DECIZIE nr. 22 din 15 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Victor Chişeamera, Adriana Florea şi Daniela Rusu în Dosarul nr. 64/215/2006 al Judecătoriei Craiova - Secţia penală.

La apelul nominal răspund Daniela Rusu, personal şi asistată de avocat, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi Adriana Florea, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocaţială depusă în şedinţă, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Adriana Florea solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, întrucât dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, acordând o protecţie sporită proprietăţii private a statului faţă de proprietatea privată a altor titulari, creând astfel privilegii pentru stat. Totodată, depune concluzii scrise în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Daniela Rusu solicită, de asemenea, admiterea acesteia, susţinând că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, luarea unor măsuri - în mod diferenţiat, în funcţie de titularul dreptului de proprietate -, constituie o discriminare. În acest sens, invocă Decizia Plenului nr. I/1993 şi Decizia nr. 191/2000.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât este firesc ca, atât timp cât premisa infracţiunii în discuţie este privatizarea, dispoziţiile de lege criticate să se refere la bunuri aparţinând statului. Legiuitorul este liber să reglementeze modalităţile oportune privind protecţia dreptului de proprietate, cu condiţia să nu prejudicieze drepturile cetăţenilor, iar în ipoteza de faţă nu există prejudicieri.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 64/215/2006, Judecătoria Craiova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicată de Victor Chişeamera, Adriana Florea şi Daniela Rusu într-o cauză având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate privată, atât timp cât legiuitorul conferă bunurilor aflate în domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale o protecţie suplimentară, în comparaţie cu bunurile aparţinând persoanelor fizice. Arată că, prin incriminarea subevaluării bunurilor aparţinând doar companiilor la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar, se realizează o discriminare între proprietatea privată a statului şi proprietatea privată a altor subiecte de drept.

Judecătoria Craiova - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţia criticată conţine o normă de incriminare care are ca scop ocrotirea unor relaţii sociale ce iau naştere în cadrul procesului de privatizare a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, fără a conţine privilegii ori discriminări pe criterii arbitrare.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, neputând fi vorba despre procesul de privatizare decât la acele societăţi comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin regulii constituţionale privind ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, dispoziţii modificate prin articolul unic pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005.

Astfel, dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară."

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia invocă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, indiferent de titular.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Legea nr. 78/2000 incriminează fapta de a stabili, cu intenţie, o valoare diminuată faţă de valoarea comercială reală a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară, dacă a fost săvârşită în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neînteiemată, deoarece aceste dispoziţii se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza sa, fără a se institui privilegii sau discriminări. Astfel, fiind vorba despre o faptă săvârşită în cadrul unui proces de privatizare, este evident că legiuitorul s-a referit numai la bunurile aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, iar nu şi la bunurile având ca titular persoane fizice sau persoane juridice de drept comun.

Pe de altă parte, Curtea observă că autorii excepţiei au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile criticate, nefiind deci părţi civile. Ca atare, nu pot invoca neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000, raportată la art. 44 alin. (2) din Constituţie, prin prisma faptului că proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept este mai puţin ocrotită decât cea a statului, neavând niciun interes procesual în invocarea unei asemenea excepţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Victor Chişeamera, Adriana Florea şi Daniela Rusu în Dosarul nr. 64/215/2006 al Judecătoriei Craiova - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

_________