Appeal in real estate compensation litigation declared inadmissible due to finality of judgment under Law No. 165/2013

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2018 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestatorii A., B. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1326A/28.11.2018, pronunţată de această instanţă în dosar nr. x/2017, solicitând obligarea intimatelor Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea unei decizii de compensare în baza Legii nr. 10/2001, iar nu în baza Legii nr. 165/2013.

În drept, a fost invocată Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 24/2000, art. 319 şi 322 alin. (2) C. proc. civ. din 1864, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 413/2014, nr. 685/2014, nr. 88/2014, nr. 58/2002, nr. 179/2014, nr. 686/2014, Decizia nr. 14/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1575/A/27.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 485 alin. (1), art. 508 alin. (4) C. proc. civ., art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, contestatorii A. şi B., arătând că decizia recurată este nelegală şi reiterând criticile deduse judecăţii în cadrul contestaţiei în anulare. Recurenţii au mai învederat nemulţumiri legate de modalitatea de soluţionare pe fondul cauzei având ca obiect litigiul întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţia din 16.03.2020 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionare în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 13.05.2020.

La data de 07.04.2020, recurenţii au formulat punct de vedere la raport, prin care au arătat că recursul este admisibil, au reiterat aspecte din memoriul de recurs şi au solicitat admiterea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost formulată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Hotărârea obiect al contestaţiei în anulare soluţionată prin decizia recurată, şi anume, decizia nr. 1326/A/28.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2017, având ca obiect acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013, este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia au asemenea caracter, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Aceasta întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanţii A., B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei de validare parţială nr. 16164/2017, emisă de pârâtă şi să fie obligată pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizie de validare a dispoziţiei nr. 482/2013, emisă de Primarul Municipiului Bistriţa, în sensul acordării de măsuri compensatorii prin puncte în condiţiile Legii nr. 165/2013, pentru cota de 3/5 din imobilul teren în suprafaţă de 2072 mp situat în Bistriţa, str. x şi care să cuprindă valorile prevăzute în raportul de evaluare reactualizat, însoţit de dobânzile aferente Băncii Naţionale a României, precum şi penalităţile de întârziere.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării" iar în alin. (4) că "Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Din această normă rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 este apelul.

Cum decizia obiect al contestaţiei în anulare este dată în apel şi este definitivă, devin incidente dispoziţiile legale anterior menţionate, care o exclud de la calea de atac a recursului.

Pe cale de consecinţă şi în acord cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei astfel de hotărâri, în speţă decizia nr. 1575/A/27.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu are deschisă o asemenea cale de atac, situaţie faţă de care prezentul recurs apare ca inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii A., B. împotriva deciziei nr. 1575/A din 27 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii A., B., ambii cu domiciliul în judeţul Bistriţa Năsăud împotriva deciziei nr. 1575/A din 27 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în contradictoriu cu intimatele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ambele cu sediul în Bucureşti, Calea x.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 13 mai 2020.