DECIZIE nr. 1.159 din 6 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Iurie Vescu în Dosarul nr. 7.546/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.214D/2008, nr. 1.475D/2008 şi nr. 1.476D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Zhu Guangwei, Yang Junjun şi Li Sanchen în dosarele nr. 817/302/2008, nr. 537/302/2008 şi, respectiv, nr. 818/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în toate aceste dosare partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis Curţii note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.214D/2008, nr. 1.475D/2008 şi nr. 1.476D/2008 la Dosarul nr. 1.213D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate sunt constituţionale şi invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţională.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele

Prin încheierile din 11 aprilie 2008, 15 aprilie 2008, 3 iunie 2008 şi 24 martie 2008, pronunţate în dosarele nr. 7.546/302/2007, nr. 817/302/2008, nr. 537/302/2008 şi, respectiv, nr. 818/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţiile au fost ridicate de Iurie Vescu, Zhu Guangwei, Yang Junjun şi Li Sanchen în cauze referitoare la obţinerea statutului de refugiat.

În motivările excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât "limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţie doar la riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuţie: rasă, religie, naţionalitate, opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup social". Se mai arată că "dispoziţiile legale criticate permit interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante".

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante, precum şi ale art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală a României şi art. 8 paragraful 1 din convenţia mai sus amintită, care garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut

- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 "Protecţia subsidiară

(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 593 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, sau Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.

În cauza de faţă nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel că soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi argumentele pe care acestea s-au sprijinit îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Iurie Vescu, Zhu Guangwei, Yang Junjun şi Li Sanchen în dosarele nr. 7.546/302/2007, nr. 817/302/2008, nr. 537/302/2008 şi, respectiv, nr. 818/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

----------