidelitate.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

În fapt, intimata-reclamantă A., asistent judiciar în cadrul Tribunalului Mureş, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei anularea Ordinului MJ nr. 1479/C/24.05.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin prin care să se stabilească nivelul maxim de salarizare cu luarea în calcul a valorii de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 9.04.2015, la care să se adauge majorarea cu 15 % a indemnizaţiei de încadrare brută lunară pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani, precum şi majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a dispus anularea în parte a OMJ nr. 1479/C/2017, a obligat Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin prin care indemnizaţia de încadrare a intimatei-reclamante să fie stabilită pe baza valorii de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 9.04.2015 şi până la data de 31.11.2015, majorată cu 10 % de la 1.12.2015 potrivit Legii nr. 293/2015, la care să se adauge majorarea cu 15 %.

3.1. Având în vedere că prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018, s-a stabilit indemnizaţia de încadrare a asistenţilor judiciari prin raportare la o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Astfel, la data de 24.05.2018 a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/2018 prin s-a statuat la art. 1 ca, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (3).

Întrucât în prezent fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Justiţiei pentru plata drepturilor salariate nu asigură plata diferenţelor băneşti rezultate din majorarea valorii de referinţă sectorială, la art. 3 din OMJ nr. 2066/C/2018 se prevede că plata drepturilor salariate stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Aşadar, ţinând cont de faptul că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a dispus că, începând cu data de 9.04.2015, indemnizaţia de încadrare brută tunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari se stabileşte prin luarea în calcul a valorii de referinţă sectorială 421,36 RON, iar începând cu data de 1.12.2015 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON, nu se mai justifică obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin privind stabilirea drepturilor salariate prin aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 9.04.2015 majorată cu 10% începând cu data de 1.12.2015, întrucât prin acest ordin s-a acordat mai mult decât a solicitat intimata-reclamantă.

3.2. În ceea ce priveşte acordarea majorării de 15 % a indemnizaţiei de încadrare pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani, recurentul-pârât a arătat că este neîntemeiată.

Instanţa de fond a reţinut că Ministerul Justiţiei avea obligaţia să ţină cont de acest drept salarial la momentul emiterii OMJ nr. 1479/C/2017, având în vedere prevederile Legii nr. 71/2015 şi în special ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Decizia nr. 794 intervenită la finele anului 2016 nu poate fi reţinută pentru a acorda majorarea indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport cu vechimea numai în funcţiile prevăzute de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006. Această decizie poate avea relevanţă cel mult din perspectiva stabilirii nivelului maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, astfel cum se stabileşte în considerente, fără a legitima recunoaşterea ca atare a procentelor astfel cum au fost prevăzute de lege pentru personalul expres şi limitativ enumerat. Observaţia se impune prin prisma faptului că hotărârile judecătoreşti care au fost puse în plata faţa de asistenţii judiciari au acordat despăgubiri.

Pe de altă parte, faţă de invocarea unor hotărâri judecătoreşti prin care unii asistenţi judiciari au obţinut sporul de fidelitate, s-a arătat că prin Decizia nr. 2/19.01.2015 reprezentând hotărâre prealabilă pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) şi alin. (3) şi ale art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, s-a stabilit de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că "(...) punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au acordat unor angajaţi anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalţi angajaţi."

Astfel, legea excludea asistenţii judiciari de la acordarea sporului pentru vechimea în funcţie, tocmai în ideea că aceştia sunt numiţi pe o perioadă determinată, de 5 ani, fiind deci un mandat limitat care era incompatibil cu fidelizarea (sporul de fidelitate indiferent de cuantum) în sistemul justiţiei.

O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei a prevăzut în forma anterioară adoptării Legii nr. 330/2009, dreptul judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora şi magistraţilor-asistenţi de a beneficia, în raport cu vechimea numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, de o majorare a indemnizaţiei de încadrare brută lunară, calculată în procente.

Raţiunile pentru care legislaţia excludea asistenţii judiciari de la acordarea sporului pentru vechimea în funcţie (sporul de fidelitate) au fost legate de faptul că asistenţii judiciari reprezintă o categorie de personal distinctă de cea a magistraţilor, cu un statut diferit, care justifică şi o salarizare diferită, iar stabilirea sistemului de salarizare, respectiv acordarea unor drepturi salariale unei categorii sau alteia de personal bugetar, este atributul exclusiv al legiuitorului, singurul în măsură să aprecieze criteriile pe baza cărora fundamentează un anumit sistem salarial.

În acelaşi timp, a fost avut în vedere şi istoricul şi scopul înfiinţării instituţiei "asistenţilor judiciari" şi rolul lor în cadrul completelor de judecată. Mandatul limitat la 5 ani a exclus acordarea pentru asistenţii judiciari a drepturilor care privesc fidelizarea în sistemul justiţiei, cum este sporul/majorarea de fidelitate, indiferent de cuantumul ei. La momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcţie pe care un asistent judiciar o poate îndeplini în sistem: respectiv de la 3 la 5 ani, faptul că acelaşi asistent judiciar obţine ulterior un alt mandat de 5 ani nefiind relevant atât timp cât fidelizarea este incompatibilă cu noţiunea de mandat.

Astfel, înainte de anul 2010, sporul de fidelitate al asistenţilor judiciari nu era reglementat, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, respectiv Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei (Capitolul 4, art. 16 şi art. 17) nu prevedeau acordarea sporului de fidelitate.

Legea-cadru nr. 284/2010 nu s-a aplicat niciunei categorii de salariaţi (deci nici asistenţilor judiciari) în ceea ce priveşte stabilirea salarizării, aceasta făcându-se prin aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare în anul 2009, respectiv O.U.G. nr. 27/2006, precum şi ale Legii-cadru nr. 330/2009, în temeiul legilor anuale de salarizare.

Aşadar, începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi al Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a realizat reîncadrarea personalului în funcţie, grad şi gradaţie, pe clase de salarizare.

În ceea ce priveşte asistenţii judiciari, reîncadrarea s-a realizat avându-se în vedere dispoziţiile art. 16 din Capitolul VIII - "Reglementării specifice personalului din sistemul justiţiei", din Anexa VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie", la Legea -cadru nr. 284/2010.

Conform alin. (1) al acestui articol "(1) Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare stabilită pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenţi unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani."

Potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin OMFP nr. 77/2011: "Persoana care, la 31 decembrie 2010, era încadrată în funcţia de asistent judiciar se reîncadrează în aceeaşi funcţie şi gradaţie, stabilindu-se clasa de salarizare în raport de vechimea în funcţie prevăzută la art. 16 alin. (1) din cap. VIII al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 şi cu vechimea în muncă avute la 31 decembrie 2010 (pentru o vechime în funcţie de la 3 la 5 ani şi o vechime în muncă de peste 20 de ani, clasa de salarizare este 100). Asistenţii judiciari se pot încadra până la clasa maximă de salarizare 100."

Pct. III. A. din Ordinul comun MMFPS şi MFP nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede "Personalul care, în cursul anului 2011, trece într-o gradaţie superioară beneficiază suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, de clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază i se majorează cu numărul de clase acordat înmulţit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din salariul de bază".

Ţinând cont de argumentele învederate, se arată că nu exista bază legală pentru stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante cu luarea în calcul a unui spor de 15 %, astfel cum a dispus instanţa de fond, aceasta neputând beneficia de mai mult decât au în plată cei care au obţinut despăgubiri echivalente sporului de fidelitate, ci numai până la nivelul maxim câştigat de aceştia, în aceleaşi condiţii de vechime.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Prin Legea nr. 71/2015, s-a urmărit eliminarea anomaliilor legate de aplicarea dispoziţiilor legilor de salarizare, care au determinat in domeniul justiţiei diferente între drepturile salariale ale persoanelor care desfăşoară aceeaşi activitate, iar prin O.U.G. nr. 20/2016, s-a lămurit modalitatea de interpretare a salarizării unitare, in sensul eliminării oricărui dubiu asupra interzicerii tratamentului diferenţiat.

Prima instanţa a apreciat in mod corect si legal că cererea sa de anulare in parte a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 si obligarea recurentului la emiterea unui nou ordin in sensul celor solicitate este întemeiată. Astfel apare ca fiind legala concluzia primei instanţe, în sensul că personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradaţie, sa fie salarizat la nivelul maxim, daca isi desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii. Aşadar, premisa de aplicare a textului legal este faptul stabilirii la autoritatea/instituţia publica a unui nivel maxim de salarizare, in raport de care sa fie uniformizate celelalte drepturi salariale, având un cuantum inferior, plătite pentru fiecare funcţie/grad/treapta si gradaţie, atunci când titularii isi desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii.

In cauza, fata de momentul de referinţa (09.04.2015), se confirma la unul dintre ordonatorii principali de credite din familia ocupationala "Justiţie", si anume Consiliul Superior al Magistraturii, existenta unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referinţa sectoriala de 405 RON, ca efect al unei hotărâri judecătoreşti definitive.

In ceea ce priveşte majorarea de 15 % (pentru vechimea in funcţie de peste 5 ani), in mod temeinic a constatat prima instanţă ca este îndreptăţită a primi acest spor de fidelitate. Astfel, prin ordinul nr. 1479/C/24.05.2017, recurentul a stabilit indemnizaţia in raport de o vechime in funcţie de 0-3 ani, fara aplicarea majorării cu 15 % a indemnizaţiei de incadrare brute lunare, pentru vechimea in funcţie de peste 5 ani, ce a fost recunoscuta prin hotărâri judecătoreşti irevocabile altor colegi, asistenţi judiciari.

In susţinerea caracterului nefondat al recursului, se arată că prin Ordinul nr. 1479/C/2017 s-a încălcat unul dintre principiile de bază ale sistemului de salarizare, respectiv principiul nediscriminării.

Potrivit art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 153/2017, salarizarea personalului plătit din fonduri publice se face cu respectarea principiului nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi prin instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie.

Astfel, pentru tot personalul din sectorul bugetar este recunoscut ca şi criteriu de salarizare, acela al vechimii în muncă şi în funcţie. Întrucât vechimea sa efectivă în funcţia de asistent judiciar, este în prezent de peste 5 ani, salarizarea se impune a se face în raport de această vechime în funcţie, potrivit principiului nediscriminării, şi nu raportat la o vechime în funcţie de 0-3 ani, aşa cum se raportează indemnizaţia lunară de încadrare, prin ordinul contestat

Ministerul Justiţiei, cu rea credinţă, nu înlătură aceste inechităţi din sistemul de salarizare al asistenţilor judiciari, ignorând atât Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, cât şi recomandarea CSM-ului prin propunerile de modificări legislative comunicate acestuia succesiv şi practica judiciara definitiv la nivel naţional privind acordarea diferenţelor salariale rezultate din indemnizaţia calculată în raportde vechimea efectivă în funcţie.

Faţă de practica judiciară definitivă, Ministerul Justiţiei avea obligaţia de a respecta prevederile Deciziei nr. 794/15.12.2016 pronunţată de Curtea Constituţională, care a concluzionat în sensul că efectul necostitutionalitătii art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 20/2016, trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică, în raport de condiţiile de vechime în muncă şi în funcţie ale fiecărei persoane.

Prin apărarea formulată de Ministerul Justiţiei în recurs se încearcă o inducere în eroare a instanţei de judecată, în sensul că "asistenţii judiciari, prin esenţa si natura funcţiei, nu sunt independenţi". Aşa cum se prevede în art. 111 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului si se supun numai legii, indiferent de faptul că activitatea se desfăşoară în baza unui mandat. Inamovabilitatea şi independenţa sunt noţiuni total diferite cu un regim juridic distinct. Potrivit normelor legale, asistenţii judiciari se supun numai legii. În plus, dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibiiităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari.

Astfel, în raport de activitatea desfăşurată şi de principiile de bază prevăzute de legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv principiul nediscriminării şi principiul egalităţii, indemnizaţia de încadrare lunară trebuie calculată în raport de vechimea în muncă şi în funcţie, aşa cum se_calculează la toate categoriile profesionale din sistemul judiciar şi sistemul public.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei nu a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata -reclamantă A..

6. Procedura de soluţionare a recursului

6.1. Intimata-reclamantă A. a depus note scrise, prin care a arătat că, potrivit informaţiilor publice de pe portalul instanţelor de judecata, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie s-a pronunţat în cauze similare în sensul respingerii recursului formulat de recurentul pârât, Ministerul justiţiei, după cum urmează: decizia civila nr. 2491/2020 din data de 12.02.2020 în dosar x/2017; Decizia nr. 2519/2021 din data de 19.04.2021 în dosar nr. x/2017.

In sprijinul soluţionării prezentei cauze, intimata-reclamantă a depus şi fluturaşul de salariu al colegului său A.T. asistent judiciar, încadrat în gradaţia 4 la Tribunalul Bucureşti, alături de fluturaşul său de salariu din care reiese că intimata, deşi este încadrată în gradaţia 5 clasa de salarizare 100, (Anexa 13 al Ordinului 1479/C din 24.05.2017) suferă o diferenţa salarială considerabilă.

6.3. Recurentul Ministerul Justiţiei, având în vedere solicitarea instanţei, a formulat precizări privind situaţia includerii sporului de fidelitate în indemnizaţiile de încadrare ale asistenţilor judiciari, astfel cum rezultă din evidenţele Direcţiei Resurse Umane din cadrul Ministerului Justiţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 4824/7.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia nr. 2491/2020 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost anulat în parte OMJ nr. 1479/C/24.05.2017, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul B. şi s-a dispus obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin de stabilire a drepturilor salariate începând cu data de 9.04.2015, cu luare în considerare a VRS 405 RON, la care se adaugă majorarea de 15 % (pentru vechimea în muncă de peste 5 ani) şi cea de 10% (prevăzută de Legea nr. 293/2015). În temeiul sentinţei civile nr. 4824/7.12.2017 a fost emis OMJ nr. 3358/C/25.08.2020 prin care reclamantului B. i-au fost stabilite drepturile salariale cu includerea unei majorări de 15% începând cu data de 9.04.2015. Prin ordinul respectiv, începând cu data de 1.01.2018 s-a acordat nivelul maxim al indemnizaţiei prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru asistenţii judiciari-gradaţia 4.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 6368/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a fost admis recursul reclamantului B. împotriva sentinţei civile nr. 4277/23.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost casata hotărârea, iar în rejudecare a fost admisă acţiunea şi s-a anulat OMJ nr. 580/C/6.02.2018 (prin care au fost stabilite drepturile salanate ale asistenţilor judiciari, începând cu data de 1.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor legii nr. 153/2017, fără acordarea majorărilor pentru vechimea în funcţie), în ceea ce îl priveşte pe reclamantul respectiv, Ministerul Justiţiei fiind obligat să emită un nou ordin de salarizare cu recunoaşterea pentru aceasta a majorării cu 1 5% a indemnizaţiei de încadrare brută lunară, începând cu data de 1.01.2018. Astfel, în temeiul deciziei civile nr. 6368/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost emis OMJ nr. 1322/C/1.03.2021. Prin acest ordin s-a menţinut modul de calcul avut în vedere la emiterea OMJ nr. 3358 C/25.08.2020 în temeiul sentinţei civile nr. 4824/7.12.2017, prin care, începând cu data de 1.01.2018, s-a acordat nivelul maxim al indemnizaţiei prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 pentru asistenţii judiciari-gradaţia 4 (acest nivel maxim corespunde tranşei de vechime în funcţie 3-5 ani, tranşa maximă în care pot fi încadraţi asistenţii judiciari, conform legii).

Prin sentinţa civilă nr. 550/10.06.2020 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă acţiunea reclamantelor C., D., E., F. şi G., Ministerul Justiţiei fiind obligat sa includă în indemnizaţiile lunare ale reclamantelor procentul corespunzător vechimii în funcţia efectivă. Având în vedere obligaţia stabilită în sarcina Ministerului Justiţiei, au fost emise OMJ nr. 1852/C/23.03.2021, OMJ nr. 1853/C/23.03.2021, OMJ nr. 1854/C/23.03.2O21, OMJ nr. 1955/C/24.03.2021 şi OMJ nr. 1956/C/24.03.2021. Prin ordinele respective, la calculul drepturilor salariate începând cu data de 1.01.2018 a fost avut în vedere nivelul maxim prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru asistenţii judiciari-gradaţia 4 sau 5, nivel maxim care corespunde tranşei de vechime în funcţie 3-5 ani, tranşa maximă în care pot fi încadraţi asistenţii juudiciari, conform legii.

A mai menţionat recurentul că în alte situaţii în care obligaţia stabilită prin hotărâri judecătoreşti a constat în calcularea şi plata sporului de fidelitate, acordai ca diferenţe salariate sau cu titlu de despăgubiri, nu au fost emise ordine de salarizare.

6.4. La termenul de judecată din data de 15 iunie 2021, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 29 iunie 2021 şi, la momentul deliberării, constatând că pentru justa soluţionare a cauzei se impune solicitarea unor lămuriri suplimentare de la Ministerul Justiţiei, a repus încă o dată cauza pe rol, fixând termen pentru continuarea judecăţii la data de 16 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6.5. Recurentul Ministerul Justiţiei a comunicat la revenirea cu solicitare a instanţei că, aşa cum reiese din adresa nr. x/27.01.2021 emisă de Tribunalul Bucureşti, începând cu luna iulie 2020 respectiva instanţă angajatoare a stabilit indemnizaţia asistentului judiciar H. cu luarea în considerare a sporului de fidelitate corespunzător unei vechimi de peste 20 ani, prin raportare la grila prevăzută pentru un judecător cu grad de judecătorie cu vechime similară, fără să existe ordin de încadrare.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

7.1. În ceea ce priveşte acordarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON (soluţie adoptată în unanimitate)

Cu privire la acest aspect, recurentul-pârât nu formulează ca atare critici de nelegalitate, ci solicită casarea sentinţei şi respingerea acestui capăt de cerere ca rămas fără obiect, având în vedere faptul că printr-un ordin ulterior celui ce face obeictul acţiunii (Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018), a fost stabilită indemnizaţia de încadrare a asistenţilor judiciari prin raportare la o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/2018 din data de 24.05.2018, s-a statuat la art. 1 ca, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (3).

Înalta Curte constată că schimbarea situaţiei de fapt ulterior pronunţării sentinţei de către prima instanţă nu poate atrage nelegalitatea soluţiei şi nici rămânerea fără obiect a acţiunii, modificarea conduitei recurentului-pârât şi recunoaşterea unor drepturi salariale superioare celor solicitate prin prezenta acţiune nefiind de natură să ducă la respingerea acţiunii pentru lipsa obiectului. Dimpotrivă, aspectele de fapt legate de recunoaşterea unor drepturi salariale superioare ca şi cuantum faţă de cele pretinse prin prezenta acţiune au relevanţă în faza de executare a hotărârii judecătoreşti, iar nu asupra legalităţii acesteia. Ca urmare, nu se poate reţine solicitarea recurentului-pârât de casare a sentinţei şi de respingere a acestui capăt de cerere ca rămas fără obiect.

7.2. În ceea ce priveşte acordarea majorării de 15 % a indemnizaţiei de încadrare pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani (soluţie adoptată cu majoritate)

În ceea ce priveşte majorarea de 15 % (pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani), prima instanţă a constatat că reclamanta este, de asemenea, îndreptăţită a o primi. Astfel, prin ordinul nr. 1479/C/24.05.2017, pârâtul a stabilit indemnizaţia în raport de o vechime în funcţie de 0-3 ani, fără aplicarea majorării cu 15% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani, ce a fost recunoscută prin hotărâri judecătoreşti irevocabile altor colegi ai reclamantului, asistenţi judiciari, dovadă fiind hotărârile judecătoreşti şi înscrisul de la dosarul de fond. În acest context, pârâtul avea obligaţia să ţină cont de acest drept salarial la momentul emiterii ordinului nr. 1479/C/24.05.2017, având în vedere prevederile Legii nr. 71/2015 şi, în special, ale deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuind să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale.

O primă critică invocată de recurentul-pârât este aceea că Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 nu poate fi reţinută pentru acordarea majorării indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport cu vechimea, deoarece hotărârile judecătoreşti care au fost puse în plata faţa de asistenţii judiciari au acordat despăgubiri.

Pe de altă parte, intimata-reclamantă a invocat acordarea acestui spor de vechime în plata lunară a indemnizaţiei pentru alţi asistenţi judiciari.

Înalta Curte reaminteşte că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 s-a statuat că egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, stabilit şi prin raportare la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti existente la nivel de familie ocupaţională, fără să menţioneze că este vorba despre nivelul maxim aflat în plată.

Or, aşa cum reiese din cele comunicate de către recurent la solicitasrea instnaţei supreme, prin sentinţa civilă nr. 4824/7.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia nr. 2491/2020 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost anulat în parte OMJ nr. 1479/C/24.05.2017, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul B. şi s-a dispus obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin de stabilire a drepturilor salariate începând cu data de 9.04.2015, cu luare în considerare a VRS 405 RON, la care se adaugă majorarea de 15 % (pentru vechimea în muncă de peste 5 ani) şi cea de 10% (prevăzută de Legea nr. 293/2015). În temeiul sentinţei civile nr. 4824/7.12.2017 a fost emis OMJ nr. 3358/C/25.08.2020 prin care reclamantului B. i-au fost stabilite drepturile salariale cu includerea unei majorări de 15% începând cu data de 9.04.2015. Prin ordinul respectiv, începând cu data de 1.01.2018 s-a acordat nivelul maxim al indemnizaţiei prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru asistenţii judiciari-gradaţia 4.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 6368/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a fost admis recursul reclamantului B. împotriva sentinţei civile nr. 4277/23.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost casata hotărârea, iar în rejudecare a fost admisă acţiunea şi s-a anulat OMJ nr. 580/C/6.02.2018 (prin care au fost stabilite drepturile salanate ale asistenţilor judiciari, începând cu data de 1.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor legii nr. 153/2017, fără acordarea majorărilor pentru vechimea în funcţie), în ceea ce îl priveşte pe reclamantul respectiv, Ministerul Justiţiei fiind obligat să emită un nou ordin de salarizare cu recunoaşterea pentru aceasta a majorării cu 15% a indemnizaţiei de încadrare brută lunară, începând cu data de 1.01.2018. Astfel, în temeiul deciziei civile nr. 6368/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost emis OMJ nr. 1322/C/1.03.2021. Prin acest ordin s-a menţinut modul de calcul avut în vedere la emiterea OMJ nr. 3358 C/25.08.2020 în temeiul sentinţei civile nr. 4824/7.12.2017, prin care, începând cu data de 1.01.2018, s-a acordat nivelul maxim al indemnizaţiei prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 pentru asistenţii judiciari-gradaţia 4 (acest nivel maxim corespunde tranşei de vechime în funcţie 3-5 ani, tranşa maximă în care pot fi încadraţi asistenţii judiciari, conform legii).

Deşi prin recurs se susţine că hotărârile judecătoreşti care au fost puse în plata faţa de asistenţii judiciari au acordat despăgubiri, nemodificând indemnizaţia lunară, ca urmare a ultimelor relaţii comunicate, recurentul a arătat că, aşa cum reiese din adresa nr. x/27.01.2021 emisă de Tribunalul Bucureşti, începând cu luna iulie 2020 respectiva instanţă angajatoare a stabilit indemnizaţia asistentului judiciar H. cu luarea în considerare a sporului de fidelitate corespunzător unei vechimi de peste 20 ani, prin raportare la grila prevăzută pentru un judecător cu grad de judecătorie cu vechime similară, fără să existe ordin de încadrare.

Or, Înalta Curte constată că a fost făcută dovada acordării acestui spor în cuantumul solicitat de către reclamantă, astfel că este întrunită premisa aplicării egalizării şi extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Din lectura coroborată a art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale a României rezultă că nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice în aceleaşi condiţii, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care, prin efectul art. 1 alin. (1) şi (2), s-a menţinut la acelaşi nivel şi în anul 2015, cu menţiunea că trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010.

Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor reclamanţi în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Având în vedere strict argumentele legate de aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, a art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte, în majoritate, constată legaltiatea soluţiei date de prima instanţă şi cu privire la acest capăt de cerere.

Celelalte argumente, legate de interpretarea concretă a dispoziţiilor legale referitoare la acordarea sporului de fidelitate sau la natura funcţiei de asistent judiciar nu prezintă relevanţă juridică, cât timp faţă de cele statuate mai sus, s-a constatat legalitatea soluţiei date de prima instanţă, în sensul acordării majorării cu 15% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani.

7.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, cu majoritate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 870 din 27 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.

Cu opinia separată a doamnei judecător I.:

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 870 din 27 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, în sensul înlăturării obligaţiei pârâtului de adăugare a majorării cu 15% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

Motivarea opiniei separate:

Contrar opiniei exprimate de majoritatea membrilor completului de recurs, care au apreciat că recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei este în întregime nefondat, procedând la respingerea lui, consider că cererea de recurs este fondată şi se impunea a fi admisă, exclusiv în limitele şi pentru considerentele următoare:

Reclamanta A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând obligarea acestuia la emiterea unui nou ordin, care să ia în calcul, printre altele, şi o majorare cu 15 % a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, până la zi şi în continuare, pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani ce a fost recunoscută prin hotărâri judecătoreşti irevocabile altor colegi ai reclamantei (tot asistenţi judiciari).

Prin sentinţa civilă nr. 870 pronunţată în data de 27 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea, obligându-l pe recurentul pârât Ministerul Justiţiei să emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, pe baza altor valori de referinţă sectorială, la care să adauge şi o majorare cu 15 % a indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani.

Unicul considerent al sentinţei pe acest din urmă aspect l-a constituit acela că "pârâtul avea obligaţia să ţină cont de acest drept salarial la momentul emiterii ordinului nr. 1479/C/24.05.2017, având în vedere prevederile Legii nr. 71/2015 şi, în special, ale deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuind să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale".

Critica recurentului-pârât privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale de către instanţa de fond este întemeiată.

Astfel, Decizia nr. 794/2016 a avut în vedere stabilirea încadrărilor salariale pe baza unei valori de referinţă unice, care să includă acele majorări recunoscute pentru o parte din personalul instanţelor prin hotărâri judecătoreşti, iar nu recunoaşterea unor sporuri (îndeosebi a unora care depind de sizuaţiie de fapt fără incidenţă generală).

De altfel, hotărârile judecătoreşti prin care s-au acordat despăgubiri echivalente sporului de fidelitate prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006 unor asistenţi judiciari vizează situaţii juridice anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 şi a Legii nr. 286/2010.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorată împrejurarea că, după abrogarea O.U.G. nr. 27/2006, fidelizarea judecătorilor şi procurorilor, precum şi a personalului de specialitate juridică asimilat acestora nu se mai realizează prin adăugarea unui spor la indemnizaţia de încadrare, ci prin aplicarea unui coeficient la valoarea de referinţă sectorială, coeficient prestabilit de legiuitor în corelaţie directă cu critetiul vechimii în funcţie, pe mai multe intervale de vechime de până la 20 de ani şi, respectiv, de peste 20 ani, în timp ce pentru asistenţii judiciari, coeficienţii maximi stabiliţi de legiuitor, corelaţi, de asemenea, cu criteriul vechimii în funcţie, sunt cei corespunzători vechimii de 5 ani (durata unui mandat).

Asistenţii judiciari reprezintă o categorie de personal distinctă de cea a magistraţilor, cu un statut diferit, care justifică şi o salarizare diferită, iar stabilirea sistemului de salarizare, respectiv acordarea unor drepturi salariale unei categorii sau alteia de personal bugetar, este atributul exclusiv al legiuitorului, singurul în măsură să aprecieze criteriile pe baza cărora fundamentează un anumit sistem salarial.

Or, la momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcţie pe care asistentul judiciar o putea împlini în cadrul mandatului pentru care era numit.

Astfel, s-a avut în vedere raţiunea numirii pe o perioadă determinată, de 5 ani, (mandat limitat în timp), scopul numirii asistenţilor judiciari, rolul lor în sistem, iar faptul că acelaşi asistent judiciar ar putea eventual obţine ulterior un alt mandat de 5 ani este irelevant, atât timp cât noţiunea de fidelizare este incompatibilă cu noţiunea de mandat.

De asemenea, începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi al Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a realizat reîncadrarea personalului în funcţie, grad şi gradaţie, pe clase de salarizare.

În ceea ce priveşte asistenţii judiciari, reîncadrarea s-a realizat avându-se în vedere dispoziţiile art. 16 din Capitolul VIII - "Reglementării specifice personalului din sistemul justiţiei", din Anexa VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie", la Legea -cadru nr. 284/2010.

Conform alin. (1) al acestui articol "(1) Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare stabilită pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenţi unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani."

Potrivit Normelor metodologice, aprobate prin OMFP nr. 77/2011: "Persoana care, la 31 decembrie 2010, era încadrată în funcţia de asistent judiciar se reîncadrează în aceeaşi funcţie şi gradaţie, stabilindu-se clasa de salarizare în raport de vechimea în funcţie prevăzută la art. 16 alin. (1) din cap. VIII al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 şi cu vechimea în muncă avute la 31 decembrie 2010 (pentru o vechime în funcţie de la 3 la 5 ani şi o vechime în muncă de peste 20 de ani, clasa de salarizare este 100). Asistenţii judiciari se pot încadra până la clasa maximă de salarizare 100."

Pct. III. A. din Ordinul comun MMFPS şi MFP nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede "Personalul care, în cursul anului 2011, trece într-o gradaţie superioară beneficiază suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, de clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază i se majorează cu numărul de clase acordat înmulţit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din salariul de bază".

Prin urmare, nu este justificată legal obligarea recurentului la stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante cu luarea în calcul a unui spor de 15 %, astfel cum a dispus instanţa de fond, motiv pentru care se impunea admiterea recursului, casarea în parte a sent6inţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei referitoare la aceste pretenţii.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte invocarea de către părţile litigante a unor decizii de speţă, se cuvine a observa că nu s-a făcut dovada existenţei în materie a unei jurisprudenţe unitare, suficient consolidate într-un sens sau altul, care să se impună cu pregnanţă împotriva considerentelor expuse mai sus.