Recusal of entire judicial panel; separate appeal of recusal rejection barred by general prohibition on independent appellate review of interlocutory orders
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a Panel of 9 Judges, dismissed as inadmissible the appeal filed by the victim against the Court of Cassation’s decision rejecting her motion for the recusal of all judges in the Criminal Section, ordering her to pay 300,000 lei in judicial costs to the state. The dispute arose from a theft case where the victim had systematically challenged the impartiality of all judges across the lower and supreme courts, failing to specify the grounds of incompatibility for each individual judge as required by law. The court held that following the abrogation of the specific provision allowing separate appeals against decisions rejecting recusal motions, such rulings could no longer be appealed in isolation; instead, under the general rule of Article 3851(2) of the Code of Criminal Procedure, they could only be challenged alongside the final sentence or judgment, rendering the standalone appeal procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 C. pen, art. 52 alin. (5) C. proc. pen, art. 52 C. proc. pen, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen; Recusal of entire judicial panel; separate appeal of recusal rejection barred by general prohibition on independent appellate review of interlocutory orders: S-a motivat că recuzarea succesivă, de către petiționară, a tuturor judecătorilor ce compun cele patru secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără invocarea vreunuia dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 46 și 48 C. proc. pen., demonstrează vădita sa intenție, de a pune în imposibilitate instanța supremă să se pronunțe asupra recursului pe care l-a declarat împotriva încheierii din 2 decembrie 2003, a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 martie 2000, partea vătămată D.M. s-a adresat, cu plângere prealabilă, Judecătoriei sectorului 4 București, susținând că, în jurul datei de 12 ianuarie 2004, tatăl acesteia, D.S., i-ar fi sustras suma de 3.714 dolari SUA.
În concluzie, partea vătămată a cerut condamnarea făptuitorului D.S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 210 C. pen. și obligarea acestuia, la restituirea sumei sustrase.
Prin cereri succesive, D.M. a recuzat pe toți judecătorii Judecătoriei sectorului 4 și de la instanțele ierarhic superioare, sesizate cu judecarea acestor cereri, iar apoi a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în continuare, a judecătorilor altor secții ale instanței supreme, în măsura în care li s-a repartizat, spre soluționare, cererea de recuzare a judecătorilor uneia dintre secții.
În acest context, petiționara D.M. a recuzat pe toți judecătorii secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2004, cererea respectivă fiind repartizată, spre soluționare, secției civile a instanței supreme.
Secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 5024 din 16 august 2004, a respins cererea de recuzare a tuturor judecătorilor secției penale.
Ca urmare, examinând cererea de recuzare privind judecătorii secției de contencios administrativ a instanței supreme, în dosarul nr. 6825/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins această cerere, prin încheierea nr. 239 din 21 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3766/2004.
S-a motivat că recuzarea succesivă, de către petiționară, a tuturor judecătorilor ce compun cele patru secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără invocarea vreunuia dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 46 și 48 C. proc. pen., demonstrează vădita sa intenție, de a pune în imposibilitate instanța supremă să se pronunțe asupra recursului pe care l-a declarat împotriva încheierii din 2 decembrie 2003, a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
S-a mai relevat că petiționara nu s-a conformat cerințelor imperative înscrise în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora abținerea sau recuzarea care privește întreaga instanță, trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazurilor de incompatibilitate în care se află fiecare judecător.
Împotriva acestei încheieri, petiționara D.M. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin O.U.G. nr. 55/2004 (M. Of. nr. 592/1.07.2004), se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării”.
În urma abrogării alineatului menționat, față de reglementarea existentă în alin. (6) al aceluiași articol, potrivit căreia „încheierea prin care s-a admis sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac”, se impune a se considera că încheierea prin care s-a respins recuzarea, la care nu se mai face referire în cadrul acelui text de lege, este supusă reglementării cu caracter general de la art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Or, în conformitate cu prevederile acestui din urmă text de lege, „încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.
Așa fiind și cum prin nici o dispoziție a legii nu se prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat în cauză de petiționara D.M., să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea acesteia să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara D.M. împotriva încheierii nr. 239 din 21 octombrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3766/2004.
Obligă pe petiționară să plătească statului, suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2005.