DECIZIE nr. 42 din 31 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ana-Maria Plăcintă în Dosarul nr. 11.982/197/2006 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează o omisiune legislativă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 12 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 11.982/197/2006, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ana-Maria Plăcintă într-un proces civil având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate cu motivarea că "fac discriminare între persoanele care au fost trecute în contractul de închiriere şi persoanele care, deşi au locuit împreună cu titularul defunct, nu au fost menţionate în contractul de închiriere", şi "că impun condiţia menţionării în contract chiar şi a membrilor de familie care au locuit împreună cu titularul defunct".

Judecătoria Braşov apreciază excepţia ca neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 este acela de a asigura o protecţie temporară chiriaşilor, inclusiv în condiţiile retrocedării imobilelor către foştii proprietari. Legiuitorul a urmărit să asigure un echilibru just între interesele proprietarilor şi cele ale chiriaşului, astfel încât să dea ambelor părţi posibilitatea exercitării concomitente a atributelor dreptului de proprietate, respectiv a drepturilor locative. În consecinţă, consideră excepţia neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, cu următoarea redactare: "În cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continuă, contractul de închiriere transferându-se, la cerere, după caz

a) în beneficiul soţului sau al soţiei, dacă este menţionat în contract şi dacă a locuit efectiv împreună cu titularul;

b) în beneficiul descendenţilor sau al ascendenţilor, dacă aceştia erau menţionaţi în contract şi dacă au locuit efectiv împreună cu titularul. În cazul minorilor şi al incapabililor, care nu au reprezentant legal, autoritatea tutelară este obligată să asigure asistenţa pentru încheierea, modificarea sau încetarea contractului de închiriere, după caz;

c) în beneficiul altor persoane, dacă acestea erau menţionate în contract şi dacă au locuit efectiv împreună cu titularul cel puţin un an."

Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 26 alin. (1) referitor la obligaţia autorităţilor de a respecta viaţa intimă, familială şi privată. Este invocată şi încălcarea art. 1, art. 16 ultimul alineat şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că legiuitorul a prevăzut ca beneficiare ale contractului de închiriere numai categoriile de persoane prevăzute în contract, nu şi persoanele care, deşi au locuit împreună cu titularul contractului de închiriere, nu au fost menţionate în contract.

Aşadar, pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat este determinată exclusiv de o omisiune legislativă. Or, în temeiul art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia aceasta "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia urmează a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ana-Maria Plăcintă în Dosarul nr. 11.982/197/2006 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

----